iata cu ce situatii ne confruntam

vlad petreanu - Cred că suntem un popor de condamnaţi la locul de muncă.

De când n-aţi mai întâlnit un vânzător care chiar să vă ajute cândvreţi să cumpăraţi ceva?
Un chelner care să fie cu adevărat încântat că aţi ales localul lui?
Un funcţionar care chiar să vă mulţumească pentru că daţi un exemplu plătindu-vă taxele în ţara asta unde numai proştii o mai fac?

Într-o papetărie,vânzătoarea s-a urnit abia când am chemat-o eu la raft.
Eram singurul client şi aveam patru angajaţi în ceafă, care mă priveau în tăcere, aşteptând să mă car dracului ca să-şi reia conversaţia.

La supermarket, casieriţa mi-a trântit toate cumpărăturile claie peste grămadă, bătând mărunt din buze - avea ceva de împărţit cu supervizoarea.

La un magazin de haine, un angajat mi-a arătat cu degetul înspre cabina de probă, apoi mi-a întors spatele - vorbea la telefon şi îl deranjam.

O fată de la un magazin de electronice m-a lăsat cu gura căscată. A tipărit aceeaşi factură de 5 ori la rând,reglând imprimanta un milimetru mai sus, unul mai jos… Nu se potrivea scrisul.“E prima dată când faceţi asta?”, am întrebat-o în cele din urmă.
“M-aţi auzit?”, am insistat, în lipsa vreunei reacţii. “Nu răspund la
jignirile clienţilor”, mi-a replicat acru …şi a continuat să printeze pe lângă.

Nu înţeleg, cumva oamenii ăştia ispăşesc vreo sentinţă, ceva?
Sunt ei cumva nişte miliardari anonimi, trimişi la muncă direct de pe puntea iahtului?
N-au nevoie de salariile lor?
Dacă li se pare că fac o muncă într-atât de jenantă, de ce nu pleacă?

Astea s-au întâmplat în ultimele trei zile.
Pe celelalte le-am uitat, ceea ce e chiar nasol, înseamnă că am început să mă
obişnuiesc.