Un indian american mergea, impreuna cu un prieten al sau, prin centrul New York-ului.
Era spre inserat, dar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau, sau se departau, toate aceste sunete, ale orasului, formau un "concert" asurzitor.
De-o data, indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi, un greiere, in tot vacarmul asta, i-a raspuns prietenul.
- Sunt sigur ca am auzit un greiere, a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie, a spus prietenul.
Indianul a ascultat, cu atentie, un moment, dupa care a trecut strada, spre o zona, unde se aflau cativa copaci.
A cautat imprejur, prin iarba, si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate, a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere, in acest vacarm!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit, imediat, raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat!
A bagat mana, in buzunar, si a scos cateva monede, pe care le-a lasat sa cada, pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor, al orasului, au remarcat ca toti oamenii, de pe o raza de 5 metri, au intors capul, privind in jur daca, nu cumva, banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important, pentru tine.
Ascultind, zi de zi, la televizor, galceava, crimele, tragediile,
URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau, inspaimantator... Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion,de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre.
SI NU STIM DE UNDE, CAND, SI CUM?
UITE ASA, ascultand asa zisele informatii, care, de fapt, sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni, etc.
Intre timp greierii canta..., frunzele fosnesc..., apele curg... Dar, noi nu le auzim...
luni, 8 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
SUNT UN PACATOS, PARINTE de Ion Minulescu La parintele Vintila Vine-Arvinte, cam sfios Si se roaga: Fie-ti mi...
-
(DE/EN) Dragi prieteni Animal Life, Iata ca incet incet ne apropiem de visul nostru, acela de a avea un locusor linistit pentru cateii ...
ADOPTA 1 CUT!
a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu