marți, 1 martie 2011

tot de pe mail

Asa am intitulat expozitia de amintiri vizuale de calatorie pe care tocmai am lansat-o pe site.


Asta pentru ca ne-am dorit sa va oferim posibilitatea de a cumpara un altfel de cadou, cu ocazia sarbatorii ce ne asteapta in curand (ah, de-ar veni odata primavara!) si am gasit ceva cu suflet si cu tema de calatorie. Pentru multi dintre noi, cei care avem cat de cat o inclinatie artistica in felul nostru de a cunoaste lumea, poate fi o alternativa frumoasa la clasicele buburuze sau ieftinele suveniruri...

Ideea ramane valabila chiar si dupa martisor, daca vreti sa faceti cuiva o supriza si credeti ca s-ar bucura de o astfel de abordare a locului sau preferat din lume, noi nu avem nevoie decat de o poza de buna calitate.

Sper macar sa va faca placere sa priviti creatiile Ghiocelei si sa duceti vestea mai departe sau sa lasati o vorba buna pentru a incuraja o pasiune!

primit pe mail

Iubiri de scriitor




Iubirea - cea mai veche temă prezentă în literatura şi în mitologia universală - şi poveştile de dragoste au învolburat imaginaţia oamenilor de la începuturi până în zilele noastre. Despre pasiunile amoroase ale scriitorilor, cele care au inspirat personaje şi pagini de neuitat ale literaturii, s-ar putea întocmi voluminoase antologii. Ţinând cont de spaţiu şi context, noi vom încerca doar o scurtă trecere în revistă a câtorva dintre relaţiile/iubirile marilor scriitori români de ieri sau de astăzi.





Campionul campionilor, Ion Vinea

Ion Vinea, mare poet şi prozator, autorul romanului „Lunatecii", se lăuda că a avut în aşternut, de-a lungul vieţii, aproximativ zece mii de femei. Apropiaţii spun despre virilul om de litere că nu vorbea chiar aiurea. Vinea scrisese relativ mult şi publicase în toate revistele, dar era atât de prins de caznele amorului, încât, până în momentul morţii, nu tipărise niciun volum. Abia când se afla pe patul de moarte, prietenii i-au strâns poeziile în volumul, celebru în literatura română, „Ora fântânilor". I-au dus repede cartea de la tipografie, iar muribundul a ţinut în mână, înainte de a pleca pe cealaltă lume, primul său volum de poeme.

Ménage à trois

Acelaşi Ion Vinea (bătrân) şi prozatorul Petru Dumitriu (tânăr şi în ascensiune) trăiau cu aceeaşi femeie - Henriette Yvonne Stahl. Un tihnit şi voios ménage à trois. Într-o zi vine la Dumitriu, care era director la o mare editură, un scriitor şi îl roagă să-i publice o nuvelă. Şocat, Petru Dumitriu observă că este chiar povestea cu Henriette şi că nu e scrisă tocmai elegant. Dumitriu şi-a zis atunci: „Nuvela asta e despre mine şi Henriette. Dacă nu i-o public, se face vâlvă. Nuvela e proastă, iar dacă o tipăresc, nu va avea niciun ecou". Ceea ce s-a şi întâmplat. În anii puterii populare, Vinea nu avea drept de semnătură. Făcea traduceri, dar le semna... Petru Dumitriu, care încasa banii şi îi ducea amicului său. Uneori, Dumitriu, beat fiind, îl suna pe Vinea să-i spună că a cheltuit toţi banii pe cadouri pentru Henriette.

Ion Barbu nu ierta nimic

La rândul său, poetul şi matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian) s-a bucurat de dezmierdările a cinci mii de femei. Moartea i-a fost grăbită de faptul că asaltase, la pielea goală, o tânără într-o cameră neîncălzită. Era iarnă, iar sistemul imunitar al poetului era slăbit din pricină că se droga cu eter - obişnuia să îşi pună măşti cu vată îmbibată în eter. Ion Barbu făcuse ciroză, dar continua să alerge după femei. Una dintre tinerele nevinovate pe care le desfăta aproape zilnic cu câte o partidă de amor era juna poetă Nina Cassian, o fată destul de urâţică și care, la finele anului 2010, s-a autocaracterizat astfel: „Până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine!". Mare amatoare de plăceri trupeşti, Nina ajunsese la bătrâneţe să se culce numai cu tineri sub 20 de ani.

Urâta şi bestiile (tinere)

Despre apetitul sexual al Ninei Cassian aflăm câte ceva şi de la scriitorul Cristian Teodorescu. Acesta, într-un articol postat pe blogul său, o numeşte/alintă pe celebra şi venerabila poetă drept cea mai frumoasă femeie urâtă din lume: „Prin 1985, am luat cu împrumut de la Ovid S. Crohmălniceanu, mare admirator al autoarei lui «Nică fără frică», două cărţi de poezie de-ale Ninei, cum îi spunea profesorul care fusese îndrăgostit de ea, cam fără speranţe. Când i le duc înapoi, mă întreabă Croh cum mi s-au părut. Mai ştiind una-alta despre aventurile ei erotice, zic: «Cam frigide, dom' profesor!». Croh, serios şi contrariat: «Vorbeşti serios?! Dar ai cunoscut-o pe Nina?». O văzusem odată pe Calea Victoriei şi rămăsesem cu ochii după ea - nu cu vreun interes de cotoi, dar sclipea. După '90, am stat de vorbă de vreo două ori, pe vremea când încă întorceau bărbaţii capul după ea pe stradă. Mi-a răspuns, zâmbind, la tot soiul de întrebări neruşinate, cerându-mi s-o tutuiesc, cât mai provocator. (...) Totuşi, pentru că orgolioasa poetă simţea că mă uitam la ea cu tot interesul, în ciuda diferenţei de vârstă de mai bine de 30 de ani dintre noi, ne-am despărţit amical".

Patul lui Camil Petrescu

Camil Petrescu, autorul „Patului lui Procust", a fost amantul tinerei scriitoare şi critic literar Monica Lovinescu. Aceasta l-a pasat unei nimfomane pe care, în cele din urmă, prozatorul a luat-o de nevastă. Soţia lui Camil Petrescu, care aducea fără nicio jenă bărbaţi în casă, l-a chinuit pe scriitor până în clipa morţii sale, survenită la vârsta de 63 de ani. A decedat la spital, din pricina unei boli de circulaţie a sângelui, după ce şi-a smuls din vene perfuziile care îl ţineau în viaţă. Cum Camil nu avea încredere în medici, se trata singur cu halva, fiind convins că astfel sângele îi va circula mai lesne prin artere. Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu și verişoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu, s-a căsătorit, mulţi ani mai târziu, cu poetul Virgil Ierunca.

Un cvartet cu nuvelişti sentimentali

Zaharia Stancu avea o aventură cu Lydia Manolovici, dar făcea mofturi în faţa lui Anton Holban şi a lui Octav Şuluţiu, care, din neţărmurită dragoste, îi dedicaseră, fiecare, câte un roman. Părea, în fapt, un banal trio amoros, Anton Holban-Octav Șuluțiu-Lydia Manolovici, cu suferinţele, chinurile şi leşinurile lui foarte artistice - cum povesteşte Ioana Pârvulescu în „Întoarcere în Bucureştiul interbelic". În realitate era un ditamai cvartetul, căci frumoasa, jucăuşa, „l'allumeuse Dania", după numele literar pe care i-l dăduse Holban, îi aţâţă erotic pe ce doi, dar îl preferă pentru lucrurile mai serioase pe un al treilea, mai teluricul Zaharia Stancu (în romanul cu cheie al acestuia, „Oameni cu joben", ea se lăsa sărutată de personajul care-l travesteşte pe Holban doar pentru a vedea „cum sărută un nuvelist sentimental").

Şi totuşi, fermecătoarea evreică Lydia

Tot despre Lydia (Manolovici), Stancu, Holban şi Şuluţiu scrie minunat şi Şerban Tomşa, într-o scrisoare imaginară trimisă lui Anton Holban. „Primul scriitor care a cunoscut-o pe Lydia a fost Octav Şuluţiu. Era sărac şi urât, dar Şuluţiu era nebun după ea. Scria în jurnal, îi făcea declaraţii înflăcărate şi i-a dedicat romanul «Ambigen». Pe urmă, Lydia v-a întâlnit pe dumneavoastră şi, pentru Şuluţiu, au început chinurile geloziei. Niciunul dintre dumneavoastră nu ştia că, în tot acest timp, fermecătoarea evreică se culca, fără prea multe mofturi, cu Zaharia Stancu, ţăran viguros, distins, şchiop, dar, se pare, foarte viril. Lydia Manolovici a găsit pe cineva mai cinic decât ea. Zaharia Stancu s-a insinuat în casa prosperei familii de evrei, a făcut amor pe săturate cu fata, a înregistrat amănunte compromiţătoare, a scris un roman, «Oameni cu joben», în care a trecut toate detaliile şi a încercat să-l şantajeze pe tatăl muzei. Cum bătrânul n-a cedat la şantaj,

Stancu a publicat romanul! Lydia a avut, în cele din urmă, ceea ce a meritat! Tatăl său a măritat-o cu un englez bogat, după cum intuiserăţi dumneavoastră cu mult înainte."

Nichita Stănescu, iubitul nebun al Gabrielei Melinescu

În tinereţe, Nichita Stănescu a avut o relaţie extrem de pasională cu Gabriela Melinescu, o încântătoare poetă din generaţia lui. Ajunsă în Suedia, Melinescu l-a promovat mult pe neasemuitul poet pentru a obţine Premiul Nobel, deşi se despărţiseră de multă vreme, iar ea se căsătorise cu un suedez. Când erau iubiţi, Nichita o încuia pe Gabriela în apartamentul său şi pleca la beţii care durau câteva zile. Uneori, ea suna disperată la instalatori care veneau să spargă uşa, salvând-o astfel de la moarte prin inaniţie.

Preda şi Aurora Cornu

Cât timp a fost căsătorit cu poeta şi prozatoarea Aurora Cornu, Marin Preda a scris foarte intens. Ea, mai tânără cu 12 ani decât el, era inteligentă şi îi dădea sugestii în legătură cu construcţia cărţilor şi cu pasajele care ar fi trebuit să fie eliminate.

„Moromeţii", partea întâi, îi datorează enorm Aurorei Cornu. După divorţ, Preda a început să-şi construiască naiv şi schematic romanele („Delirul", „Marele singuratic") şi să se irosească în amoruri ieftine. Printre altele, prin dormitorul lui Preda a trecut şi necruţătoarea Nina Cassian.

Păunescu şi Ana Blandiana

Însurat cu poeta Constanţa Buzea, poetul Adrian Păunescu avea o relaţie de dragoste cu o altă poetă a acelor vremuri, Ana Blandiana (Otilia Coman, pe numele său real). Despre această legătură vorbeşte chiar Constanţa Buzea, prima soţie a lui Păunescu: „Într-o noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios, umăr la umăr cu Otilia, vizibil surprinsă când le-am deschis uşa. Mirosind a zăpadă, au descărcat în mijlocul mesei noastre rotunde o plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţi din grădina Raiului, după izgonire. În vremea aceea, Adrian venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape să plângă, refăcând în minte scenele cu Nana, îmbrăţişându-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea cu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea".

Manolescu - profesorul şi cuceritorul

Nicolae Manolescu s-a iubit cu criticul de teatru şi realizatorul de televiziune Marina Constantinescu. Întrebată în ce fel i-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care a trăit-o în anii de după facultate cu Manolescu, Marina Constantinescu a răspuns: „Cred că acea poveste, care a durat ani buni, m-a marcat fundamental. Este relaţia care m-a maturizat, din toate punctele de vedere. Relaţia care mi-a revelat eul".

Foştii colegi ai lui Nicolae Manolescu povestesc că acesta le dădea chiar şi lecţii de agăţat. Odată, fiind la un festival împreună cu optzeciştii, Manolescu se plimba cu câţiva poeţi pe străzile Iaşiului. La un moment dat, au văzut în faţa lor o femeie trăsnet. „Pariez cu voi că o agăţ din prima", a spus Manolescu. „Vă băgaţi?" „Mai încape vorbă?!", au răspuns în cor poeţii. Manolescu s-a desprins de grup, s-a apropiat de femeie, i-a spus câteva vorbe şi au plecat împreună. În noaptea respectivă, criticul n-a mai apărut la hotel. Răutăcioşii şi invidioşii mai spun despre stimabilul domn, care a fost implicat şi într-o lungă poveste de dragoste cu prozatoarea Dana Dumitriu (a murit destul de tânără, de cancer, după ce se despărţise de Manolescu), că era atât de admirat de femei, încât nu mai ştia cum să scape de insistenţele studentelor şi ale nevestelor prietenilor.

Alţi cuceritori de seamă ai literaturii române

Alexandru Piru, critic şi istoric literar, rector la Craiova fiind, avea enorm succes la studentele sale. Cei care l-au cunoscut îndeaproape spuneau că era atât de perseverent şi de docil, încât reuşea să facă faţă cu succes tuturor solicitărilor.

Nici prozatorul Mircea Nedelciu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai optzecismului şi postmodernismului, nu făcea nazuri când venea vorba despre sensibilitatea şi frumuseţea sexului opus. Autorul „Tratamentului fabulatoriu" obişnuia să se prefacă beat ca să fie condus acasă de câte o frumoasă domnişoară trupeşă. Florin Iaru, un alt poet visător şi zăpăcit, nematurizat pe deplin nici astăzi (este căsătorit cu mai tânăra scriitoare Cecilia Ştefănescu), i-a suflat-o, pe vremuri, pe Denisa Comănescu lui Mircea Dinescu. Vădit supărat pe fapta amicului său, Dinescu a scris atunci: „De când am aflat că Denisa Comănescu umblă cu Florin Râpă (numele adevărat al lui Iaru), o pasăre-mpuşcată a ţipat în mine."La 60 de ani, Mihail Sadoveanu şi-a părăsit familia pentru tânăra Valeria Mitru (20 de ani). I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii mele"), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961.

intrebare

Cum iti dai seama ca esti roman?



tot ce mananci are gust de ceapa si usturoi;

• incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hartia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu;

• stai langa cele mai mari doua valize din aeroport;

• ajungi la petreceri cu una – doua ore intarziere si ti se pare foarte normal;

• dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare, mai stai o ora in fata usii la povesti;

• parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi;

• ai perdele de dantela;

• ai fata de masa din macrame;

• ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta;

• ai sau ai avut covoare pe pereti;

mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg;

• ai draperii macar la o usa din casa;

• mama ta recicleaza paharele de plastic, farfuriile din carton si pungile de la sandvisuri spalindu-le;

• ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie;

• folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi;

• raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticla;

• parintii te striga cu diminutive animale cind ii enervezi;

• nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport;

• suni interurban numai dupa ora 11 PM;

• parintii te suna si te intreaba daca ai mancat, chiar daca e miezul noptii;

• parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatatit si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon;

• ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiseria;

• nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta;

• ai vazut pamantul din interiorul unui WC din tren, in mers;

• copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in septembrie desi sint 25 de grade afara;

• porti palton din septembrie pina in mai;

• daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 de grade afara;

• crezi ca “urda”, “mamaliga”, “parizer”, “telemea”, “zacusca” sint feluri internationale de mancare;

• cind vin straini la tine in vizita te distrezi dandu-le cea mai tare tuica din casa… si cand reusesc sa bea un pahar le mai torni…

• cand ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca “NU” la tine inseamna ca “DA”….

• ai masina de 100 000(o suta de mii) de euro dar stai intr-o garsoniera cu chirie.

• ai ultimul tip de telefon mobil pe care il folosesti doar sa dai beep-uri pentru ca nu mai ai credit pe cartela.

• oriunde ai pleca in afara orasului cu tren, masina, avion ai la tine sandwich-uri cu salam/parizer/branza chiar daca, calatoria dureaza mai putin de 2 ore.

• obiectele tale vestimentare au firma imprimata cat mai la vedere si in culori cat mai stridente.

• cand mergi la cumparaturi la mall/hipermarket te imbraci ca la nunta.

• parchezi pe trecerea de pietoni/statia de autobuz pe motiv ca stai doar 5 minute.

• asculti toata ziua muzica dar nu ai nici macar un CD original cumparat din magazin.

• pleci o luna in afara tarii si deja uiti limba romana.

• cand mergi noaptea cu masina aprinzi si farurile de ceata.

• claxonezi la semafor chiar daca e inca rosu. Preventiv.

• nu strangi niciodata mizeria pe care o face cainele tau pe stada si mai si razi de cei care o fac.

• mergi pe trotuar cu masina ca sa ajungi in fata coloanei care asteapta la semafor.

• îti faci credit pe 10 ani ca sa iti cumperi laptop, chiar daca abia stii sa misti mouse-ul

...

...

...

...

...

...

...

trist

http://www.green-report.ro/stiri/ong-uri-rdquoelena-udrea-propune-uciderea-m



asa-maidanezilorrdquo

despre Roma

Roma: supravietuirea monumentelor pagane prin botez







Alege un deceniu. Orice deceniu, incepand de la 700 inaintea erei noastre pana acum, in 2011. Ai ales? Pentru acel deceniu, ales de tine, poti sa vezi o urma in Roma, unde „urma” poate inseamna o bucata de zid, o cladire, o statuie, un mozaic, o unealta, o fantana, orice. Orice.

Mi-am dat seama ca asta e farmecul Romei. Poti face o calatorie in timp, pe jos – cu conditia sa ai incaltaminte comoda. Incepi cu zona antica, cu forumurile, termele, circus maximus, collosseul apoi vezi zona medievala, apoi cea renascentista, cea baroca, cea mussolliniana si tot asa. Fiecare perioada e bine reprezentata dar nu si bine delimitata in spatiu. Daca zona antica e cat de cat compacta, celelalte tind sa se imbine si sa se suprapuna. Dar, cert e ca o plimbare prin Roma e asemanatoare parcurgerii unui manual de istorie – ambele actiuni iti iau cateva ore, ambele te poarta cronologic si, daca ai rabdare, iti explica ce si cum, eventual si de ce.

Exista un anume „de ce” care mi s-a furisat in minte si acolo a ramas. De ce anumite monumente au rezistat mai bine in timp si de ce altele au disparut?

Dar sa le luam pe rand – azi nu umblam cu generalizari :p

Colosseum

Daca Colosseumul ar fi fost un brand, pane et circensis ar fi fost sloganul. Stiti voi, ca doar ati vazut Gladiatorul: lupte, sange, sclavi, multime in extaz, animale aduse din tot imperiul etc. Avea cam acelasi rol ca si televizorul: sa tina lumea ocupata. Dar cum a trecut perioada antica, Roma a ramas fara imparat, barbarii au navalit iar lumea a uitat de jocuri, preocupata mai mult de supravietuire. Colosul a inceput sa devina o ruina, careia unii, altii i-au gasit diverse intrebuintari. Unii au construit o biserica inauntru si o parte din arena a fost folosita in calitate de cimitir (un cimitir tipic, nu unul simbolic), altii si-au facut ateliere printre arcade, altii l-au transformat pe la 1200 intr-o fortareata.

M-am intrebat de multe ori, in ignoranta mea, cum de timpul a ros structura asta in asemenea hal: intr-o parte e intreg, in partea diametral opusa, mai putin intreg. Aveam sa aflu ca pe la 1300 a fost grav afectat de un cutremur, cand o parte a structurii s-a prabusit. Molozul rezultat a fost luat si inglobat in alte structuri: biserici, spitale, palate etc. Asa a devenit Colosseumul o cariera de piatra iar sectei religioase care se aciuase inauntru nici ca-i pasa.

Nu ar mai fi ramas nimic din el – am fi mers la Roma si am fi admirat o groapa cu cativa bolovani – daca un Papa interesat si de alte lucruri in afara de religie, pe numele lui Benedict al IV-lea, nu ar fi spus ca aici este de fapt un loc sfant, unde au fost martirizati crestini si a interzis romanilor sa-l mai foloseasca pe post de sursa de materie prima. Nu s-a oprit la vorbe, ci a trecut si la fapte, asigurandu-se astfel ca pelerinii il pun pe traseul lor de locuri sfinte de neratat. Ca prin minune, lumea a lasat structura in pace si mustacind s-a dus sa-si caute alte cariere de piatra. [Daca ati intrat inauntrul Colosseumului probabil ca ati vazut o mare cruce imediat cum dai in arena; asta e urmasa crucilor din secolele trecute].

Partea buna e ca ceea ce a inceput Bendict al IV-lea, in secolul 18, a fost continuat de alti Papi. Partea interesanta e ca a mintit. Sau a ascuns adevarul. Cu voie sau fara, dar se spune ca Papa si-a dat seama de importanta monumentului si a ales sa-l salveze asa cum a putut. In plus, conform studiilor actuale, crest crestinii nu au fost omorati aici, ci in Circus Maximus sau Circus Flaminius.

Program: zilnic, 8.30 – 18.00; (data de inchidere variaza in functie de sezonul turistic)

Pret: 11 euro (include vizita pe colina Palatina)

Columna lui Traian

Motivul ridicarii sale il stiti. Ce se stie mai putin e ca la acea vreme era o mica minune arhitecturala, si nu numai datorita inaltimii (era una din cele mai inalte structuri din Roma antica) sau modului in care au fost asamblate basoreliefurile din marmura de Carrara, cat datorita scarii circulare din interior (mai rar asa ceva pe la anii 110).

Cum se face ca este singurul monument din Forumul lui Traian care a rezistat pana astazi? Intr-o vreme in care monumentele antice erau folosite pe post de cariera de piatra sau erau vandalizate pentru ca erau construite de pagani, columna a rezistat. Unii spun ca a salvat-o vecinatatea Bisericii Santa Maria di Loreto, caci se credea ca foloseste pe post de clopotnita. In anno domini 1162 exista si o lege care spunea ca oricine va deteriora Columna, va primi pedeaspa cu moartea. Aparent, motivul pentru care monumentul e singurul ramas intreg din tot Forumul lui Traian e ca era vizitata de multi pelegrini – nu mi-e clar motivul, dar e posibil sa fi fost privelistea din varf. Papa Sixtus al V-lea (1585-1590) i-a sarit de asemenea in ajutor, punand in varf o statuie a Sfantului Petru. Cine s-ar mai fi atins de coloana cu Sfantul Parinte in varf? Nimeni.

Conform altei teorii, se pare ca romanii erau foarte mandri de Columna si de ce reprezenta ea, avand in vedere ca Traian a fost un imparat roman iubit (si de crestini) si ca in timpul lui Imperiul Roman a avut cea mai mare intindere. In perioada evului mediu exista o taxa pentru a-i asigura supravietuirea, fapt ce indica un efort constient din partea romanilor de a o avea intreaga.

Efort constient sau noroc, ma bucur ca inca exista! J

Program: nu stiu daca se poate urca sus. Cine are drum pana la Roma in perioada urmatoare si vrea sa incerce ?

Complexul „Termele lui Diocletian”

Actuala zona a Piazza della Repubblica era ocupata acu 1700 de ani de termele lui Diocletian. De fapt, piata a fost construita in functie de ruinele termenlor. Cat despre bai, sa spunem doar ca ceea ce se vede astazi e doar o mica mica parte din constructia originala. Da! Erau *atat* de mari! Au fost inaugurate in 306 si erau unice in Cetatea Eterna prin dimensiunile lor. Diocletian a dat ordine ca reteaua de apeducte sa fie modificata astfel incat termele sa fie aprovizionate cu apa in mod corespunzator. Secole mai tarziu, erau denumite „Palatul lui Diocletian”, nu stim daca din ignoranta sau uimire.

Dupa cum spuneam am fost inaugurate pe la 300, iubite si folosite intensiv in urmatorii 300 de ani. Chiar daca ajunsesera intr-o stare avansata de degradare, inca erau folosite. Si romanii le-ar fi frecventat in continuare, daca nu ar fi venit barbarii si le-ar fi taiat apa calda. Si asa incepe marea degradare.

Pe la sfarsitul Evului Mediu incepe „reciclarea” structurii – pentru ca era pacat sa nu te folosesti de toate acele pietre. Astfel a luat nastere Biserica Santa Maria degli Angeli (construita in frigidarium*) si San Bernardo delle Terme. Proiectul primei biserici i-a fost includintat de catre Papa Pius al IV-lea lui Michelangelo, care a adaptat o parte astfel incat structura sa poata gazdui si sa semene cu o biserica. Si a iesit ceva spectaculos, dar nu neaparat asemanator cu o biserica. Planul este o cruce greaca, cu un transept dominant, de 90 de metri lungime. Sa spunem doar ca, daca privim crucea de sus, latura orizontala este mult mai lunga decat cea verticala. Si cum frigidarium-ul era o mare piscina cu apa rece, in care se intra dupa ce faceai o baie romana cu apa calda, putem trage concluzia ca unde se scaldau romanii de ieri, se roaga romanii de astazi. / : )

Biserica merita o vizita pentru ca iti da posibilitatea sa vezi cat de spatioase erau aceste terme in Antichitate. In plus,exista si o linie meridiana impresionanta (un fel de ceas solar) si e musai sa ajungi inainte de pranza sau dupa pranz, ca sa vezi cum functioneaza. Pana la 1846 timpul standard era dat de aceasta linie.

De remarcat portile de la intrare si de cautat sacristia, unde se gaseste o expozitie cu istoria termelor si a bisericii.

Altceva? In timpul Regatului Italiei (1870-1946) a fost biserica oficiala de stat. Si fatada, chiar daca e urata, e de fapt zidul original al termelor.

Cea de-a doua biserica, San Bernardo alle Terme a fost construita in unul din cele doua turnuri circulare care delimitau baile. Seamana cu Panteonul, deoarece are forma cilindrica, are dom si are si un oculus!

Deci, o parte din terme au devenit biserici. Alta parte se prezinta astazi sub forma de ruine-de-admirat iar alta parte a fost transformata in Muzeul National Roman, pe care vi-l recomand datorita vestigiilor preromane si romane. O prezentare conventionala dar educativa.

Program Santa Maria degli Angeli: Luni – Sambata, 7.00- 18.30; Duminica: 7.00 -19.30

Program muzeu: Marti- Duminica, 9.00-19.00

Pret bilet muzeu: 7 euro

Panteonul

Este cea mai completa structura antica romana. Este o minune ca a ajuns la noi asa, nu? Initial a fost un templu facut sub Marcus Agrippa, apoi a fost refacut sub imparatul arhitect Hadrian. In 125 era noastra era in picioare. In 609 Panteonul devine Santa Maria dei Martiri. Adica o biserica. Un imparat bizantin a daruit strutura Papei si Papa i-a gasit o intrebuintare. Botezul a salvat-o de la abandon, distrugere si alte lucruri care s-au intamplat altor monumente, care nu au apucat sa vada ziua de azi.

Azi, Panteonul este mai mult un mormant decat o biserica. Aici sunt inmormantati doi regi italieni si mai multi pictori, printre care si Rafael Sanzio. Un reprezentant al Renasterii intr-un monument antic. Cred ca se odihneste in pace.

Program: Luni – Sambata, 8.30 – 19.30 , Duminica, 9.00 – 18.00

Pret: intrare libera

Castelul Sant’ Angelo

Ei bine, nu as putea spune ca a fost botezat precum Panteonul, dar cumva si el a trecut in tabara adversa. La inceput nu a fost un castel, ci mormantul lui Hadrian – pe tatal lui il stiti cu siguranta: se numea Traian, ne-a facut si noua vreo doua vizite scurte. Hadrian era pasionat de arhitectura – printre altele- si a facut designul propiului mormant si l-a si construit. Acu nu se stie exact daca l-a si folosit dupa trecerea in lumea celor drepti si pagani.

La fel ca multe alte constructii, a fost lasat in paragina, probabil ca s-au mai luat vreo doua-trei caramizi „cu imprumut”, pana cand Papa Gregorie cel Mare a … a avut o viziune. In 590 Roma era macinata de ciuma si pontiful l-a vazut pe Arahangelul Mihail deasupra mausoleumului cum isi pune sabia in teaca, semn ca mania divina a luat sfarsit. De la aceasta data capata numele de „Sant’Angelo”.

Desi este folosit ca fortareata militara in 401 si introdus in sistemul zidurilor aureliene, de abia din secolul 14 este folosit ca fortareata papala. Noul rol aduce si schimbari arhitecturale, adica i se adauga etajul „micul palat papal”.

Vizitarea castelului este o experienta atipica. Intri intr-o coridor care coboara, apoi urca; lumina este slaba si atmosfera e cea speficica catacombelor. Apoi iesi la lumina, pe o terasa, si din terasa intri in palatul papal. Sunt doua lumi diferite, suprapuse si trecerea e brusca.

Muzeul merita cateva ore nu numai datorita structurii in sine, cat si altor elemente precum Roma vazuta dintr-un punct de belvedere, limonada ce poate fi savurata la umbra iederei, pe terasa, rampei in spirala care te duce de sus la baza pe alta cale.

E interesant cum acest castel poate fi vazut ca o metafora: statul papal care s-a ridicat si impus pe ramasitele Romei antice.

In incheiere:

Dupa caderea Imperiului Roman, Roma nu mai era punctul catre care duceau toate drumurile. In Evul Mediu apar si se dezvolta orasele state, cele din nord Italiei fiind cele mai avantajate. Dezvoltarea economica a Europei se muta in nord, orase ca Pisa, Bologna, Florenta, Milan, Ventia infloresc in timp ce Roma este scoasa din ecuatie. Arta si comertul decad, populatia era saraca, cladirile si infrastrutura sunt lasate in paragina. Monumentele antice sunt folosite adesea pe post de cariere de piatra. Tendinta era ca cele mai importante temple romane sa fie distruse, ca din piatra lor sa se construiasca biserici crestine.

Orasul renaste o data cu Renasterea. Dezvoltarea Florentei atrage invidia Papilor care incep lucrari de constructie, reconstructie, modernizare, infrumusetare ca Roma sa poata acomoda numarul din ce in ce mai mare de pelerini si sa fie reintrodusa pe ruta marilor drumuri comerciale. In Orasul Etern, pe langa pelerini, soseste insa Reforma si apoi Contrareforma. Pe de-o parte erau redescoperite valorile antichitatii, pe de alta monumente erau distruse fiindca erau pagane si Europa era „recrestinizata”.

E o minune ca inca avem parte de Roma antica.

Nota bene:

Exista o minunatie de card, Roma pass, care iti ofera transport gratuit, o harta, intrarea la doua muzee la alegere gratis si o multime de reduceri la intrarea in alte muzee. De gasit, il gasiti in toate punctele turistice de informare si in muzee. Incercati-l, o sa va prinda tare bine!

Roma trebuie savurata incet. Asa ca nu-ti propune sa „vezi tot” in 4-5 zile caci nu o sa poti, si daca o sa poti, o sa ratezi ceea ce e mai important: orasul si viata sa.

PS: Ati vazut replica Columnei lui Traian la Muzeul de National de Istorie ?

Surse foto 1 si 2

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini