umor de pe mail

Stewardesa către un călător:
- Doriţi cina?
- Ce pot să aleg?
- Da sau nu

O olteancă intra în aprozar:
- Buna ziua, aş dori nişte cartofi.
- De cât? întreabă vânzătoarea.
- Decât cartofi!

Cum se numeşte un păduche pe chelie? Homeless!

Preşedintele a promis că în ***ând drumurile noastre vor fi tot aşa cum în Germania. În acest scop în Germania au fost trimise primele douăsute de buldozere.

- Înainte bebeluşul meu întotdeauna se trezea umed. Nici nu ştiam ce să fac, am încercat toate tipurile de scutece. Dar pe urmă am înţeles - trebuie să repar acoperişul!

Care este diferenta dintre un taur si un bou ? R. Taurul poate deveni tata, pe cand boul numai unchi

Sa-ti planifici concediul e foarte simplu: seful iti spune cand, iar sotia - unde.



Discutzie intre doi sotzi:
- Iubitule de ce iesi pe balcon de fiecare data cand cant? - intreaba sotzia.
- Ca sa vada vecinii ca nu te bat, - raspunde sotzul.

O mama:
"Tinere, mi-ai promis ca imi aduci fiica la 10 seara, dar acum e 3 dimineata si aceasta nici nu e fiica mea..."

Doua blonde merg cu masina printr-o comuna:
- Priveste ce cal frumos!
- Nu e cal, e purcel!
- Iti spun ca e cal! Purcelul nu are coarne !





Seful intra la lucratorii sai:
- V-am spus: in timpul lucrului sa nu fumati!
Unul din lucratori, uitanduse la sef:
- Dar cine lucreaza?#

Doua blonde fac nudism pe iarba verde. La un moment apare un taur. Blondele o iau la fuga. Dupa ce obosesc bine cu taurul dupa ele, se opreste una si spune: - Mai bine fac un vitel decit un infarct.



O blonda ajunge la "Miss World" printre primele trei locuri.
La intrebarea de departajare primeste urmatorul enunt:
- Numiti 3 piese de William Shakespeare.
La care blonda spune:
- 10, 15, 20 de cm.
Prezentatorul concursului derutat ii spune ca acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci marimi. Blonda foarte destinsa il lamureste:
- 10 la mine inseamna "Mult zgomot pentru nimic", 15 inseamna "Cum va place", iar 20 inseamna "Visul unei nopti de vara" !!!


O blonda fuma alene o tigara intr-un bar.Un tip se apropie de ea si ii spune:
- Domnisoara, dansam sau stam de vorba?
- Dansam, ca sunt franta de oboseala.

protectia animalutelor

Organizaţiile pentru protecţia animalelor au pichetat, marţi dimineaţă, Parlamentul României.
Protestatarii au venit din toată ţara să le amintească parlamentarilor că au în sertar o lege de protecţie a animalelor care aşteaptă de doi ani să fie votată, legea prin care animalele străzii ar trebui să fie sterilizate şi să aibă un adăpost.
Iubitorii de animale veniţi de la Brăila, Baia Mare sau Târgu Jiu au afirmat că nu mai suportă acest spectacol tragic, prin care animalele mor în chinuri groaznice din cauza nepăsării oamenilor.

umor din zbor

Approach: Pentru a evita poluarea sonora, virati 45 grade spre dreapta.
Pilot: Ce poluare sonora putem produce la 7.000m altitudine?.
Approach: Cea rezultata din coliziunea voastra cu 737-le care vine spre voi!

Pilotul: Mai avem foarte putin combustibil. Asteptam urgent instructiuni.'
Turnul: Care va este pozitia? Nu va pot vedea pe ecran.'
Pilotul: Stationam langa pista 2 si asteptam cisterna de o eternitate!'

Turnul: Sunteti un Airbus 320 sau 340?.
Pilotul: Un A 340, desigur!'.
Turnul: Sunteti in acest caz amabil ca inaintea startului sa porniti si celelalte doua motoare?'

Turnul: Inaltimea si pozitia?'
Pilotul: '1.80m si stau asezat pe scaunul din stanga-fata.'

Pilotul unui zbor Alitalia, caruia un fulger i-a stricat jumatate din instrumentele din cockpit:
Am ramas fara instrumente! Nimic nu mai functioneaza! Pana si altimetrul a renuntat sa mai indice ceva ........'
Dupa circa 5 minute de lamentari se aude comentariul unui pilot de pe un alt aparat:
Taca-ti gura si mori ca un barbat!'

Pilotul: Rog sa ne permiteti decolarea.'
Turnul: Regretam, n-avem planul vostru de zbor. Incotro zburati?'
Pilotul: Spre Salzburg, ca in fiecare luni.'
Turnul: Da, dar azi e marti!'
Pilotul: Cum? Pai in cazul asta avem liber.'

Turnul: Aveti sau nu aveti destul combustibil?'
Pilotul: Da!'
Turnul: Da, ce?'
Pilot: Da, Sir!!!'

Turnul: Comunicati ETA-ul (estimated time of arrival).'
Pilotul: 'Hmmmm... Marti mi-ar conveni cel mai mult.'

Pilotul: Buna dimineata, Bratislava.'
Turnul:'Buna dimineata. Pentru informatia dvs.: Aici e Viena.'
Pilotul: Dar eu aterizez in acest moment la Bratislava.'
Turnul: Aici e intr-adevar Viena.'
Pilotul: ' Viena?'
Turnul: Da.'
Pilotul: Dar de ce? Doar voiam sa mergem la Bratislava.'
Turnul: 'Okay. In acest caz degajati si zburati spre stanga.

despre sarbatori, mail primit

Sa va relaxati anul acesta, pentru ca in 2010...


2 ian 2010 este sambata
1 mai 2010 este sambata
15 aug 2010 (Sf. Maria) este duminica
25 dec 2010 este sambata
26 dec 2010 este duminica
1 ian 2011 este sambata
2 ian 2011 este duminica


Practic, raman libere doar:
1 ian 2010
A doua zi de Pasti
A doua zi de Rusalii
1 dec 2010

Doar 4 zile din 11 libere!!!

Mai multa munca, mai putine vacante!

INTERESANTE

1. In Babilonia acum 1000 de ani obiceiul era ca dupa nunta, tatal miresei sa-i dea ginerelui timp de o luna sa bea. Bautura era bere fabricata din miere, da aici provine si denumirea de luna de miere, "honeymoon" cum e
denumirea in limba engleza.

2. Salata Caesar si-a primit numele nu de la Julius Caesar ci de la Caesar Cardini care a inventat-o in Tijuana-Mexic in restaurantul Palace

3. Placile tectonice ale Terrei se misca la fel de repede cum cresc unghiile la oameni.

4. Pe pamant fiecare zi e cu 0,00000002 secunde mai lunga decat precedenta datorita scaderii vitezei de rotatie a Pamantului.

5. Scala Richter e folosita la aprecierea cutremurelor.. Daca un cutremur are gradul 6 pe aceasta scara inseamna ca este de 32 de ori mai puternic decit un cutremur de gradul 5.

6. Sigura felina care nu-si poate retrage ghearele este ghepardul.

7. Heroina a fost initial marca inregistrata a fabricii Bayer - asa s-a denumit morfina produsa de acestia.

8. Ketchup-ul provine din China .

9. Singura cifra care nu se poate scrie cu litere romane este zero.

10. Sobolanii rezista mai mult fara apa decat camilele..

11. In cladirea Pentagon-ului sunt de 2 ori atatea toalete cat ar fi necesare pentru personal. (In anii 40 cand s-a construit mai era in vigoare o lege potrivit careia albii si negrii aveau toalete separate).

12 . Panza de paianjen are o rezistanta remarcabila. Firul de grosimea unui creion ar putea opri un Boeing 47 din zbor..

13. Denumirea Sah-Mat in limba persana inseamna "Regele e mort"

14. O treime din rezerva de apa a Terrei se afla in Canada .

15. Firma cu cei mai multi angajati din lume: Caile ferate din India : 1.000.000 de angajati..

16. Cea mai lunga intrerupere de program de televiziune s-a intamplat in Anglia . BBC a oprit un desen animat cu Mickey-Mouse, s-a anuntat ca a pornit al doilea razboi mondial, apoi peste 6 ani au reluat filmul exact acolo unde s-a intrerupt.

17. Pielea hipopotamului are o grosime de 6,5 cm asa ca il apara impotriva multor arme de foc. Acest animal fuge mai repede ca omul desi are 4 tone !

18. Albert Einstein a inceput sa vorbasca la varsta de 6 ani.

19. Semnul "&" a fost demult parte componenta a alfabetului englez.

20. In momentul aterizarii Apolo 11 a ramas cu combustibil suficient pentru 20 de secunde de zbor.

21. Primul restaurant din lume unde puteai manca ramanand in masina a fost McDonald's din Sierra Vista - Arizona . A fost conceput pentru soldati, deoarece acestia nu aveau voie sa intre in magazine in uniforma.

22. Primul E-mail a fost trimis in anul 1972.

23. Cea mai mare temperatura generata de om a fost de 70 de milioane de grade care s-a realizat in 1978 la Universitatea Princeton.

24.. Foarfeca a fost inventata de Leonardo da Vinci. Leonardo da Vinci a fost capabil cu o mana sa scrie iar cu cealalta sa deseneze simultan. Din scrieri rezulta ca Leonardo da Vinci a fost cel mai mandru nu de operale sale de arta ci de faptul ca era in stare sa indoaie cu mana rangi de fier.

25. Autostrazile din SUA asa au fost concepute ca din 5 in 5 mile au o portiune dreapta de cca 1 mila. Acolo pot ateriza la nevoie aeronavale.

26. Conform unui sondaj Gallup in 1991, 49% din americani nu stiau ca painea alba se face din grau.

27. Omul piere mai repede din cauza lipsei somnului decat a mancatului. 10 zile rezista un om fara somn maxim. Fara hrana chiar 1-2 luni.

28. Imnul Greciei are 158 de strofe. Nimeni din Grecia nu cunoaste in intregime inmul statului.

29. Canada este singura tara organizatoare de Olimpiada care n-a castigat nici o medalie de aur acasa..

30. La nastere toata lumea l-a crezut mort pe Pablo Picasso, doar unchiului lui i-a venit o idee si a reusit sa-l duca la viata cu ajutorul fumului de trabuc.

Adapostul Gaia Animali Calarasi se inchide in octombrie

Cu tristete am citit aceasta veste in ziarul Adevarul ; peste 300 de catei trebuie adoptati ! din cauza autoritatilor locale care au refuzat prelungirea contractului de concesiune pentru teren.

idee de pe mail

Cum sa invingem problemele vietii

Intr-o zi, magarul unui fermier a cazut intr-o groapa.
Animalul a plans dureros ore in sir pana cand fermierul s-a hotarat ce sa faca.
In final, el a hotarat ca animalul era prea batran si ca groapa oricum trebuia acoperita, deci nu merita sa faca un efort sa mai scoata animalul de acolo.
Apoi fermierul a invitat toti vecinii sa-l ajute.
Au venit cu totii, au luat cate o lopata si au inceput sa arunce gunoi in groapa.
La inceput magarul si-a dat seama ce se intampla, si a plans ingrozitor.
Apoi, spre amuzamentul tuturor, el s-a linistit. Inca cateva lopeti de gunoi au fost aruncate si atunci fermierul s-a uitat in jos sa vada ce se intampla si a ramas uimit de ceea ce vedea.
Cu fiecare lopata de gunoi care ii lovea spatele, magarul facea ceva uimitor.
El se scutura de gunoi si facea cate un pas mai sus.
Dupa cum vecinii fermierului continua sa arunce gunoi in spatele animalului, el il tot scutura de pe el si facea cate un pas mai sus.
Foarte curand, toata lumea s-a amuzat cand magarul a pasit peste marginea gropii si a iesit afara!

Viata continua sa arunce gunoi pe tine, tot felul de gunoaie.
Smecheria ca sa iesi din groapa este sa te scuturi de el si sa faci un pas inainte.
Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra.
Noi putem iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, decat daca nu renuntam niciodata!

Scutura-te si fa un pas inainte!

ce mai primim pe mail

O profesoara din New York s-a hotarat sa-i onoreze pe toti elevii din ultima clasa de liceu, spunandu-le ce mult inseamna pentru ea,
fiecare dintre ei.


Ea l-a chemat pe fiecare elev in fata clasei, pe rand. Intai, i-a spus fiecaruia ce mult a insemnat pentru ea si pentru clasa.


Apoi i-a dat fiecaruia o panglica albastra, imprimata cu litere aurii, pe care scria "Cine sunt eu conteaza pentru ceilalti!"


Dupa aceea, profesoara a decis sa realizeze un proiect al clasei, sa vada
ce impact ar avea aceasta idee asupra unei comunitati.


I-a dat fiecarui student inca trei panglici si i-a instruit sa mearga si sa continue aceasta ceremonie de recunoastere a valorii cuiva. Apoi trebuie ca ei sa urmareasca rezultatele, pentru a vedea cine a onorat pe cine si
sa-i comunice clasei rezultatele, peste o saptamana.



Unul dintre baietii din clasa s-a dus la un director adjunct dintr-o companie din apropiere si l-a "premiat" pentru ca l-a ajutat sa-si planifice cariera. I-a dat o panglica si i-a pus-o pe camasa.



Apoi i-a mai dat doua panglici si i-a spus: "Facem un proiect de clasa pe tema recunoasterii meritelor celor din jur si ne-ar placea sa mergeti sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati o panglica albastra."



Mai tarziu in acea zi, directorul adjunct s-a dus la seful lui, care avea reputatia de a fi un tip morocanos. I-a spus ca il admira cu-adevarat,
pentru ca era un geniu creativ.



Seful a parut foarte surprins. Directorul adjunct l-a intrebat daca ar accepta in dar panglica albastra si daca ii permite sa i-o puna in piept.



Seful lui a zis: "Da, bineinteles. " Directorul a luat o panglica albastra
si a pus-o pe sacoul sefului sau, deasupra inimii.



Apoi a intrebat, oferindu-i ultima panglica, "Vreti sa luati aceasta panglica
si sa o dati altcuiva, in semn de apreciere?"



"Adolescentul care mi-a dat-o are un proiect la scoala si vrem sa ducem mai departe aceasta ceremonie a panglicilor albastre, sa vedem cum ii afecteaza ea pe oameni."



In acea seara, seful a venit acasa si s-a asezat impreuna cu fiul sau de 14 ani. A spus: "Astazi mi s-a intamplat cel mai incredibil lucru ."



"Eram in biroul meu si unul dintre angajatii mei a intrat si mi-a zis ca
ma admira si mi-a dat o panglica albastra pentru ca sunt un geniu creativ."


"Imagineaza- ti! El crede ca sunt un geniu creativ! Apoi mi-a pus in piept
o panglica albastra, pe care scrie "Cine sunt eu conteaza pentru ceilalti!"



"Mi-a dat o alta panglica si mi-a cerut sa gasesc pe altcineva pe care il apreciez. In timp ce ma intorceam acasa, am inceput sa ma gandesc pe cine as putea aprecia si cui sa-i ofer aceasta panglica si m-am gandit la tine.
Vreau sa te onorez pe tine."



"Zilele mele sunt extrem de agitate si cand vin acasa nu prea iti dau atentie. Tip la tine pentru ca nu iei note suficient de bune la scoala si
pentru dormitorul tau dezordonat."



"Cumva, in seara asta, am vrut doar sa ma asez aici si, ei bine, doar
sa te fac sa stii ca tu chiar contezi pentru mine."



"Alaturi de mama ta, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Esti un pusti minunat si te iubesc!"



Emotionat, baiatul a izbucnit in hohote de plans si nu se mai putea opri. Intregul corp ii tremura.



S-a uitat la tatal sau si i-a zis printre lacrimi: "Tata, asta-seara, mai devreme, stateam in camera mea si am scris o scrisoare pentru tine si mama, explicandu-va de ce a trebuit sa imi iau viata si va rugam sa ma iertati."



"Aveam de gand sa ma sinucid in noaptea asta, dupa ce voi veti fi adormit. Chiar am crezut ca nu iti pasa catusi de putin de mine."



"Scrisoarea e sus. Nu cred ca voi mai avea nevoie de ea."



Tatal sau a urcat in camera baiatului si a gasit o scrisoare sincera, plina de suferinta si durere.



Seful s-a intors la lucru un om schimbat. Nu mai era morocanos si
a facut tot ce-a putut, pentru ca toti angajatii lui afle ca, intr-adevar, cine
sunt ei conteaza pentru el si pentru ceilalti!"



Directorul adjunct a ajutat multi alti oameni in planificarea carierei,
unul fiind fiul sefului sau si nu a uitat sa le spuna ce importanti sunt ei
in viata lui.


In plus, tanarul si colegii sai de clasa au invatat o lectie valoroasa:



"Cine esti conteaza CU ADEVARAT pentru ceilalti!"


Te rog sa nu uiti ca te consider o persoana importanta pentru mine,
altfel nu ai fi primit acest mesaj.



Cine esti conteaza cu adevarat pentru ceilalti!"
si am vrut sa stii asta.



Iti predau panglica albastra.


Sa ai o zi minunata si sa stii ca cineva s-a gandit la tine astazi!

poezie

MOARE CATE PUTIN

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,

cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile" .

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Pablo Neruda

vecini iresponsabili

Sambata dimineata, in jurul orei 7, s-a prabusit un raft bricolat de un vecin din blocul alaturat in prelungirea balconului prea mic unindu-l cu peretele blocului, situat la etajul 6 ! Zgomot infernal ; moloz; soc ! De putin a lipsit sa se intample o nenorocire, mai ales ca blocul este situat in zona statiei RATB, pe un bulevard circulat, avand si magazine la parter !

APEL ADOPTIE PISICUTE

Aceste mingiutze portocalii au fost abandonate la usa scarii mele. Cum eu nu ii pot tine DELOC, fac un apel disperat catre toti iubitorii de animale: daca nu ii puteti caza sau adopta, dati mai departe cazul lor. Puii de pisica neintzarcati nu au nici o sansa pe strada! Vorbesc din experienta nu aiurea!

I-am spalat, depuricat, hranit....dar mai departe......in max 1sapt o sa fiu in incapacitate de a mai tine pe vreunul...si simt cum ma furnica deja disperarea pe shira spinarii.....aveti pastile de inghetat inima???

POZE CU PORTOCALELE:

http://www.flickr.com/photos/41140119@N08/sets/72157622007955488/


ANA STANCA

moda, constatari

Ca urmare a recentelor plimbari prin zona Unirii si a parcurgerii unor reviste pentru femei am ajuns la trista concluzie potrivit careia multe magazine nu doar isi jecmanesc fidelele cliente, ci le si prostesc : atat hainele din unele magazine sunt similare cu cele din popularele magazinase tip 12 RON, dar si accesoriile la suprapret adevarate chilipiruri in complexul situat in spatele primariei sectorului 2 din zona parcului Obor. Mai nou se poarta agrafe prins parul in forma de palarioara sau pampon/funda cadou sub forma de pandant atasat la siragul de "perle".

definitivarea in profesia de consilier juridic

Pentru cei interesati se achita o taxa pentru participarea la examen si se alcatuieste un dosar conform cerintelor UCCJ, sustinandu-se si un test grila, in baza unei tematici fundamentata pe o vasta bibliografie.Dosarul cuprinde contractul de indrumare si raportul indrumatorului, cerere privind participarea la examen si titlurile propuse pentru sustinerea lucrarii, o fotografie, adeverinta de la angajator/copie carte de munca.

ISTORIA SERENGETI PARK SAFARI din Germania

Chiar de ziua mea am plecat cu avionul KLM, legatura prin Amsterdam catre Hanovra, luand apoi trenul din subsolul aeroportului spre Hodenhagen; interesant parcurs ...; bilete de la automat; "vizitat" cateva gari ...; apoi taxiul spre parc ...
Ideea infintarii celui mai mare parc european de safari apartine contelui von Bedford si dateaza din 1972, cu parteneri din SUA, concretizandu-se in 1974, fiind condus de familia Sepe. In anul 1977 s-a nascut prima girafa, exemplar care poate atinge varsta de 28 de ani. Parcul a fost renovat, reigenizat in anul 1983. In anul 1996 s-a nascut primul rinocer in captiviotate, Kai, reintors in Parcul National Etosha din Namibia, habitatul parintilor sai, Charlie si Molly.In 2004 parcul s-a aliniat reglementarilor UE.In 2008 au fost inaugurate peste 80 de casute, denumite Safari Loges. Investitiile de la deschiderea parcului depasesc 20 de milioane de marci.Iarna animalele sunt adapostite, grupate pe specii.Sunt 6 parcuri tematice; se organizeaza 3 tururi : cu autocarul supraetajat si inchis, 3,50 euro/persoana, pornind din parcarea situata in afara parcului; tur safari cu jeep deschis, gratis, pornind din rezervatia maimutelor, Amboseli; turul parcului cu trenuletul pe 2 trasee cu multe gari ...Azi exista peste 1500 de exemplare de animalute, dintre casre 38 nascute in parc. Se pot face poze, exista chiar un automat 1 poza = 3 euro, 5 exemplare identice = 5 euro = poti alege decorul; se poate bate moneda cu sigla parcului si un animalut la alegere prin invartirea unei menghine contra 1 euro + materialul pentru prelucrare 50 eurocenti; exista cateva magazine cu suveniruri - cele mici cam 2 euro/bucata, 3,50 euro,altele 5/12/24 euro - rame foto, vederi 0,20 euro, carte 3 euro - doar in limba germana, animalute din plus,globuri, bluza flausata 34 euro, tricou 16 euro, creion/pix/rigla/insigna/pandant 2 euro etc, zona parc distractii - carusel, vaporas cu aburi, barci, masinute, caluti pe sine,iluzionisti,busteanul pe apa, montagne-russe, cescute, condor = turn curse caderi bruste,top spin, kongo = corabie care leagana in aer, elefantul zburator, alte utilaje/jocuri care zgaltaie, unele cu moneda; restaurant - bufet = 12,50 euro/portie nelimitata/seara tematica, vata de zahar imbuteliata de la 1,50 euro/pahar la 3,50 euro/galetusa 3 portii,suc 0,50-1 euro,cartofi prajiti/portie pizza salami 2 euro, inghetata 1 euro, chioscuri ...Deci nu ratati tururile safari, fiecare avand propriul farmec + traseu, accesul cu propiul automobil in zona animalelor este permis pe propria raspundere si numai anumitor tipuri de autoturisme rezistente, tinutul timpului liber, lumea apelor, lumea maimutelor ...

APEL CAZURI DISPERATE

NU IGNORATI BLOG-URILE DE PE COLOANA LATERALA ;
EXISTA CAZURI LA A CAROR REZOLVARE POZITIVA POATE CONTRIBUI FIECARE IN ORICE MOD, PE MASURA POSIBILITATILOR,
DAR, MAI INTAI, TREBUIE SA CITITI, SA VA INFORMATI, SA COMUNICATI/IMPARTASITI SI ALTORA INFORMATIILE/ISTORICUL CAZURILOR, PENTRU A PUTEA CONTRIBUI, MAI APOI, CU MEDICAMENTE, ALTE OBIECTE, BANI, ADOPTII, CAZARE ...
SUNT CATEI BOLNAVI, ABANDONATI IN SITUATII LIMITE, ACCIDENTATI, SCHINGIUITI, ATAT CAZURI DISPERATE, CAT SI CAZURI SPECIALE, ADOPTII ...
NU EZITATI, CONTRIBUITI IN ORICE FEL SI NU VETI REGRETA !

VA MULTUMESC !

poezie

MOARE CATE PUTIN

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile" .

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Pablo Neruda

RECOMAND

http://cadouridecoratiuni.allshops.ro/

http://www.magazine-online.ro/lilian77/


Este vorba despre 2 magazine on-line si 1 magazin in zona Ferdinand, fost Dimitrov, cartier a carui emblema o reprezenta cinematograful si complexul Aurora, actualmente avand alte destinatii ... cladire in curs de constructie, spre vanzare in prezent, respectiv banca si birouri ; liceul Iulia Hasdeu; la parterul unui bloc alaturi de Foto, pet-shop; in statia RATB ...
Magazinul a avansat de pe o parte a blocului, a progresat, cochet, preturi mici, marfa deosebita din Anglia, patroni draguti, personal amabil, multiple modalitati de plata, ambalare gratuita pentru orice ocazie/eveniment ...
In lateral, pe coloana, gasiti detalii ...
Apelati cu incredere !

recomandare

merita vazut

http://www.patrimoniuromanesc.ro/

E in limba romana si engleza. Are 882 de imagini impartite in 43 de galerii, ce se incarca individual, asa ca va trebui asteptat cateva secunde la fiecare galerie cand se incarca prima data.
Vizionare placuta!

PS: Jos, sub fotografii, in stanga sagetilor de avans este un mic buton "info" cu date!

punctul pe i - Andrei Plesu, primit tot prin mail

România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat.
Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună.
Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:
Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce.
O altă reuşităparadoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste....E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil........Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, "sistemul" te omoară.
Alt miracol: avem o mare concentrare de "atracţii turistice" şi n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor,aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general.
Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că "străinul" trebuie jumulit.
Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade intern aţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.....
Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru,...dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea.
Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.
Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei...... Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm.
Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare.
Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.
Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blocheaza, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare... Inventarul lor pare infinit.
În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie...Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum...Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea iată virtuţile care ne lipsesc.Dar ne descurcăm noi şi fără....

Andrei Plesu in Japonia, primit prin mail

Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine
mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în
variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat
pe o alta planeta.


> > Ca, de pilda, cînd calatoresti în Japonia.


> > N-am fost niciodata în Africa , în Australia sau în Caraibe.
> > Pentru mine, Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai
neasimilabil, mai "strain".
> > Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la
Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" într-o
enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.
> > Te poti simti strain în bucataria chineza, în coloritul, moravurile si
inocenta americane, sau în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care
nu poti selectiona nimic cît de cît familiar.


> > În Japonia însa alteritatea e radicala.
> > Te misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.
> > Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...


> > N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu
Spengler, nu Frobenius, nu Blaga...

Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.


> > Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate
hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce
te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele,
cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si
nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala,
accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.


> > Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele,
mofturi.


> > Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta
unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil,
brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în
perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai
amenintatoare unghiuri.
> > Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie.
> > L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi
de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric.
> > Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe
bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza.
> > Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma,
m-am aruncat în necunoscut.
> > În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica,
ca un balaur multicefal.
> > Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi
fatale.
> > Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si
lumina.
> > Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri
indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.
> > Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele
încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.
> > Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se
modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de
incontrolabile perdele de apa...
> > Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se
parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta
omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti,
glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea
mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare
pe butonul gresit, într-un originar closet galactic.
> > Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat.


> > Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am
retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub
pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cîte ori lasai
picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de
acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca
simplitate. Nu în Japonia.


> > În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un
deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.
> > Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului
National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.


> > L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lînga receptie.
Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite
succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot
felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu
permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari
igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...


> > La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi
era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de
mobilier.
> > În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi
dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci
bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d.
> > Aici nimic.
> > Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de
"bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e
cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care,
însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei "de zi".
> > Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar
daca nu ma culc înca.
> > Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea
mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele
încrucisate, si umblam de-a busilea.


> > Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai
curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A aparut
o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o
camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata.
> > "Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!"
> > "Ba, din contra - îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta -
mai întîi baie! Papa la urma!"
> > Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în
scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi
de nuiele aromate în mîna.
> > Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se întristeaza, gheisa e de
neînduplecat.
> > Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa
care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii
de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de
vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza
de soia. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în
fiertura din oala pîna dispare tenta de crud.
> > Gheisa ma asista draconic.
> > Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea în zeama
fara s-o scap dintre betigase.
> > Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a
fiert.
> > Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie
agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc
sa trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste: "Shabu-shabu!"
Trag concluzia ca "shabu-shabu" înseamna, pur si simplu: "agit-o!",
"misc-o!", "stînga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se încheie melancolic, în
insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini
medievale.
> > A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru
european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura,
barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura,
mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza
picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
> > Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima.


> > Fuseseram invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La
sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa
recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la
masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de
rugaciune.


> > Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu.
> > Invitat la masa de un profesor din Kyoto , specialist în Zen, a înteles
repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele
sub el si sa manînce din boluri misterioase, oferite de o oficianta care
aluneca între comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful român a
simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute
de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de
insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul
valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se
obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru
a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia,
pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era
exclus.
> > Gabriel s-a hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel,
încît sa-si poata sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul "lotus"
dinainte, noua postura parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva
minute. Calcîiele nu sînt nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a
corpului. În plus, o apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta
pozitie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori
barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la
liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si
simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd - fara autoritate -
fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze
dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic.
> > Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat,
obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata.
> > Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a
penitentei?
> > Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila
tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi
binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste...
Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la
capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! "Un
scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare madular al
filosofului. Nu exista alta solutie decît abandonul. "Vai, ce gradina
frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit,
tam-nesam, s-o viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între
doua îmbucaturi.


> > Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi
profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.
> > Prevenit, am încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte
obnubilari intelectuale.
> > Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului.
> > Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina
spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul
tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa intre în ordine.
Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sa
lipseasca.
> > Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.
> > În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul
european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de
efort, constienti de neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational.
Facusem totul pe dos.... Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si
aceasta o cale. Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept.. Stai cum da
Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii
astia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în
regula... Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei
mele: "Shabu-shabu!"