poezie

MOARE CATE PUTIN

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,

cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile" .

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Pablo Neruda

vecini iresponsabili

Sambata dimineata, in jurul orei 7, s-a prabusit un raft bricolat de un vecin din blocul alaturat in prelungirea balconului prea mic unindu-l cu peretele blocului, situat la etajul 6 ! Zgomot infernal ; moloz; soc ! De putin a lipsit sa se intample o nenorocire, mai ales ca blocul este situat in zona statiei RATB, pe un bulevard circulat, avand si magazine la parter !

APEL ADOPTIE PISICUTE

Aceste mingiutze portocalii au fost abandonate la usa scarii mele. Cum eu nu ii pot tine DELOC, fac un apel disperat catre toti iubitorii de animale: daca nu ii puteti caza sau adopta, dati mai departe cazul lor. Puii de pisica neintzarcati nu au nici o sansa pe strada! Vorbesc din experienta nu aiurea!

I-am spalat, depuricat, hranit....dar mai departe......in max 1sapt o sa fiu in incapacitate de a mai tine pe vreunul...si simt cum ma furnica deja disperarea pe shira spinarii.....aveti pastile de inghetat inima???

POZE CU PORTOCALELE:

http://www.flickr.com/photos/41140119@N08/sets/72157622007955488/


ANA STANCA

moda, constatari

Ca urmare a recentelor plimbari prin zona Unirii si a parcurgerii unor reviste pentru femei am ajuns la trista concluzie potrivit careia multe magazine nu doar isi jecmanesc fidelele cliente, ci le si prostesc : atat hainele din unele magazine sunt similare cu cele din popularele magazinase tip 12 RON, dar si accesoriile la suprapret adevarate chilipiruri in complexul situat in spatele primariei sectorului 2 din zona parcului Obor. Mai nou se poarta agrafe prins parul in forma de palarioara sau pampon/funda cadou sub forma de pandant atasat la siragul de "perle".

definitivarea in profesia de consilier juridic

Pentru cei interesati se achita o taxa pentru participarea la examen si se alcatuieste un dosar conform cerintelor UCCJ, sustinandu-se si un test grila, in baza unei tematici fundamentata pe o vasta bibliografie.Dosarul cuprinde contractul de indrumare si raportul indrumatorului, cerere privind participarea la examen si titlurile propuse pentru sustinerea lucrarii, o fotografie, adeverinta de la angajator/copie carte de munca.

ISTORIA SERENGETI PARK SAFARI din Germania

Chiar de ziua mea am plecat cu avionul KLM, legatura prin Amsterdam catre Hanovra, luand apoi trenul din subsolul aeroportului spre Hodenhagen; interesant parcurs ...; bilete de la automat; "vizitat" cateva gari ...; apoi taxiul spre parc ...
Ideea infintarii celui mai mare parc european de safari apartine contelui von Bedford si dateaza din 1972, cu parteneri din SUA, concretizandu-se in 1974, fiind condus de familia Sepe. In anul 1977 s-a nascut prima girafa, exemplar care poate atinge varsta de 28 de ani. Parcul a fost renovat, reigenizat in anul 1983. In anul 1996 s-a nascut primul rinocer in captiviotate, Kai, reintors in Parcul National Etosha din Namibia, habitatul parintilor sai, Charlie si Molly.In 2004 parcul s-a aliniat reglementarilor UE.In 2008 au fost inaugurate peste 80 de casute, denumite Safari Loges. Investitiile de la deschiderea parcului depasesc 20 de milioane de marci.Iarna animalele sunt adapostite, grupate pe specii.Sunt 6 parcuri tematice; se organizeaza 3 tururi : cu autocarul supraetajat si inchis, 3,50 euro/persoana, pornind din parcarea situata in afara parcului; tur safari cu jeep deschis, gratis, pornind din rezervatia maimutelor, Amboseli; turul parcului cu trenuletul pe 2 trasee cu multe gari ...Azi exista peste 1500 de exemplare de animalute, dintre casre 38 nascute in parc. Se pot face poze, exista chiar un automat 1 poza = 3 euro, 5 exemplare identice = 5 euro = poti alege decorul; se poate bate moneda cu sigla parcului si un animalut la alegere prin invartirea unei menghine contra 1 euro + materialul pentru prelucrare 50 eurocenti; exista cateva magazine cu suveniruri - cele mici cam 2 euro/bucata, 3,50 euro,altele 5/12/24 euro - rame foto, vederi 0,20 euro, carte 3 euro - doar in limba germana, animalute din plus,globuri, bluza flausata 34 euro, tricou 16 euro, creion/pix/rigla/insigna/pandant 2 euro etc, zona parc distractii - carusel, vaporas cu aburi, barci, masinute, caluti pe sine,iluzionisti,busteanul pe apa, montagne-russe, cescute, condor = turn curse caderi bruste,top spin, kongo = corabie care leagana in aer, elefantul zburator, alte utilaje/jocuri care zgaltaie, unele cu moneda; restaurant - bufet = 12,50 euro/portie nelimitata/seara tematica, vata de zahar imbuteliata de la 1,50 euro/pahar la 3,50 euro/galetusa 3 portii,suc 0,50-1 euro,cartofi prajiti/portie pizza salami 2 euro, inghetata 1 euro, chioscuri ...Deci nu ratati tururile safari, fiecare avand propriul farmec + traseu, accesul cu propiul automobil in zona animalelor este permis pe propria raspundere si numai anumitor tipuri de autoturisme rezistente, tinutul timpului liber, lumea apelor, lumea maimutelor ...

APEL CAZURI DISPERATE

NU IGNORATI BLOG-URILE DE PE COLOANA LATERALA ;
EXISTA CAZURI LA A CAROR REZOLVARE POZITIVA POATE CONTRIBUI FIECARE IN ORICE MOD, PE MASURA POSIBILITATILOR,
DAR, MAI INTAI, TREBUIE SA CITITI, SA VA INFORMATI, SA COMUNICATI/IMPARTASITI SI ALTORA INFORMATIILE/ISTORICUL CAZURILOR, PENTRU A PUTEA CONTRIBUI, MAI APOI, CU MEDICAMENTE, ALTE OBIECTE, BANI, ADOPTII, CAZARE ...
SUNT CATEI BOLNAVI, ABANDONATI IN SITUATII LIMITE, ACCIDENTATI, SCHINGIUITI, ATAT CAZURI DISPERATE, CAT SI CAZURI SPECIALE, ADOPTII ...
NU EZITATI, CONTRIBUITI IN ORICE FEL SI NU VETI REGRETA !

VA MULTUMESC !

poezie

MOARE CATE PUTIN

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile" .

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Pablo Neruda

RECOMAND

http://cadouridecoratiuni.allshops.ro/

http://www.magazine-online.ro/lilian77/


Este vorba despre 2 magazine on-line si 1 magazin in zona Ferdinand, fost Dimitrov, cartier a carui emblema o reprezenta cinematograful si complexul Aurora, actualmente avand alte destinatii ... cladire in curs de constructie, spre vanzare in prezent, respectiv banca si birouri ; liceul Iulia Hasdeu; la parterul unui bloc alaturi de Foto, pet-shop; in statia RATB ...
Magazinul a avansat de pe o parte a blocului, a progresat, cochet, preturi mici, marfa deosebita din Anglia, patroni draguti, personal amabil, multiple modalitati de plata, ambalare gratuita pentru orice ocazie/eveniment ...
In lateral, pe coloana, gasiti detalii ...
Apelati cu incredere !

recomandare

merita vazut

http://www.patrimoniuromanesc.ro/

E in limba romana si engleza. Are 882 de imagini impartite in 43 de galerii, ce se incarca individual, asa ca va trebui asteptat cateva secunde la fiecare galerie cand se incarca prima data.
Vizionare placuta!

PS: Jos, sub fotografii, in stanga sagetilor de avans este un mic buton "info" cu date!

punctul pe i - Andrei Plesu, primit tot prin mail

România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat.
Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună.
Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:
Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce.
O altă reuşităparadoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste....E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil........Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, "sistemul" te omoară.
Alt miracol: avem o mare concentrare de "atracţii turistice" şi n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor,aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general.
Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că "străinul" trebuie jumulit.
Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade intern aţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.....
Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru,...dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea.
Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.
Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei...... Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm.
Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare.
Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.
Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blocheaza, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare... Inventarul lor pare infinit.
În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie...Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum...Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea iată virtuţile care ne lipsesc.Dar ne descurcăm noi şi fără....

Andrei Plesu in Japonia, primit prin mail

Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine
mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în
variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat
pe o alta planeta.


> > Ca, de pilda, cînd calatoresti în Japonia.


> > N-am fost niciodata în Africa , în Australia sau în Caraibe.
> > Pentru mine, Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai
neasimilabil, mai "strain".
> > Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la
Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" într-o
enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.
> > Te poti simti strain în bucataria chineza, în coloritul, moravurile si
inocenta americane, sau în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care
nu poti selectiona nimic cît de cît familiar.


> > În Japonia însa alteritatea e radicala.
> > Te misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.
> > Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...


> > N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu
Spengler, nu Frobenius, nu Blaga...

Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.


> > Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate
hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce
te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele,
cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si
nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala,
accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.


> > Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele,
mofturi.


> > Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta
unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil,
brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în
perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai
amenintatoare unghiuri.
> > Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie.
> > L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi
de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric.
> > Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe
bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza.
> > Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma,
m-am aruncat în necunoscut.
> > În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica,
ca un balaur multicefal.
> > Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi
fatale.
> > Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si
lumina.
> > Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri
indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.
> > Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele
încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.
> > Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se
modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de
incontrolabile perdele de apa...
> > Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se
parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta
omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti,
glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea
mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare
pe butonul gresit, într-un originar closet galactic.
> > Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat.


> > Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am
retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub
pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cîte ori lasai
picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de
acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca
simplitate. Nu în Japonia.


> > În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un
deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.
> > Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului
National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.


> > L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lînga receptie.
Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite
succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot
felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu
permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari
igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...


> > La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi
era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de
mobilier.
> > În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi
dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci
bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d.
> > Aici nimic.
> > Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de
"bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e
cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care,
însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei "de zi".
> > Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar
daca nu ma culc înca.
> > Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea
mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele
încrucisate, si umblam de-a busilea.


> > Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai
curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A aparut
o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o
camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata.
> > "Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!"
> > "Ba, din contra - îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta -
mai întîi baie! Papa la urma!"
> > Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în
scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi
de nuiele aromate în mîna.
> > Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se întristeaza, gheisa e de
neînduplecat.
> > Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa
care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii
de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de
vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza
de soia. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în
fiertura din oala pîna dispare tenta de crud.
> > Gheisa ma asista draconic.
> > Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea în zeama
fara s-o scap dintre betigase.
> > Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a
fiert.
> > Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie
agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc
sa trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste: "Shabu-shabu!"
Trag concluzia ca "shabu-shabu" înseamna, pur si simplu: "agit-o!",
"misc-o!", "stînga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se încheie melancolic, în
insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini
medievale.
> > A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru
european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura,
barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura,
mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza
picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
> > Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima.


> > Fuseseram invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La
sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa
recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la
masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de
rugaciune.


> > Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu.
> > Invitat la masa de un profesor din Kyoto , specialist în Zen, a înteles
repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele
sub el si sa manînce din boluri misterioase, oferite de o oficianta care
aluneca între comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful român a
simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute
de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de
insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul
valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se
obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru
a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia,
pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era
exclus.
> > Gabriel s-a hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel,
încît sa-si poata sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul "lotus"
dinainte, noua postura parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva
minute. Calcîiele nu sînt nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a
corpului. În plus, o apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta
pozitie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori
barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la
liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si
simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd - fara autoritate -
fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze
dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic.
> > Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat,
obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata.
> > Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a
penitentei?
> > Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila
tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi
binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste...
Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la
capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! "Un
scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare madular al
filosofului. Nu exista alta solutie decît abandonul. "Vai, ce gradina
frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit,
tam-nesam, s-o viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între
doua îmbucaturi.


> > Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi
profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.
> > Prevenit, am încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte
obnubilari intelectuale.
> > Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului.
> > Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina
spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul
tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa intre în ordine.
Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sa
lipseasca.
> > Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.
> > În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul
european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de
efort, constienti de neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational.
Facusem totul pe dos.... Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si
aceasta o cale. Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept.. Stai cum da
Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii
astia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în
regula... Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei
mele: "Shabu-shabu!"

despre insulte

Era o vreme cand si insultele aveau clasa...

"N-am participat la funeralii, dar am trimis o scrisoare frumoasa in care spuneam ca sunt de acord"(Mark Twain)


"Nu are dusmani, dar le este foarte antipatic tuturor prietenilor" (Oscar Wilde)

"Va trimit doua bilete la premiera noii mele piese; veniti cu un prieten... daca aveti vreunul!" (George Bernard Shaw catre Winston Churchill).
"Imi este imposibil sa vin la premiera, dar voi veni la a doua reprezentatie - daca va avea loc" (Winston Churchill catre George Bernard Shaw)

"Tocmai am aflat despre boala sa. Sa speram ca nu este nimic banal"
(Irvin S. Cobb)

"Winston, daca ai fi sotul meu, ti-as pune in fiecare seara putin arsenic in ceai", ii spune Lady Astor lui Winston Churchill la o receptie.
Raspunsul lui Churchill: "Doamna, daca as fi sotul tau, l-as bea!"

"Doamna, cat sunteti de urata!" se sperie Churchill, vizibil baut, de Lady Astor. Aceasta replica: "Sir, sunteti beat!".
Churchill puncteaza: "Adevarat, dar mie-mi va trece!..."

Realitatea.net a postat un articol terifiant despre situatia disperata a unor catei dintr-un adapost

Se pare ca zeci de câini răniţi, înfometaţi, plini de purici şi căpuşe, care abia se ţin pe picioare şi se hrănesc din semenii lor răpuşi de foame,se afla intr-un adăpost improvizat din comuna Băneasa, judeţul Giurgiu al carei proprietara , Iulia Căpăţână, este vicepreşedinta Asociaţiei "Zdreanţă", avand ca obiect de activitate protecţia animalelor.
Chiar paznicii adapostului spun ca nu există nicio sursă de apă.
Cea care a adus cânii pe Strada Magnoliei susţine că nu s-a
întâmplat nimic ieşit din comun, ca este vorba despre animale aflate într-o stare foarte gravă, care probabil că ar fi fost moarte fiind schelete ambulante.
Nimeni de la Direcţia Sanitar-Veterinară Giurgiu nu a ştiut, până
marţi, ce se întâmplă în Băneasa, conform declaratiilor directorului coordonator adjunct al DSVSA Giurgiu, George Ciobanu.
Nici Primăria nu ştia nimic de adăpostul ilegal si se pare că terenul nu are proprietar. potrivit explicatiilor unui funcţionar de la primăria din comuna Băneasa.
Aceeasi Asociaţie a fost anul trecut în mijlocul unui scandal asemănător, Câinii dintr-un adăpost din Jilava erau lăsaţi să moară de foame, la fel ca şi cei din adăpostul din Băneasa.
Totusi exista Legea numărul 9/2008 prin care se pedepseşte cruzimea şi relele tratamente aplicate
animalelor cu amendă penală sau închisoare de la şase luni la trei ani ...

bancuri

------------------------------------------------------------
"Noile simboluri ale muncii sunt inghetata si porumbelul - cine nu
linge, zboara"
------------------------------------------------------------
Cand esti inteligent si cand esti intelept?
Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti
intelept daca stii care jumatate!
------------------------------------------------------------
Daca va este frica sa nu va ingrasati, incercati sa beti inainte de
fiecare masa 100 g de cognac.
Cognac-ul, precum se stie din batrani, atenueaza teama.
------------------------------------------------------------
Un turist la un hotel vorbeste cu receptionerul:
- Tariful nostru este urmatorul: 100 dolari pe noapte, pat si micul
dejun, sau doar 10 dolari daca va faceti singur patul.
- Foarte bine, imi aleg varianta sa-mi fac singur patul.
- OK! Poftiti fierastraul si ciocanul, ramane doar sa faceti rost de
cuie.
------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------
Sotul vine acasa si-o prinde pe sotie cu amantul in pat... Socat
intreaba urlind:
- Ce se intampla aici !!!?
Sotia se uita la amant si comenteaza confidential:
- Nu ti-am spus eu.... ca-i cam incet la minte...?!!
------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------
Merge unu' cu nevasta-sa sa ia cina la restaurant.
Farfuria de supa se varsa pe rochia ei cea noua.
Suparata si asteptand sa fie consolata de sotul romantic ea zice:
- Uite cum arat, ca o scroafa!
El raspunde:
- Si te-ai mai si murdarit pe deasupra!
------------------------------------------------------------
Un pescar dadea la undita intr-un loc unde pescuitul era interzis.
Un paznic se apropie de el si-i zice:
- Trebuie sa platiti amenda, aici pescuitul e interzis!
- Eu nu pescuiesc, aici fac doar baie ramei asteia! zice pescarul
ridicand batul din apa.
- Deh... amenda tot trebuie sa platesti, ca rama ta nu are slip si
asta nu e plaja de nudisti!
------------------------------------------------------------

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul
menopauzei femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa
agate fete tinere si sa cheltuiasca.

------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------
Un preot ortodox, un preot catolic si un rabin jucau poker. La un
moment dat, in toiul jocului, cind pariurile erau cu trei zerouri,
vine politia si ii prinde in flagrant. Politistul il intreaba pe
preotul ortodox:
- De ce joci poker, parinte?
Preotul ortodox raspunde:
- Eu, poker!?... Fereasca Dumnezeu si Maica Domnului...
Politistul trece la preotul catolic:
- Sfintia voastra juca poker?
Preotul catolic ridica ochii spre cer, spuse in gind un Doamne,
iarta-ma!" si, apoi, raspunde sec:
- Nu!
Politistul se intoarse la rabin si il intreaba si pe el:
- Rabine, marturiseste macar tu ca jucai poker!
La care rabinul ridica din umeri si raspunse:
- Cu cine?...
------------------------------------------------------------
Vine o femeie la ginecologie impreuna cu copilul ei de 5 ani.
- Doamna, trebuie sa va consult, dar copilul trebuie sa astepte afara,
zice doctorul.
- Nu e nevoie, este un mic geniu stie totul in medicina, puteti sa-l
intrebati orice.
Cam nehotarat doctorul se pregateste pentru consultatie, si se
gandeste sa-l testeze totusi pe copil...
- Ce fac eu acum? il intreaba direct.
- Domnul doctor isi pune manusile pentru a nu contracta sau distribui
germeni, raspunde imediat copilul.
- Mda... raspunde doctorul putin enervat, dar acum ce fac? mai
intreaba el in timp ce se uita la femeia urcata pe masa.
- Acum efectuati un examen vizual asupra vaginului mamei mele,
raspunde imediat micutul.
Enervat la culmea doctorul se dezbraca si incepe o partida de sex cu
femeia de pe masa...
- Ia mai zi ma, acuma ce mai fac? se rasteste el.
- Acum iei SIDA!

------------------------------------------------------------
In scrierea de tipar, cifra sapte arata astfel: 7.
Cand o scriem insa de mana, o taiem cu o linie orizontala. V-ati intrebat
vreodata de ce? Se spune ca dupa ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte
sa-i dicteze cele zece porunci, acesta i-a adunat pe oameni sa le
vorbeasca despre ele. Cand a ajuns la a saptea porunca, "Sa nu ravnesti
la nevasta aproapelui tau", cei mai multi dintre barbati au inceput sa
strige:
- Taiati saptele, taiati saptele, taiati saptele!!!

------------------------------------------------------------

Niciodata nu te culca nervos. Ramai sa termini cearta.

------------------------------------------------------------


Secretul casniciei perfecte ramane un secret.
Cand un barbat iti fura sotia, cea mai nasoala revansa este sa il lasi sa
o pastreze

------------------------------------------------------------

Nu am mai vorbit cu sotia mea de 18 luni - nu imi place sa o intrerup.

------------------------------------------------------------

Prietena mea mi-a spus sa fiu mai afectiv. Acum am doua prietene.

------------------------------------------------------------

Unui barbat i s-a furat cardul de credit.. Nu a depus plangere deoarece
hotul cheltuia mai putin decat nevasta-sa.

------------------------------------------------------------


Sotia: "Mai bine ma casatoream cu dracul!"
Sotul: "Aiurea, scumpo! Casatoria intre rudele de sange este interzisa!"

------------------------------------------------------------


- Ce face un scotian cand vede ca ii arde casa?
- Da beep la pompieri.


------------------------------------------------------------


Un om sparge o Banca si ia cativa ostateci. Intreaba agresiv pe primul
retinut: "Spune-mi m-ai vazut jefuind Banca?" Ostatecul raspunde: "Da!"
Fara sa mai stea pe ganduri, hotul il impusca in cap. Apoi intreaba
acelasi lucru pe cel de-al doilea ostatec. Asta raspunde: " Eu nu te-am vazut,
... dar te-a vazut nevasta mea.

------------------------------------------------------------

Tupeu este atunci cand un barbat se intoarce acasa la 4 dimineata
mirosind a parfum de femeie, cu urme de ruj pe camasa, intra in casa
si vazand-o pe
nevasta-sa cu o matura in mana ii zice:
- Nu te enerva, ca tu urmezi!

------------------------------------------------------------

Un tip se duce la o prostituata. Dupa ce termina treaba, pleaca si, din
usa, ii spune tipei:
- Ti-am dat bani falsi!
La care tipa raspunde:
- Tu sa fii sanatos...

------------------------------------------------------------

Un om avea si el un teren pe care plantase pepeni, si cand au inceput sa
se coaca, ca sa nu-i fure nimeni, pune o pancarda pe care scria:
"Printre acesti pepeni este unu injectat cu cianura".
A doua zi cand se intoarce, gaseste pe pancarda scris: "Acum sunt doi!"

------------------------------------------------------------


Dupa ce loveste un pieton, masina isi continua drumul inca vreo 10
metri...
Soferul scoate capul pe fereastra si tipa:
- Fii ba atent!!!
Pietonul se ridica repede, speriat, impleticindu-se si intreaba:
- De ce, dai inapoi?

------------------------------------------------------------


Merge un schelet la medic.
Medicul: Acuma se vine?

------------------------------------------------------------


Inaintea unei operatii, medicul: -Cati ani ati spus ca aveti? La care
pacientul, un pic fricos:
-Fac 46 peste 2 saptamani. Doctorul, putin amuzat:
-Imi place optimismul dumneavoastra.


------------------------------------------------------------


Dintr-un turn de paza al unui fort din vestul salbatic, santinela striga:
- Domnule capitan, vin indienii!!!
- Prieteni sau dusmani? intreaba capitanul.
- Cred ca-s prieteni, ca vin impreuna!

.....................................................................

despre casnicie ...

CUM ITI PASTREZI CASNICIA ?

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani.
Ei impartaseau totul si discutau despre orice.Nu aveau secrete unul fata
de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea
pe dulapul ei de haine, si , despre care l-a atentionat pe sotul ei sa
nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.
In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi,
batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai
are sanse sa se insanatoseasca.Incercind sa puna toate lucrurile in
ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o
linga patul sotiei sale.
Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in
acea cutie.Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o
gramada de bani : in total vreo 25.000 de dolari.El a intrebat-o
despre continutul acestei cutii.'Cind ne-am casatorit , spunea ea,
bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi
niciodata.Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine , sa tac din
gura si sa crosetez o papusica '........
Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini
lacrimile.Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna.Nu mai putea de fericit!

'Iubito, spuse el,inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani ?

'Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea
papusilor'....::

RUGACIUNE :

Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul; iubire ca
sa pot sa-l iert; si rabdare pentru toanele lui.Pentru ca Doamne, daca
as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin !

blog animalute

adoptii/donatii animale - blog adoptianimale.blogspot.com
Iubesti animalele? Daca vrei sa dai spre adoptie un animalut sau vrei sa primesti unul prin donatie, scrie-ne pe adresa: adoptieanimale@gmail.com, precizand localitatea ta, si iti vom posta anuntul gratuit. Nu uita sa mentionezi LOCALITATEA ta!

freepets.ro - get a pet!

consultati lista mea de blog-uri

cazuri disperate + povesti cu final fericit din toata tara

Eugenia Ies de la Asociatia Bruno Pet. Actualmente locuiesc in Buzias-Timis, si v-as ruga sa ma ajutati sa mai plasez vreun animalut din cele 51 pe care le am acasa.
ieseugenia@yahoo.com

de pe www.numaiestisingur.ro

Pentru donatii la adapostul cateilor :
RON - RO60 BTRL 0450 1205 8586 88XX
EURO - RO09 BTRL 0450 4205 8586 88XX
USD - RO38 BTRL 0450 8205 8586 88XX
Banca TRANSILVANIA – AG. DOROBANTI Str. Radu Beller, nr. 6
Ajutor pentru o situatie disperata !
Pentru donatii sau relatii puteti apela la nr. de tel 0730.186.137 – Anda Murgu (mail: anda_ursu@yahoo.com) sau Ene Gabriela – tel 0727.108.307
Va multumesc anticipat in numele cateilor !

lacrimogen ........

cateilor din Adapostul Glina si a cateilor de la adapostul Laila.
Noi am fost cuminti anul acesta, am mancat tot ce ni s-a dat chiar daca uneori a fost cam putin, nu am facut nazuri. Nu ne-am plans atunci cand soarele verii a dogorat prea mult peste noi, nici cand ploaia rece si noroiul ne-a inghetat piciorusele sau cand zapada ne-a acoperit tarcurile si casutele, noi asteptand cuminti in casute sa vina cineva sa ne dezapezeasca.
Mosule, te rog sa nu-i uiti si pe cei 600 de fratii si surori ale mele de la Adapostul Laila, mamica lor a murit anul trecut si au mare nevoie de tine.
Oamenii, prietenii nostri cei mai buni, ne-au ajutat cand am avut nevoie, cand ne-am aflat in dificultate, asa ca te rugam si pe tine Mosule, SA NU NE UITI !
Te asteptam cu cadouri sau cu ce crezi tu ca ne poti da – chiar si cu o mangaiere !
Te pup dulce !
Soricica, cateii din Glina si de la Laila !

Mosule, am fost cuminti
I-am ascultat pe “parinti”.
Chiar daca avem labute,
Botic in loc de gurita,
Si-o codita rasucita,
Inimioara noastra mare
O daruim fiecare
Celui care ne iubeste,
Si care ne ocroteste.
Mosule, ai grija de noi !
Te rugam NU NE UITA
Avem si noi sufletele
Te rog, ai grija de ele !

APEL DONARE SANGE CATEL

Avem URGENT nevoie de sange pentru o transfuzie pt stefan banica junior, un catel gasit de unul din membrii GIA. Donatorul ar trebui sa fie un catel mare, sanatos si adult – in floarea varstei.
Daca ne puteti ajuta, sunati va rog la telefonul: o767 808 407 la Raluca, sau la 0722 229 629 Carmen. Trimiteti mai departe acest mesaj.
Va multumim

COMUNICAT SAVE OR CANCEL

Redeschiderea Teatrului de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel
Bucuresti, 20 iulie - Intre 24 Iulie si 23 August, Save or Cancel readuce in circuitul public Gradina Teatrului Capitol printr-o serie de evenimente cultural – artistice desfasurate in cadrul proiectului intitulat Teatrul de Vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel. Organizatori: Save or Cancel. Proiectul se desfasoara sub inaltul patronaj al Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului Cultural National cat si al Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National a Municipiului Bucuresti.
SAVE OR CANCEL propune un exercitiu de democratizare si reinterpretare, in contextul actual, a spatiului numit Teatrul de vara CAPITOL. Statutul sau de locatie semi-publica permite interventii extrem de variate, cat si puneri in uz ale mijloacelor contemporane pentru o reabilitare si reintrare in circuitul cultural bucurestean.
Timp de o luna, locuitorii orasului Bucuresti sunt invitati sa utilizeze si sa beneficieze de spatiul repus in circuitul public prin intermediul proiectului Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel. Pornind de la premiza ca spatiul public poarta caracteristicile societatii care il utilizeaza, la Teatrul de Vara Capitol se vor desfasura activitati propuse si organizate exclusiv de catre cei interesati ca urmare a invitatiei publice de participare trimisa de organizatori.
Calendarul evenimentelor gazduite de Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel este publicat pe site-ul dedicat proiectului (http://saveorcancel.tv/capitol). Evenimentele vor varia de la expozitii fotografice, proiectii de film, workshop’uri si ateliere dedicate creatiei si interactiunii, zile dedicate dansului, actiuni ce vizeaza protectia animalelor, lansari de carte si multe altele.
Gradina va gazdui pe toata durata proiectului un colt dedicat donatiilor in jucarii si materiale didactice pentru copiii de la Gradinita Silistea-Gumesti cat si o zona dedicata lecturii unde veti gasi reviste locale si internationale, carti si ziare din ziua respectiva.
Proiectul initiat de SAVE OR CANCEL pentru Teatrul de vara CAPITOL se extinde si in vara anului 2009 ca urmare a reactiilor si rezultatelor pozitive generate de proiectul din iulie-august 2008, “Reabilitarea Teatrului de vara CAPITOL”.
Proiectul de reabilitare are un caracter temporar. Prin el se urmareste analiza stransei legaturi dintre spatiile publice si societatea carora apartin ele si mai ales, cat de importanta este aceasta relatie in dobandirea si respectiv pierderea statutului de spatiu publicConstientizand defazajul cultural provocat de comunism cat si migratia in continua crestere a populatiei din mediul rural catre capitala, SAVE OR CANCEL mizeaza pe crearea de noi amintiri si senzatii legate de Teatrul de vara, amintiri proprii locuitorilor actuali ai orasului, care sa reediteze valoarea teatrului si sa starneasca interesul vis-à-vis de statutul sau. Inovatia ce deosebeste initiativa Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel de alte proiectele bucurestene preocupate de conservarea patrimoniului ce evoca legaturile si amintirile oamenilor fata de locurile in cauza, consta tocmai in aceasta abordare relaxata.
Locatia este in sine este un fragment extrem de valoros din imaginea ce compune cultura romaneasca din secolul XX. Aici s-a desfasurat prima proiectie de film din Bucuresti - “Voyage dans la lune” ( de George "Cinemagician" Méliès) – film ce a fost la randul sau prima productie cinematografica “science fiction” si care va rula din nou in programul de anul acesta.
Newelan Trade, Noroc Trade, Chloris Bloom, Tangi Photo, Toi-Toi & Dixie, Fotolii Puf, Galaxiu Studio, Rezistenta Materialelor.
Parteneri:
Carturesti, Sapte Seri, On Move Media, Port, Feeder, Yazee, Anyplace, Modernism, Tilllate.
Parteneri media:
Din 2007, Save or Cancel a deservit ca mediu de comunicare si propagare a artelor si culturii, promovand si facilitand rolul acestora in societatea contemporana. Fara a adera la un manifest sau la o nisa, colectivul si-a marit treptat aria de actiune prin evenimentele si initiativele avute. Fie ca vorbim despre muzica, arte vizuale, sport sau vestimentatie – totalitatea discursului se refera la cultura si influentele caracteristice Romaniei.
Save or Cancel:
before
after

24 Iulie – 23 August; Marti – Sambata; 15:00 – 23:00.
Cristina Popa, telefon +40 727 809 799
Andrei Racovitan, telefon +40 722 966 946
Email: capitol@saveorcancel.tv
Web: http://saveorcancel.tv/capitol

Buna ziua,

acesta este primul press kit despre Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel - il puteti gasi aici.

Contine:

1. comunicat de presa
2. logo vectorial - Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel
3. flyer web - 24 Iulie Deschiderea oficiala

Banner activ swf - format 728 x 90 il puteti descarca de aici.
Pentru fisa cu datele tehnice, intrebari sau nelamuriri va rugam sa ne contactati.

Cu aceasta ocazie va anuntam ca astazi este prima zi in care se deschide publicului site'ul dedicat proiectului - Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel

Ne-am bucura foarte mult daca am primi link la fiecare post/ articol/ editorial.
Toate materialele in care se va mentiona Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel vor fi indexate atat pe blogul Save or Cancel (http.//blog.saveorcancel.tv) cat si pe site-ul dedicat proiectului Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel (http://saveorcancel.tv/capitol)
Va multumim.


O zi frumoasa,
Cristina si Andrei.