joi, 1 octombrie 2009

de pe mail, atribuit lui Mircea Dinescu

Mircea Dinescu - Femei de carieră


Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu

mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa

extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de

deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă,

când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita

onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut

ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi

femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar

miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat

Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de

foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".

În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti

ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi

la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o

bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales,

îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să

ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe

săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea

bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie

poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte

trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant,

deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el,

deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face

mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.

Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi

lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic,

de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de

gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că

soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la

unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc

deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul

dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la

4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi

puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în

locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi

facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni...

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a

vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi

bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai

demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n

Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i

verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă,

să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la

celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da",

acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai

continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum

vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul,

ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea

când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi

Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.

Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate.. Ia bunul

simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de

viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am

băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când

o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de

calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie,

ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că

intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că

lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe

omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini