ce mai citim pe mail ...

Puric cu nea Ilie si invatamintele cu care a ramas cunoscutul
> actor.
>
>
> Prin arta sa, prin activitatea desfasurata in ultimii 15
> ani si prin orientarile artistice, Dan Puric ocupa astazi un
> loc de onoare in galeria marilor figuri ale culturii si
> artei romanesti. Desi a colindat toata tara si alte 36 de
> state ale lumii cu spectacolele sale, nu sofeaza in mod
> curent, insa are permis valabil.
>
> Fiecare lucru la vremea sa.
>
> "Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite
> incercari ca sa nu ma plictisesc. Asa a fost si cu soferia.
> Ne-am luat si noi masina. Atunci mi-a zis sotia ca ar fi
> bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar putea sa
> fie nevoie vreodata sa sofez. Pentru mine, lucrul asta a
> venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu
> emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc
> cu instructorul. Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la
> bacalaureat, si il asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul
> nu ma cunostea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui
> Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea,
> i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a
> pus la locul lor, ignorandu-ma. Era mecanicul absolut, la
> intalnirea cu imbecilul absolut.
>
> Locul mortului
>
> Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap.
> M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.
> Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: «Vai, maestre, ce
> onorat sunt sa va fiu eu instructor!» Cand mi-a zis, fara
> sa se uite la mine: «Ba, asta e cheia!», am inghetat.
> «Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana
> este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga
> pana ce da cu capul in prima masina.» Absolut genial!
>
> Apoi imi spune scurt: «Treci in locul meu!» Eu, speriat:
> «Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa
> ceva». «Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului
> si sa te conduca toti tampitii?» Si atunci m-am gandit sa
> strig si eu la poporul roman: «Popor roman, nu te-ai
> saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti
> tampitii?»
>
> Era o adevarata resuscitare, domnule! Si imi tot repeta:
> «Hai, hai, invata sa conduci!» Ceea ce a urmat a fost
> incredibil. M-a scos direct in trafic. Si eu trebuia sa am
> mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de viteze, trebuia
> sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui. «Unde
> te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia! Nu
> te uiti in spate? Vezi, ba, ca intra ala in tine!»
>
> Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile
> la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu
> m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus intr-o asemenea
> stare. In a treia zi s-a linistit de tot. Statea batranul cu
> o mana pe volan si cu fesul pe ochi. Dormea, domnule!
> «Inseamna ca am inceput sa conduc bine», mi-am zis.
>
> Crucea Sfantului Andrei
>
> Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau
> dormind si traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma
> incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul
> a deschis ochii: «Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a
> mea!» Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «In cimitir?»
> «Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?»
> «Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului
> Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce
> nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu
> graba asta, ca tot acolo ajungi!» Omul asta m-a crestinat
> pe mine, teologul lui peste. Avea dreptate!
>
> Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta si nu
> crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e
> tara plina de prosti.
>
> Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti,
> nu cand vei sti legea!!!"