luni, 10 mai 2010

... IN ROMANIA ...

La noi, în România:




- Salariile cresc, scăzând

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură

- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!

- Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul

- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat

- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt



Oricare altă ţară cu atâtea "minuni" adunate laolată ar fi dispărut demult.









Noi existăm!

TUNETUL/FULGERUL NOCTURN

Erau impreuna in aceeasi casa


Doar ei doi



Era frig... intuneric... era o noapte intunecata ... ploioasa. Furtuna incepuse dintr-o data



Si



de fiecare data cand bubuia tunetul el privea tresaritul ei



Ea se uita din capatul camerei si-i admira statura puternica



... si





Isi dorea ca el s-a ia in bratele-i puternice

si sa-i daruiasca protectia in fata stihiilor dezlantuite





Deodata, cu o zvacnire s-a aratat ... puterea lui. Ea a ... suspinat



El s-a repezit la sofaua pe care era ea intinsa.



Nu a ezitat sa o ia in bratele-i puternice



El stia bine ca ceea ce face ii este interzis si se astepta ca ea sa-l respinga.



A fost surprins sa vada ca, dimpotriva, ea s-a ghemuit la pieptul lui.



Furtuna se delantuia, mai puternic afara ...



Amandoi stiau bine ca fac ceva interzis...



Familiile lor n-ar f inteles niciodata.



Erau atat de preocupati si pierduti in sentimentele contradictorii incat n-au auzit deschiderea usilor...





Au realizat doar declansarea unui blitz ... prea tarziu

MEDICAL DESPRE SONOLASTOGRAF ECOGRAF TUMORI SAN

sonolastograful



Femeile care doresc să fie sigure că nu au tumori maligne la nivelul sânului pot să apeleze la o investigaţie ecografică de ultimă oră, disponibilă în mai multe judeţe.



Până nu demult, femeile care descopereau noduli la sân erau sfătuite de cele mai multe ori de medici să facă o mamografie. Acum există şi varianta investigării cu sonoelastografia, o metodă ecografică ce poate diferenţia cu o acurateţe de 90% tumorile maligne (canceroase) de cele benigne (necanceroase).



Investigaţia identifică inclusiv tumori de dimensiuni mici, sub un centimetru, ceea ce ajută la diagnosticarea precoce a cancerului mamar şi creşte rata de vindecare a bolii. Astfel de aparate se găsesc deja în Capitală, dar şi în Cluj, Craiova şi Târgovişte.



Investigaţie complementară



Sonoelastografia este o metodă de examinare complementară mamografiei, ecografiei bidimensionale sau examenului Doppler.



„Sonoelastograful poate depista orice modificare la nivelul sânului, de la tumori până la denivelări şi ulceraţie”, explică Ioan Stoian, medic primar obstetrică- ginecologie la Centrul Medical „Gynecoland” din Capitală.



„Am în familie trei cazuri de cancer la sân”



Anca Dorobanţu are 42 de ani şi a făcut de curând această analiză. „Am fost operată la un sân acum patru ani şi am în familie trei cazuri de cancer la sân. Aşa că periodic îmi fac analize pentru a depista eventuale tumori”, explică femeia, care spune că analiza făcută cu sonoelastograful este mai uşor de suportat decât o mamografie.



De regulă, investigaţia durează 15 minute, dar atunci când apare o tumoare se poate prelungi. De cele mai multe ori, rezultatele sunt interpretate de medici imediat după încheierea procedurii.



„Mi-au explicat că am din nou abcese la sânul drept. Am văzut pe ecranul aparatului zonele afectate şi culoarea tumorilor, iar medicul mi-a explicat că e vorba despre tumori benigne”, îşi aminteşte Anca.



Albastru = tumoare malignă



Pentru realizarea investigaţiei medicii folosesc o sondă specială pentru scanarea sânului. Rezultatul examinării e interpretat în funcţie de o scală de culori, de la roşu până la albastru, care e numerotată de la unu la cinci, în funcţie de gravitatea bolii.



„Culoarea roşie indică o elasticitate mare a sânului. O tumoare cu elasticitate scăzută înseam nă cancer, iar culoarea pre do mi nantă va fi albastru intens”, mai spune medicul Ioan Stoian.



Tumorile canceroase se identifică şi prin măsurarea ţesuturilor de la nivelul sânilor. Tumorile canceroase au în peste 80% din cazuri o elasticitate scăzută, ţesuturile afectate fiind mai dure decât cele sănătoase. Sonoelastograful măsoară elasticitatea ţesutului afectat şi o compară cu cea a ţesutului din jur sau a unor tumori benigne, iar în urma testării se poate spune dacă e sau nu cancer, cu o acurateţe de 90%.



Unul dintre avantajele acestei investigaţii e lipsa durerii. În plus, e non-invazivă, sânul nu e iradiat şi procedura nu are efecte secundare. Ana liza costă 150 de lei şi nu e decontată prin casa de asigurări.



Recomandată o dată pe an



Pacientelor sănătoase li se recomandă să repete analiza la un interval de un an. „Astfel, atât medicii, cât şi pacienţii pot observa modificările ţesutului mamar, urmărind evoluţia unei tumori”, mai spune medicul Ioan Stoian.



Procedura nu are contraindicaţii şi poate fi făcută la orice vârstă, chiar şi de femeile care au făcut infarct sau au boli cardiovasculare. „Pot face investigaţia şi fetiţele cărora abia au început să le crească sânii. Multe tumori se dezvoltă la vârste fragede”, adaugă medicul ginecolog.



„Pot face sonoelastografie şi fetiţele cărora abia le cresc sânii. Multe tumori se dezvoltă la vârste fragede.“

IOAN STOIAN, medic GYNECOLAND



UTIL



Unde sunt astfel de aparate



* Clinica GYNECOLAND Bucureşti (dr. Ioan Stoian), telefon 021.337.29.53, 021.336.43.73. Ana liza costă 150 de lei.

* Clinica ELITE Bucureşti (dr. Stefan Voiculescu), telefon 021.233.97.76. Investigaţia costă între 220 şi 240 de lei la ambii sâni. În preţ sunt incluse pozele şi interpretarea.

* Clinica MEDIMAGES Cluj-Napoca (dr. Angelica Chiorean), telefon 0264.440.992. Costă 150 de lei analiza bilaterală plus axilă.

* Centrul Medical PROMED SYSTEMS Târgovişte (dr. Silviu Predoi), telefon 0245.620.088. Ana liza la ambii sâni costă 220 de lei.

* Policlinica ELGA Craiova (dr. Carmen Gogosanu), telefon 0251.415.780. În acest loc, analiza va fi disponibilă peste o lună.

apel de pe mail pentru Institutul Cantacuzino

Va rog trimiteti tuturor cunoscutilor; poate reusim sa stopam distrugerea a


tot ce este bun in Romania in favoarea produselor straine. In situatia

Institutului Cantacuzino este imperios necesar sa se aloce bani pentru

aducerea lui la nivelul "normelor in vigoare" nu achizitionarii de vaccinuri

de aiurea!



> Va rog frumos sa semnati petitia " salvati institutul cantacuzino" .

>

> Situatia este urmatoare: institutul cantacuzino fabrica vaccinul BCG din

1925.

> Vaccinul este impotriva tuberculozei pentru noii nascuti si ajuta bolnavii

care au

> suferit interventii chirurgicale de extirpare a tumorilor in cazul

cancerului de

> prostata.

>

>

> Insitutului Cntacuzino i s-a ridicat autorizarea de functionare, pe motiv

ca nu mai

> corespunde normelor in vigoare, guvernul preferand sa aloce bani pentru

importartul

> acestui vaccin.

> Doamne fereste sa ai un caz de cancer in familie si sa nu poti salva o

viata. De

> regula dupa o operatie de extirpare se face o serie de 8 vaccinuri.

> La institut un vaccin era in jur de 60 - 80 Ron/ fiola. In piata

farmaceutica

> gasesti similar nemtesc cu 1100 lei/ 1 fiola ( ADICA ITI TREBUIE VREO 100

DE

> MILIOANE IN LOC DE 640 RON CA SA SALVEZI O VIATA.

>

> http://www.petitieo nline.ro/ petitie-p2000603 7.html


>

>

alt articol primit pe mail si atribuit dl. A. Plesu

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,... suntem toti o generatie de ratati.




Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e "eco", de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.



Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.



Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.



Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.



Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?



Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?



Niste ratati...

despre limba noastra ...

Scrisoare imaginara din vremea legii d-lui George Pruteanu




Marite vel-logofat al sectiei 23 Politie,

Mai gios iscalitul Pruteanu George, dregator in Senatul Romaniei, pe data de 11 brumar manam trasura cu pacura Reno in directia pietei Sarl de Gol. Pe lavita de langa mine aveam un socotitor usure, in a carui giudecata electronica era bagata toata pravila despre curatenia graiului romanesc, neprihanite fie-i cuvintele. In dreptul unei ospatarii cu mancare la repezeala, o alta trasura mi-a facut semn din felinare. Birjarul, unu'mbracat intr-un cojoc de ploaie, a dat jos sticla de la usa si a grait ceva despre basica mea stanga, care se sparsese. Cand am bagat mestecaul de viteze in d'andaratelea, sa oblojesc roata, nu mi s-a aratat nici o stricaciune. Ca tot facusem popas, am cujetat sa si mananc ceva la ospatarie. Aci, am poftit la un caine fierbinte si o cafea cernuta la strecuratoare. Cand sa scot punga cu galbeni, ia-o de unde nu-i. Caut in ilic, caut in itari - nimica! O fi la trasura, zic, si ma-ntorc acolo. In trasura - jelanie. Parca dadusera turcii. Punga ioc, socotitor ioc, papor nita din piele - ioc. Lavita era goala. Basca imi lipseau si doua basici de la trasura. Am luat trenul ingropat, si intr-un suflet m-am infatisat domniei voastre.

Acu', sa stiti, vel-logofat dumneavoastra, ca rau mi-a parut de toate, da' de socotitor mi s-a rupt inima. Pai stiti cate sfarsituri de saptamana le-am petrecut frecand soarecele pe tabla, ca sa scot pravila aia? Si n-aveam nimic copiat pe placi! Ma incearca o banuiala ca acei oameni fara capataiu, lotrii ticalositi care m-au calcat, de mult umblau cu rautati impotriva mea.

Acu' doua zile, tipar nita telefonica mi-a varsat pe masa o hrisoava cu multe uraciuni. Am primit si hrisoava electronica cu multe rele in dansa. Alti oameni fara suflet mi-au zis vorbe de ocara cand eram in suitor-coborator,la casa cu multe caturi in carele locuiescu. Pe dansii i-as recunoaste dupa cautatura, daca mi-ati arata litografii de-ale dumneavoastra.

Scris-am io, George Pruteanu, in a treia zi de cand a trecut binecuvantata legiuire de curatire a limbei romanesti.

sa radem ...

Studentul arab se scuza ca a intarziat la cursuri:


-Sa vedeti, a stat pe loc tramvaiul ca trecut tov. Ceausescu cu camasa in gura!

-Cum cu camasa in gura?

-Pai, asa zice tot omeni din tramvai: Uite-l, iar trece, cucamas in gura lui!

--------------------------------------------------------------------------

Manifestatie mare, mare. Lumea striga:

- Ceausescu, PCR! Ura! Ura!

Unul singur, mai amarat, sta mai in spate si nu spune nici un cuvant.

Un "om de ordine" se apropie de el si il intreaba:

- Ce faci, tovarase, de ce nu strigi ura?

- Sunt ragusit, raspunde cel interpelat, dar ura e aici, in suflet.

--------------------------------------------------------------------

Intrebare: - Ce este securitatea?

Raspuns: - Inima partidului, care bate, bate, bate, ...

-------------------------------------------------------------------

Bula fuge in Occident. Un ofiter il intreaba:

- De ce ati adus cu dvs. bulinele astea rosii?

- Contra bronsitei.

- Si astea albe?

- Contra reumatismului.

- Dar astea mititele?

- Contra sinuzitei.

- Dar ce e cu fotografia asta a lui Ceausescu?

- Contra dorului de tara!

----------------------------------------------------------------

- Bula, la cati ani ai fost condamnat?

- 15 ani!

- Dar ce-ai facut?

- Nimic!

- Tu minti, Bula. Pentru nimic se dau 5!

----------------------------------------------------------------

Bula:

- Acum nu mai e ca pe vremea capitalistilor, sa faca toti

pe capul nostru, acum avem si noi gura .....

-----------------------------------------------------------------

- Bula, ce e tatal tau?

- Activist de partid.

- Si mama?

- Nici ea nu munceste.

-------------------------------------------------------------

- Auzi Nae, Ceausescu a fost in vizita in Germania si

cancelarul Kohl i-a spus: Bine-ai venit, in romaneste.

- Atata?

- Da, ca apoi Kohl a zis ca limba romana e dificila.

Si Ceausescu a zis:

- Mie-mi spui?!

-------------------------------------------------------------



Bula ii zice lui Nicu Ceausescu:

- Zii, ma, lu' tactu sa lungeasca programul la televizor cu doua ore!

- I-am zis, dar mi-a raspuns ca n-are ce sa vorbeasca patru ore, i-ajung doua!

-----------------------------------------------------------------

- Bravo tovarase Bula, ai 4 copii!

- Da. Si-as fi putut avea 5. Dar am renuntat.

- De ce?

- Am citit ca fiecare al cincilea copil care vine pe lume e chinez.

-----------------------------------------------------------------

Bula l-a injurat pe Ceausescu si ajunge la puscarie. Intr-o zi, mama-sa vine cu un

pachetel la vorbitor.

- Cum e, Bula? E rau de tot?

- Nu, mama, merge ....

- Mancarea cum e?

- Avem trei feluri, de doua ori pe saptamana si ceva carne...

- Dar caldura?

- Merge... Noi venim de la munca, ne spalam repede si intram in pat ...

- Dar lumina?

- Noaptea se stinge, insa e avantajul ca ne culcam devreme si dormim mai mult...

- Bulisor, mama, sa fii cuminte, sa nu faci vreo prostie, sa te dea astia afara ...

---------------------------------------------------------------------

- Care-i cea mai neagra mare?

- Marea Neagra, raspunde Ionescu.

- Bravo, iei 10. Ia sa vedem care-i cea mai rosie mare?

- Marea Rosie, raspunde Popescu.

- Si tu iei 10, raspunde profesoara. Bula, tu stii care e cea mai murdara mare?

- Stim toti, Marea Adunare Nationala!

-------------------------------------------------------------------

- Bula a fugit la Paris.

- Si ce face acolo?

- Si-a deschis o Bula-ngerie.

-----------------------------------------------------

Bula iese de la examenul de Socialism Stiintific

- Ura, am scapat!

- Cat ai luat?

- Patru.

- Atunci de ce te bucuri?

- Bine ca nu m-au arestat!

-----------------------------------------------------

Ci-ca, in timpul perioadei comuniste, s-ar fi dorit

construirea unei autostrazi Bucuresti - Berlin, cu patru

benzi, trei pentru dus si una pentru depasire ...

despre Dinica

14 ani de iubire cu Gheorghe Dinică


Text: Raluca Botezatu / Foto: Bogdan Dincă, 29 Ianuarie 2010





S-a stins de trei luni, dar dorul de el este de neostoit. Rupe bucăţi din ea, zi după zi... În 2 februarie, iubirea lor ar fi împlinit 14 ani. O iubire găsită târziu, aşteptată, sădită în rugăciuni... Singura mare iubire din viaţa lui Gheorghe Dinică! Pentru prima dată de la dispariţia marelui actor, Gabriela Dinică a acceptat să vorbească despre imensa lor dragoste, dar şi despre drama pe care o trăia de şase ani: alzheimer-ul bărbatului iubit!



„Gheorghe nu era genul care să-ţi spună «te iubesc»"

Ne-am întâlnit într-o zi cu cer stropit de zinc şi laudanum. Poate şi datorită acestui lucru am simţit casa lui Dinică mustind de căldură, de căldură şi... durere. Ea, marea iubire, unica mare iubire a bărbatului Dinică mă aştepta în prag. Când am privit-o în ochi, m-am simţit ca o osândă. Puteam să aud... Sufletul i se exfolia încet, fâşii din el se trânteau, în zgomot surd, de podeaua ce mai ieri îi mângâiau şi lui tălpile. Îi întind mâna rece sloi şi îmi cer scuze pentru disconfortul pe care i-l creez. Pentru o clipă îmi zâmbeşte. Mi-a povestit mai târziu că introducerea mea i-a amintit de una dintre replicile celebre ale lui Dinică, cea în care maestrul, făcând cunoştinţă cu o domnişoară a cărei mână era foarte rece, a invitat-o să vină la vară să-i pună mâna pe paharul cu vin. „Avea multe cuvinte de duh. Dintre ele, s-au păstrat foarte puţine. Eu dacă vi le spun acum, n-au niciun haz. Râdeam atât de mult cu el. Atât de mult...." Acum plânge... Şi a plâns neîncetat în cele două ore în care am stat de vorbă. La început mi-a răspuns scurt la întrebări, aproape monosilabic. Îşi aprindea câte o ţigară. Şi-a aprins multe... A început să povestească. O ascultam şi urmăream convoiul de vise spulberate. Se metamorfozau în lacrimi prelinse pe un obraz rămas fără mângâierea omului iubit, cea mai dulce dintre mângâieri.



În zilele acelea, ultimele ale maestrului Dinică, faţa i-a devenit o floare grea... Şi azi e întocmai. Doar ochii par mai mari, mai trişti. Trupul i s-a împuţinat. Poate şi pentru că lacrimile nu o părăsesc niciodată. „Gheorghe nu era genul care să-ţi spună «te iubesc» non stop. Îmi spunea doar că sunt cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată." El, de fiecare dată când vorbea despre ea în public, îi spunea „doamna Gabi". Recunoştea cu orice ocazie că „doamna Gabi" a făcut ordine în „dezordinea existenţei lui". O întreb: „era multă dezordine în viaţa lui Gheorghe Dinică?", „Oo, da. Ştiţi, eu de multe ori îl întrebam, mirată: «Numai cu banii de la un singur film îţi puteai face câte o vilă . Ce s-a întâmplat?». Îmi răspundea: «Dragă, eu nu mi-am făcut vile, dar ospătarii care m-au servit, cu siguranţă au câte una»." Continuă să-mi povestească despre Dinică-celibatarul, cum după ce a încasat banii pentru un film, a căutat în tot Bucureştiul un pulover alb, cu guler pe gât, aşa cum îşi dorea de mult. De necaz că n-a găsit, s-a urcat în tren şi a plecat la Sinaia, de unde s-a întors abia după ce a terminat toţi banii.



„Andrei Blaier îi era cel mai drag dintre toţi"

S-a vorbit mult despre boemia lui Gheorghe Dinică, despre serile de la „Şarpele Roşu", despre petrecerile până la ziuă, dar nu s-a vorbit niciodată despre Dinică cum că şi-ar fi neglijat, că şi-ar fi trădat meseria. Niciodată! Era posedat de arta lui şi nu precupeţea nimic când venea vorba de a dărui pe scenă. Muncea ca un nebun! Ani întregi a filmat ziua, iar seara se urca în tren, venea la Bucureşti şi juca la teatru. „Asta era viaţa lui: să joace! Şi n-a refuzat niciodată, pe nimeni. Şi poate că a greşit... Acum doi-trei ani a jucat într-un film al lui Şerban Marinescu. Acolo era un securist reformat, nici nume n-avea. Zic: «Gheorghe, dar chiar aşa?» Şi cu lucruri de acasă, şi s-a făcut un racord după şase luni. Eu lucrurile alea le lăsasem, eram la Câmpulung şi le dădusem. Erau nişte chestii pe care le purta vara. S-a dus şi a filmat în hainele lui, nu a avut costum la filmare, rolul a fost... nici nu ştiu dacă a apărut pe generic... Dar el s-a dus şi vă daţi seama că nu pentru bani. Pentru meserie, pentru că îi plăcea." O întreb care dintre regizori i-a fost cel mai drag lui Gheorghe Dinică? „Pe meserie, toţi i-au fost dragi dintre regizori. Aşa, sufleteşte, Andrei Blaier îi era cel mai drag dintre toţi. Îi era cel mai prieten! Era omul pe care putea conta. Chiar dacă nu se întâlneau în fiecare zi, îl simţea aproape. Oricum, soţul meu niciodată nu spunea: «cu ăsta n-o să mai filmez sau n-a fost profesionist la filmare». El n-a vorbit niciodată de rău pe nimeni sau n-a spus: «nu mă duc să filmez cu ăsta, că am mai filmat acum zece ani şi nu ştiu ce s-a întâmplat!». Cu toţi avea drag să lucreze, pentru că îşi făcea meseria şi era lucrul pe care îl iubea cel mai tare pe lumea asta. Era şi meserie, şi hobby. Era viaţa lui! Îşi respecta foarte mult profesia. Erau lucruri pe care nu le făcea ca să nu altereze cumva momentul ăla de pe scenă sau de la o filmare."

„14 ani în care n-au fost despărţiţi nici măcar o zi"

Omul despre care Gheorghe Dinică spunea că a fost cel mai bun dintre toţi pe care i-a cunoscut vreodată a fost Gellu Naum. O spunea cu orice ocazie. „Nepotul lui Rameau", în regia lui David Esrig şi traducerea lui Naum, a fost piesa de suflet a lui Dinică. Spunea că abia alături de Esrig a învăţat cu adevărat meserie. „Lucrul cu Esrig a fost cea mai minunată perioadă din viaţa mea. Era fanatic. El nu punea în scenă, el sacrifica din viaţa lui ceva. «Nepotul lui Rameau» a fost cel mai interesant personaj pe care l-am jucat de când fac meseria asta", declara Gheorghe Dinică într-o emisiune tv, din noiembrie 2004. Din nefericire, nu s-a păstrat nicio înregistrare a piesei celei mai dragi lui Dinică, piesă ce a avut premiera în 1966. Gabi Dinică spune că a fost în sală la una dintre reprezentaţii şi că, într-adevăr, publicul încremenea timp de două ore cât ţinea piesa. Aproape că nu se mai respira. Pe scenă erau doar doi actori: Dinică şi Moraru! Era de neînchipuit pe atunci că unul dintre ei îi va deveni, peste ani, soţ.

„Anii petrecuţi alături de Gheorghe Dinică au fost sublimi, au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea." Cuvintele acestea vin din parte unei femei care a fost căsătorită de trei ori. O întreb ce a avut bărbatul Gheorghe Dinică atât de special de i-a putut dărui clipele cele mai dragi? „Cred că a fost şi vârsta, eram amândoi mai maturi... şi omul de lângă tine. A fost total deosebit! Şi chimia aia dintre noi... a funcţionat perfect!" Cea mai frumoasă amintire? „Ooo, sunt multe (izbucneşte din nou în plâns). Sunt aproape 14 ani în care noi n-am fost despărţiţi nici măcar o zi." Când vorbeşte despre el, privirea îi este întoarsă spre dinăuntru, ca într-o adâncă meditaţie. Face pauze lungi... „Cea mai frumoasă călătorie? Au fost multe. Toate au avut hazul lor. A fost una în Franţa, apoi la mare, în Turcia, de câteva ori. Locul lui favorit în lumea asta era însă România! Oriunde ne‑am fi aflat, aştepta cu ardoare să ajungă acasă."



62 de ani, prima căsătorie

Gabriela şi Gheorghe Dinică s-au cunoscut în 1993. Până în '92, Gabi fusese plecată o bună perioadă de vreme din ţară . Crede că a fost dragoste la prima vedere. „După doar o lună m-a cerut de soţie!" El spunea mereu că se visează căsătoriţi, dar ceea ce a pus cu adevărat capac a fost o ştire care a circulat timp de o săptămână prin toate ziarele şi pe la toate posturile de radio: „Dinică s-a însurat!" Văzând frenezia ce-i măcina pe ziarişti, Gheorghe Dinică a concluzionat cu umorul caracteristic: „Hai să ne căsătorim, să nu-i facem de râs." Şi s-a întâmplat. Era în 2 februarie 1996. Gheorghe Dinică avea pe atunci 62 de ani şi se afla la prima căsătorie. S-au dus la Starea Civilă neînsoţiţi de nimeni. Singurul martor: un prieten fotograf. Şi de atunci, ziua de 2 februarie o sărbătoreau întotdeauna singuri, doar ei doi. Mi-am permis s-o întreb pe Gabi Dinică dacă au vorbit vreodată despre fostele iubiri. Mi-a părut întotdeauna ciudat că despre Gheorghe Dinică nu s-a auzit niciodată că ar fi avut vreo aventură cu vreo colegă de scenă, că ar fi implicat într-o relaţie... „Era discret! Asta l-a caracterizat: discreţia şi modestia! Am vorbit foarte puţin despre marile iubiri pentru că nici eu nu-l întrebam. Sigur că a avut, ca orice bărbat, dar dacă l-aş fi întrebat, mi-ar fi răspuns probabil: «da, teatrul!»"



Şase ani de alzheimer

Acum şase ani, Gheorghe Dinică a fost diagnosticat cu alzheimer, un diagnostic năucitor, mai ales pentru un om cu o asemenea profesie. Dar el n-a aflat niciodată. Doar Gabi s-a simţit cuprinsă de giulgiurile negre ale disperării. Boala era destul de avansată, pe scara 5 din 11. A juca pe scenă fără o cască ajutătoare devenea de neînchipuit. Marele Dinică avea nevoie de ajutor pentru aş-i readuce în minte replicile. Poate fi imaginată durere mai mare? Se auzeau zvonuri cum că cu maestrul Dinică s-ar întâmpla ceva straniu. Că a uitat textul la „Tache, Ianke şi Cadâr", că se simţea de multe ori debusolat pe scenă. „S-au întâmplat, s-au întâmplat... Eeee, la «Tache» n-a uitat. Au fost momente când ieşea din scenă, se înspăimânta - bine, e un hău ce-i acolo la «Teatrul Naţional», este pur şi simplu un hău, e aşa... o mare gaură neagră şi a avut momente când s-a pierdut acolo." Chiar şi în aceste condiţii, Gheorghe Dinică a muncit până în ultima clipă. Au fost voci care l-au acuzat că a acceptat să joace în producţii mai facile, în telenovele. El a făcut-o doar din dragoste de profesie şi dintr-un alt motiv, ştiut doar de soţia lui: „Mi-au spus şi medicii, am citit şi eu foarte mult şi cea mai bună terapie la el era terapia asta ocupaţională, pentru că altfel, stând şi nefăcând nimic, s-ar fi degradat mult mai repede. La telenovele a mers în primul rând de dragul lui Adrian Sârbu - ţinea la el foarte mult - şi pentru ca să facă ceva. Şi acum, chiar la final, în ultimii doi ani, teatru nu ştiu dacă ar mai fi putut să facă. Şi pur şi simplu nu-l mai chemau... Era mai greu pentru că nu toate teatrele ar fi putut să-i procure o cască sau... nu ştiu... Nu ştiu..."



„Să spună soţia mea, ea ştie ce este mai bine pentru mine!"

De când a aflat de boală, Gabi Dinică s-a transformat în umbra soţului său. Nu se despărţeau nici măcar o clipă, el devenise dependent de ea... Mergea zilnic cu el la filmări, nu-l pierdea din ochi o clipă. Şi încerca să mascheze pe cât posibil pierderile de memorie ale soţului ei. Ţinea mult să nu-i se ştirbească din aură. Ştia că şi el ar fi suferit. Enorm. În ultima vreme, ajunsese să-i aleagă până şi meniul când mergeau la restaurant. El nu mai avea capacitatea de a alege.. Zicea atât: «Să spună soţia mea, ea ştie ce este mai bine pentru mine!» În zilele în care nu filma, cădea în letargie. Trebuia readus mereu şi mereu la viaţă. Gabi o făcea cu toată dragostea din lume, fără a se plânge vreodată. A citit enorm despre alzheimer, pentru că îşi dorea să-l înţeleagă şi să-l ajute pe cât posibil. Majoritatea colegilor şi prietenilor ştiau de boala lui Dinică, dar se fereau să vorbească, din dragoste şi respect pentru el. Primul care a vorbit public despre alzheimer-ul lui Dinică a fost Nelu Ploieşteanu. „Sunt profund supărată pe el. A spus că oricum Gheorghe avea alzheimer şi de asta a murit, or, nu-i deloc adevărat. Se ştie clar că din asta nu se moare. Apoi se plimba de la o televiziune la alta, dându-i-se mare prieten. De ce n-au apărut să spună asta Beligan sau Moraru, care chiar l-au iubit?"

Dinică s-a stins brusc, ca o avalanşă de nisip ud alunecând de pe malul de sus. Şi nu din cauză c-ar fi avut alzheimer. Am întrebat-o pe Gabi Dinică dacă îi poartă ranchiună lui Ion Caramitru pentru faptul că a refuzat ca Gheorghe Dinică să fie privegheat timp de o zi la Teatrul Naţional? „Nu-i port ranchiună lui Caramitru, dar nici nu mi-a plăcut ce s-a întâmplat. El a procedat cum a crezut el, dar totuşi soţul meu a fost 37 de ani actorul «Teatrului Naţional» şi a avut toate distincţiile pe care le poate avea o persoană în România. Dar nu, nu m-a dezamăgit nimeni. Şi nici Gheorghe nu s-a plâns vreodată. Niciodată n-a spus: «uite, îl vezi pe ăla, mi-a făcut nu ştiu ce» sau de vreun coleg de-al lui să spună că joacă prost sau nu joacă bine, sau că el ar fi făcut rolul ăla mai bine... Niciodată!"



„Nu-mi place să vorbesc despre viaţa mea dinainte de Gheorghe!"

Gheorghe Dinică s-a ferit mai tot timpul de apariţiile în presă. Când vedea în ziare atâtea trupuri dezgolite spunea că pesemne cei din presă îşi imaginează că poporul ăsta e alcătuit numai din impotenţi, din moment ce se încearcă cu atâta obstinaţie stimularea zilnică a cititorilor. „Voia să se scrie despre el ce-a făcut la teatru sau ce-a filmat, nu ce-a mâncat de dimineaţă sau ce-a visat azi-noapte. Spunea că nu face nimic de care să-i fie ruşine sau că nu trăieşte într-un glob de sticlă şi când iese de acolo, toată lumea: «dar, ce-ai făcut acolo? Cum te-ai distrat? Ce-ai mâncat?» Dacă erau interviuri pe meserie, nu refuza!" De altfel, nici Gabi Dinică nu vrea să vorbească despre ea şi nici n-a vrut vreodată. „Nu-mi place să vorbesc despre viaţa mea dinainte de Gheorghe, mai ales că nu sunt o persoană publică. Nu am ce să spun. Din prima căsătorie, am un băiat, tatăl nepoţelei mele de 17 ani, sunt lucruri pe care toată lumea le ştie. Dacă aş vorbi, ar înflori şi mai tare. Eu am fost plecată din ţară până în '93, înainte să-l cunosc pe soţul meu. Sunt lucruri despre care nu-mi place să vorbesc, sunt lucruri care mă privesc numai pe mine." Pe nepoţica lui Gabi, Gheorghe Dinică a iubit-o enorm, iar sentimentul era reciproc. Trăiau împreună, în aceeaşi casă. Îşi oprea de fiecare dată soţia când încerca s-o cheme pe fată de la joacă: „Să nu întrerupi niciodată un copil din joc!", spunea el.



Dinică n-a îndrăznit să ceară nimic

Gheorghe Dinică era un om împlinit. Avea o familie care îl iubea nespus. Îşi mai dorea câte ceva de la profesie: „Chiar îmi spunea că îşi dorea din suflet să interpreteze anumite personaje şi îl întrebam de ce nu se duce el să propună? Îmi spunea: «Dar nu e treaba mea. Un actor trebuie să fie chemat.» «Dar bine, îţi doreşti atât de mult....» A vrut tare mult să facă „Zahei Orbul" în film, foarte mult şi-a dorit. Şi în teatru a vrut să joace în «Furtuna». Voia să joace Shakespeare, dar spunea mereu că nu trebuie să le spună el, ei trebuie să se gândească. El nu îndrăznea." Dinică n-a îndrăznit să ceară nimic. În schimb, a primit tot ce i s-a oferit. Îmbrăţişa fiecare rol cu fervoare, ca pe cea mai scumpă dintre iubite. El, „ticălosul de serviciu al filmului românesc" (după cum a fost numit, pentru perfecţiunea cu care interpreta rolurile negative), era un om de o decenţă dusă la extrem. Dar când juca, ardea! Interpreta cu o simplitate de neînchipuit, dar se dădea cu totul, plenar! Îmi amintesc de Giovanni Papini, care vorbea despre genii ca şi cum l-ar fi văzut pe Dinică jucând: „Numai geniului îi sunt hărăzite minunatele ceasuri când Dumnezeu pare să vorbească prin gura lui, când totul e lumină, totul se deschide, totul e limpede şi armonios ca apa unui fluviu frumos, ceasuri în care sufletul devine foc ca focul, aer ca aerul, iubire ca iubirea, ceasuri în care, datorită unei misterioase nebunii, totul e cu putinţă, totul e sacru, şi nu mai poţi să spui care e lumea şi care e sufletul tău."



Ea, femeia pe veci a lui Dinică

Mă despart de doamna Dinică după două ore de vorbit despre el... Şi sunt la fel de emoţionată ca-n prima clipă când am intrat acolo, în universul lui. Ea continuă să plângă... Îmi pune o întrebare care îmi umple sufletul: „Vrei să vezi camera lui Dinică?" Ce-aş fi putut să-mi doresc mai mult? Acolo, la el, tablouri cu ei împreună, hainele lui, încălţămintea, chipiul de la ultima filmare, totul, doar el nu. Ea, femeia pe veci a lui Dinică, priveşte fotografiile cu o absorbire aproape fanatică, îşi umple ochii de el, din nou şi din nou... „Viaţa noastră a fost pe cât de frumoasă, pe atât de simplă. Nu am făcut lucruri extraordinare. Am făcut lucruri normale. În prima noastră fotografie, de Crăciun, ne uitam ochi în ochi şi el a zis că de atunci încolo ar trebui să ne uităm amândoi în aceeaşi direcţie, să privim acelaşi punct. Şi aşa a fost."

ce mai primesc pe mail ... utile, interesante, haioase ...

Cine bate seara la fereastra mea?




Tocmai ma bagasem in pat, indopat cu paracetamol si fervex, infofolit cu doua bluze si impachetat in batiste cu spirt, cand am auzit usa zguduindu-se mai rau ca atunci cand da gol Dinamo si fuge vecinul sa ne anunte pe toti. Mintea imi spunea sa merg sa deschid, dar trupul nu prea vroia sa asculte. M-am intors pe o parte, m-am impins in genunchi, m-am luptat cu plapuma si in cele din urma am razbit. Greu, dar am reusit. Am incercat sa vad pe vizor cine scutura casa cu nerabdarea lui insa ochii mei trasesera de mult obloanele si negrul devenise foarte negru, asa ca am deschis. Cine credeti ca era?



In fata mea stateau un el si o ea. El in uniforma, ea fara. Ea cu mapa, el cu sapca. N-am apucat sa spun buna seara ca m-am trezit atacat de ea. "Viroza respiratorie acuta?" "Poftim"? "A debutat cu o rinofaringita acuta, nu a a raspuns la tratament si acum va suspecteaza chiar si de pneumonie bacteriana?" Ea parea un pitbull gata sa sara la jugulara la primul semn, el mustacea cu mana pe cozoroc si cu ochii girofar la mine in casa. "Nu va suparati dar despre ce este...Poftiti, intrati ca e curent si eu sunt racit". "Lasa domnule ca stim ca esti racit, vrei sa ne atragi in capcana acum. Nu intram, poftim. Ce-o sa faci?". Sincer, ramasesem fara replica si doar zvacnirile de la tampla imi mai spuneau ca s-ar putea sa nu mai rezist mult in picioare. Ce-or vrea domn'e de la mine? "Sunteti singur?", a intrat si el in scena. "Da". "Si nu plecati nicaieri?" "Nu. Nu pot sa ies din casa, sunt racit si nu ma simt deloc...". "Lasa, stim. Da....paine cine va cumpara?" m-a atacat cu un zambet de superioritate absoluta. "Paine nu mai mananc de doua zile, nu pot sa inghit, am doar supa si putina...". "Da, sigur. Buletin aveti?". Aveam, bineinteles. M-am tarat pana la buzunarul blugilor, l-am adus, l-au studiat si...."Vreti sa aprindeti lumina sa va vedem mai bine? Da, semanati. Bine domnu' Cristian. Sa traiti, numai bine, noi am plecat". Si au facut stanga-imprejur, lasandu-ma cu ochii in bec.



Doar ea s-a mai intors putin din umeri dupa cinci pasi si mi-a soptit cu pasiunea unei statui grecesti: "Sa nu plecati nicaieri, o sa ne intoarcem. Altfel, adio concediu medical".



PS: De luna viitoare intra in vigoare noile norme privind controlul cu politia la domiciliile celor in concedii medicale. Nu zambiti la cele citite mai sus, s-ar putea sa va treziti intr-o seara, dupa ce va indopaserati cu medicamente si va impachetaserati cu batiste cu spirt ca bate cineva la usa.....Si asa ajungem la celebrul cantec de acum multi ani, care la intrebarea din titlu raspundea candid...”e Securitatea, nu te speria”.


No more coliva.








Am citit un zvon cum ca UE ne va "obliga" sa ne ingropam si noi ca ei.



Si ca restul lumii. Ce frumos ar fi. Desi articolul si comentariile erau pe un ton foarte indignat.







Care ar fi diferentele:







Inmormantare UE:











1. A crapat nea Gica.



2. Constatam asta.



3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie 4. Sunam firma servicii funerare. comandam una bucata Sicriu.



5. Il ducem pe nea Gica la capela.



6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.



7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.



8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa/ incinereaza/impaiaza/criogenizeaza/ce-o fi, in functie de preferinte.



9. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara







Inmormantare romaneasca:



1. A crapat nea Gica.







2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta







3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.







4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca - ritual antecrestin, apropo –







5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.







6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.







7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept - sau invers? - costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.







8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape.Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca "darurile" - obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc.







9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi: "Pe langa Plopii fara Sot", "Drumurile noastre Toate", "Treceau batalioane romane Carpatii", "Dunarea albastra" (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)







10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere de parca li se scot ovarele pe cur. De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex:"Vasile"







11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.







12. La fiecare rascruce - intersectie - vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii "Sfinte Dumnezeule" in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.







13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca: A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si "vamile" pe jos, obicei - cum altfel? - antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput sa se cam lichefieze.







14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.







15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.







16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenirer a mortilor.




Ce animale au fost vedetele in alta viata








1)Monica Columbeanu-lipitoare. Si-a pastrat si acum aceleasi apucaturi. Adica s-a "lipit" ca un parazit de Irinel Columbeanu si se hraneste de la acesta sugandu-i incontinuu "lichiditatile" financiare.



2) Radu Berceanu-cartita. Asemeni stilului de viata anterior, ministrul transporturilor se pare ca iubeste foarte mult sa traiasca intr-un mediu cu multe gropi, cratere, si movile.Asta este si motivul pentru care nu va astupa niciodata toate gropile de pe strazi.



3)Dani Otil-somon. Asemeni acestui peste care calatoreste pe distante impresionante pe cursurile raurilor nord-americane doar pentru a-si depune icrele, si Dani Otil face drumuri la Monaco tot pentru aceleasi motive.



4)Nikita-balena. Lucrurile care tradeaza faptul ca aceasta a fost un cetaceu sunt gabaritul si faptul ca a ramas la fel de gratioasa. Mai mult decat atat, la fel cum balena isi poate tine minute in sir respiratia sub apa, la fel si Nikita poate infuleca un porc fara sa respire.



5)Mircea Geoana -cangur. Asta pentru salturile si topaielile pe care le-a avut in noaptea electorala, si pentru sampaniile pe care le tinea in mana pentru ca din pacate in zilele noastre nu mai are marsupiu.



6)Emil Boc -limbric . Inca mai are reminiscentele acestui parazit, pentru ca cel mai drag loc al lui, unde ii place cel mai mult si se simte cel mai bine este in preajma fundului lui Basescu.



7)Radu Mazare-paun. Primarul Constantei se comporta si acum asemeni paunului, prin tinutele sale viu colorate si prin dansurile sale dubioase de samba, exact ca paunul in ritualul de imperechere. Se pare ca ADN-ul acestuia contine si cateva gene de barza, pentru ca barza migreaza in tarile calde cand vin zapezile. Exact ca si Mazare care a fugit in tarile calde, in Brazilia la carnaval, acum o luna cand s-a inzapezit Constanta.



8)Oana Zavoranu-vulpe. Oana si-a pastrat si in viata "umana" abilitatile de animal siret care fura pasari domestice de prin cotetele oamenilor . Aceasta a fost surprinsa de curand intr-o parcare bucuresteana cu un pui de gaina pe masina. Cand lumea s-a apropiat ca sa intrebe ce s-a intamplat, aceasta a urinat pe pui ca sa isi marcheze teritoriul.



9)Viorel Lis-melc. Chiar si in zilele noastre Viorel Lis seamana foarte mult cu un melc. In primul rand viteza cu care se deplaseaza la varsta lui este un bun exemplu.Dar si faptul ca , exact ca si melcul care mereu este vazut nedezlipit de o casa, asa si Lis e nedeslipit de casa...casa de pariuri. Mai mult decat atat probabil ca la varsta lui, Oana Lis ii canta in serile cand are chef de actiune: "Melc, melc...cotobelc..."



10)Fernando de la Caransebes-bufnita.Asta pentru ca bufnita este o pasare care spre deosebire de privighetoare sau ciocarlie nu are absolut nimic in comun cu cantatul. Iar Fernando daca incepe sa cante are acelasi succes ca o bufnita...lumea se sperie si schimba canalul exact ca la filmele de groaza.



poate cunoscute, dar uneori e bine sa le revezi!








FRIGUL PE MAPAMOND



+18°C ~ Hawaiienii se acopera cu a 2-a patura

+10°C ~ locuitorii Helsinkiului opresc incalzirea in apartamente

+2°C ~ masinile italiene nu pornesc



0°C ~ apa distilata ingheta

-1°C ~ expiratia devine vizibila. Rusii maninca inghetata si beau bere



-4°C ~ ciinele va sare-n pat

-10°C ~ masinile frantuzesti nu pornesc-

-12°C ~ politicienii incep sa vorbeasca despre persoanele fara adapost



-15°C ~ masinile americane nu pornesc

-20°C ~ expiratia se aude

-24°C ~ masinile japoneze nu pornesc



-28°C ~ ciinele va sare-n pijama

-29°C ~ masinile germane nu pornesc

-30°C ~ nici o masina normala nu porneste

-36°C ~ masinile rusesti nu pornesc



-39°C ~ Rusii incheie toti nasturii la camasa

-50°C ~ masina va sare in pat

-60°C ~ Locuitorii Helsinkiului ingheata de frig. La Moscova lumea incheie nasturii paltoanelor



-70°C ~ Ingheata cei din iad. Universitatea din Kuznyetzk organizeaza crosul de iarna

-72°C ~ Avocatii introduc miinile in propriile buzunare



-120°C ~ Alcoolul ingheata. Rusii sint suparati de moarte

-273,15°C ~ Zero absolut. Se opreste miscarea particulelor elementare. Rusul linge vodka inghetata



O femeie urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.


– Vaaai, zice asistenta sociala, sunt toti ai dumneavoastra?

– Da, toti sunt ai mei, zice mama vadit iritata fiindca a raspuns deja de sute de ori la intrebarea asta...

Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: Sascha, stai jos, si toti copiii se aseaza.

-Deci, zice asistenta sociala, sa incepem cu completarea formularelor; spuneti-mi numele copiilor.

-Acesta, cel mai mare, este Sascha.

-Bine, si urmatorul?

-Si pe asta il cheama Sascha.

Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe.

Unul dupa altul, fiii se numeau toti Sascha. Urmeaza fiica cea mare; si ea tot Sascha.

-Bine, zice asistenta sociala, eu recunosc aici un model tipic. Toti 15 se numesc Sascha?

-Da, asta simplifica mult lucrurile, spune mama copiilor. Cand e vremea sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare: Saaaaaascha! Scularea!! si cand e gata cina strig Saaaascha! La masa! si toti copiii vin in goana. Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga strig de asemenea Sascha, Stop! si toti se opresc. Faptul ca am botezat toti copiii mei Sascha a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodata.

Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita:

-Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa ?

-Simplu, il strig pe numele lui de familie.



Bulisor, tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?


- Visez sa fiu miliardar, ca tatal meu.

- Pai ce, tatal tau e miliardar?

- Nu, si el viseaza.







Era Bula soldat la parasutisti. In avion, comandantul in pune sa sara. Sare bula si nu se deschide parasuta ... in cadere, il vede pe unul care venea cu viteza, de jos.

- Baaaa cum se deschideee parasutaaa?

- Nu stiu ... eu sunt de la Distrigazzz!!







Doctorul il intreaba pe Bula:

- Spune-mi, te rog, cum te protejezi cand faci sex?

- Domnule doctor, sunt foarte precaut, folosesc prezervativ si manusi chirurgicale!

- Si partenera?

- Care partenera?!







Bula in China se ia la bataie cu un ninja. Se bat ei ce se bat si se hotaresc sa dea fiecare cate o lovitura. Care da mai tare e mai bun.

"Bang" ninja una in gura lu Bula doarme 2 zile. Se trezeste Bula:

- Ce a fost asta, mah?

- Cheia dragonului.

Dupa aia Bula "bang" una in gura. Se trezeste ninja peste 2 saptamani.

- Ce-a fost asta, mah?

- Cheia franceza.







Bulă completează o fişă personală pentru angajare. La data naşterii trece 15 august.

- În ce an? întreabă funcţionara de la oficiul forţelor de muncă.

- În fiecare an!







Care este cea mai tare valuta? intreaba invatatoarea.

- Euro, Dollar, Lira sterlina! striga elevii.

- Ciocanul libanez! zice Bula.

- Ce??? Nici nu exista asa ceva, de unde ai auzit asa ceva? intreaba invatatoarea.

- Pai a zis sor-mea ca daca libanezul ii mai da doua ciocane isi ia apartament!







- Nevasta, pregateste-mi costumul cel negru, ca mi-a murit un coleg si ma duc la inmormantare, zice Bula.

La intoarcere, ii spune sotiei:

- Vai, draga, ce lume prost crescuta a luat parte la inmormantare. Sa vezi, cand a inceput sa cante fanfara, eu am fost singurul care m-am dus s-o invit pe vaduva la dans.







Intr-o noapte vin hotii in casa la Bula. Cauta ei ce cauta si nu gasesc nimic. La un moment dat se trezeste nevasta lui Bula:

- Bula! Bula! Bula, trezeste-te, au venit hotii!!

- Taci femeie! Eu ma ascund de rusine ca nu avem nimic in casa si tu urli in gura mare.







- Tata, vreau sa ma insor, zice Bula.

- Cu cine?

- Cu Janos.

- Imposibil, Janos e ungur.







Merge Bula in armata, iar capitanul, smecheras din nastere, ii zice:

- Bula, du-te pana la piatra aia de departe si spune-mi daca sunt acolo!

Bula executa, se intoarce transpirat si zice:

-Permiteti-mi sa raportez: Da, sunteti acolo!

Capitanul, curios, intreaba:

- Si ce fac ?

Bula:

- Permiteti- mi sa raportez: Nu stiu. Sunteti acoperit cu o hartie si va bazaie mustele!







Profesorul il intreaba pe Bula:

- Bula, ce este patria?

- Nu stiu!

Il intreaba pe Vasile:

- Vasile ce este patria?

- Patria este mama mea!

Profesorul il intreaba pe Bula din nou:

- Bula ce este patria?

- Patria este mama lui Vasile!

- Nu, Bula, patria este si mama ta! Ia zi, ce ai inteles?

- Ca eu sunt frate cu Vasile







Mama lui Bula statea de vorba la cofetarie cu doua vecine. Subiectul: Ce multi bani cistiga copiii lor.

Prima:

- Vasile, baiatul meu, a ajuns mare chirurg si are atit de multi bani incit a facut cadou o masina unui prieten de-al lui.

A doua:

- Gheorghita , baiatul meu, a ajuns mare avocat si are atitia bani incit a facut cadou un apartament unui prieten de-al lui. Mama lui Bula:

- Bula al meu n-a invatat nimic, nu s-a ales nimic de el, e somer, se drogheaza. Si colac peste pupaza e si homosexual. Norocul lui e ca are doi amanti, unul doctor si unul avocat, care i-au facut cadou o casa si o masina.







Invatatoarea la scoala ii intreaba pe copii:

- Vasilica, ce-i tatal tau?

- Gunoier.

- Nu se spune gunoier, ci functionar la Salubritate. Petrica, ce-i tatal tau?

- Gropar.

- Nu se spune gropar,ci functionar la Pompele Funebre. Bula, ce-i tatal tau?

- Disk-Jokey la Mystic Club.

- Cum adica?

- Clopotarul bisericii.







Bula vede pe strada o domnisoara sexi, cu un catel in brate.

- Ce n-as da sa fiu eu in locul catelusului!

- Nu cred, il duc la veterinar sa-i taie coada!







Vecinii lui Bula au un nou nascut. Din nefericire acesta s-a nascut fara urechi. Cand familia lui Bula este invitata la vecini pt. a vedea copilul, tatal lui Bula il ia de-o parte si-i explica:

- Copilul asta e marea lor bucurie, il doresc de mult! Daca spui ceva despre urechile lui te bat de te rup!

- Am inteles, zice Bula.

Cand ajung in casa vecinilor si dau cu ochii de copil, Bula zice entuziasmat mamei copilului:

- Vai ce copil frumos! Mama rasufla usurata.

Bula continua:

- Ce manute dragalase, ce picioruse frumoase... si ce ochi frumosi! Ce-a zis doctoru', vede bine?

Mama:

- Da, vede bine, de ce intrebi?

- Pentru ca daca va trebui sa poarte ochelari, a belit-o!







Prima zi de scoala, inainte de 1989. Se face aranjarea in banci. Invatatoarea ii chestioneaza pe boboci:

- Ionescu, ia zi-mi tu ce face tatal tau.

- Pai, tata e la o macelarie.

- Aa, Ionescu, treci tu in prima banca, sa fii mai aproape, ca poate apreciaza taticu'... Popescu, da' taticul tau ce face?

- Tata e la o benzinarie.

- Popescule, treci tu in prima banca si Ionescu in banca a doua. Bula, dar tatal tau ce face?

- Pai.. tata e la Securitate.

- Ooo, treci tu Bula in prima banca, Popescu in banca a doua, Ionescu in banca a treia. Auzi, Bula, da' ce face tata la Securitate?

- Habar n-am, ca abia aseara l-au saltat!







Bula vorbea cu un om:

- Bula tu o iubesti pe mami?

- Nu ca ma bate mereu!

- Dar il iubesti pe tati?

- Nu ca ma bate mereu!

- Dar pe cine iubesti tu?

- Eu iubesc echipa de fotbal Dinamo, ca nu bate pr nimeni!!!







La facultate profesorul le tine un discurs studentilor despre bunele maniere:

- Cunoaseti o fata si o invitati la un restaurant. In timpul mesei trebuie sa va duceti la baie. Popescu, cum te-ai scuza?

- Domnisoara trebuie sa ma duc sa urinez, scuzati-ma o clipa.

- Foarte urat! Ionescu, tu cum ai spune?

- Va rog domnisoara sa ma scuzati o clipa ca am nevoie la toaleta!

- Este mai bine, dar nu este frumos sa pomenesti de toaleta in timpul mesei! Bula tu cum ai spune?

- Domnisoara, scuzati-ma o clipa deoarece trebuie sa dau mana cu un vechi prieten cu care am facut armata si pe care sper sa pot sa vi-l prezint in aceasta seara!







Un elev intreaba:

- Doamna profesoara, cine ne-a adus pe noi pe lume?

- Barza, ati auzit?

Si ii ia pe toti in parte.

- Ionel, ai inteles?

- Da, dna profesoara!

- Vasilescu, ai inteles?

... si ajunge la Bula:

- Ai inteles, Bula?

Bula, sta putin pe ganduri si intreaba:

- Barza-i cea care sta intr-un picior?

- Da.

- Nu cred ca se culca tata cu asa ceva!







Dupa un pescuit norocos Bula se pregateste sa friga un peste la gratar.

- Nu crezi ca mai inainte de a-l frige ar trebui spalat? spune mama sa.

- Mereu imi pui intrebari anapoda. De ce sa-l mai spal? Nu a stat toata viata lui in apa?







Profesoara le vorbeste copiilor despre SIDA:

- Stiti, sida se poate lua prin contact el-ea, ea-ea, el-el.

In spatele clasei, Bula ridica mana.

- Ce e Bula? intreaba profesoara.

- Voiam sa stiu daca este vreun pericol la contactul EU-EU.







- Bula, am auzit ca ti-a murit soacra. Ia zi ce-a avut?

- Ceva bijuterii, un televizor color, si putine economii....

- Nu asta, vroiam sa intreb ce i-a lipsit?

- Pai masina, o casa sau un apartament proprietate personala...

- Mai Bula! Vroiam sa stiu DE CE a murit.

- Pai a fost la noi in vizita, eu i-am spus sa mearga in pivnita sa aduca cartofi, sa facem piure si ea a cazut pe scari si si-a rupt gatul.

- Da... Ce ghinion! Si ce-ati facut atunci?

- Macaroane cu branza...







Prima zi: Bula arunca hartii in clasa:

Profesoara: Bula, tu arunci hartii?

Bula: Nu, doamna profesoara... sa moara mama daca eu arunc hartii !

Ajunge Bula acasa, ma-sa moarta.

A doua zi: Bula iar arunca hartii prin clasa.

Profesoara: Bula, chiar nu arunci tu hartii prin clasa?

Bula: Nu, doamna profesoara... sa moara sor-mea daca eu am aruncat hartii!

Acasa, sor-sa moarta.

A treia zi: Bula nu se mai satura sa arunce hartii.

Profesoara: Bula inceteaza cu hartiile....

Bula: N-am aruncat eu doamna profesoara, sa moara tata!

Ajuns acasa il vazu pe tac-su facandu-si bagajele...

Bula: Ce faci tata?

Tac-su: Uite, imi fac bagajele si-ar fi bine sa ti le faci si tu ca ne mutam de-aci...

Bula: Da' de ce?

Tac-su: Pai ii blestemat blocu' asta: Alaltaieri a murit ma-ta, ieri a murit sor-ta si azi a murit vecinu' de la 7!



Ghid de sfaturi practice despre cum să ieşi viu dintr-un spital din Romania




Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 17 Mar 2010.









A dat boala în tine şi te-a mîncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cît încă mai vezi cu ochiul liber, cîteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!



Şpaga



Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îţi asigură supravieţuirea.

E o mişcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ţi iasă din prima şi să nu bagi banii pe lîngă. „Palmat“ se cheamă tehnica şi e împrumutată din practicile hoţilor de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia îşi strecoară mîna. Diferenţa e că ei scot, pe cînd tu bagi. Decisivă e aici mişcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl ţinteşti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare şi profiţi de cele cîteva secunde în care victima îţi indică buzunarul corect printr-o uşoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mîna discret. Atenţie: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creştere şi poate genera suspiciuni.



Cearşafurile



Singura chestie care lipseşte de pe un cearşaf de spital românesc e „Ghiţă was here“ scris cu carioca. În rest, găseşti de toate: sînge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunţuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile şi care te zgîrie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci şi – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearşaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, aşa că, oricît te-ai strădui, n-o să reuşeşti în veci să ai cearşaf şi sub cap, şi sub cur, şi sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi rişti să te pricopseşti cu o micoză pe viaţă de la saltea.



WC-urile şi, mai ales, duşul



Ideal ar fi să-ţi propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă şi să nu te speli. Au fost cazuri de pacienţi cărora le-a ieşit. Dar ei au fost excepţii. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosinţă, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cît aveţi mai multe, cu atît mai bine, căci puteţi face oricînd afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pîinea caldă. Cu duşul e mai greu, fiindcă sînt ori încuiate, ori stricate, ori tre’ să-l ştii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sănătăţii ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceţi duş cu şerveţelele umede.



Asistentele & Reanimarea



Două lucruri sînt aici esenţiale. În primul rînd, înainte de a te interna, încearcă să ai cît mai multe bancnote de 5 şi 10 lei. Asistentele sînt nişte tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aştepţi să şi facă ceva pentru banii ăştia sau măcar să zîmbească. Nţţ, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecţie; dai banu’ ca să nu te omoare cînd îţi fac o injecţie, ca să-ţi nimerească vena din prima cînd îţi iau sînge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeţi la reanimare şi tre’ să vă umezească cineva buzele cu apă: asiguraţi-vă că asistenta căreia îi daţi taxa (aproximativ 100 ron) nu iese din tură fix cînd ieşiţi voi din operaţie. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.



Haleala



Ideal e să primeşti de-acasă. Totuşi, dacă mănînci la oficial, cel mai indicat e să o miroşi înainte şi, eventual, să aştepţi s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deşi umblă vorba printre bolnavii cu experienţă că la „Fundeni“, „Bagdasar“ sau Universitar nu e chiar atît de naşpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital că să mănînci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.



Marean Menghelie



Fantastic cite carti si ce comoara!!!!!


Plus ca poti sa si asculti unele, nu numai sa citesti.



Pastarati acest e-mail, fiindca are o valoare nemaipomenita !!







Carti pe internet



• www.literature.org - Aici puteti citi o multime de cãrti din literatura universalã, în limba englezã.

• www.gutenberg.org - Pe acest site aveti ocazia sã alegeti, din sute de optiuni, cãrtile în limba englezã care vã intereseazã.

• www.free-ebooks.net - Aveti de ales dintr-o multitudine de oferte, în englezã, împãrtite pe categorii.

• www.bibliomania.com - Accesând sectiunea "Read", puteti citi sute de cãrti în englezã, împãrtite în mai multe categorii.

• www.books.google.com - Cel mai cunoscut motor de cãutare pe internetare si o sectiune cu opere în limba englezã, din diverse categorii,de la grãdinãrit si retete de bucãtãrie pânã la literaturã.



Pagini în limba românã

• www.romaniaeuropa.com - Puteti citi în sectiunea “Cãrti online” opere si lucrãri din domenii diverse.

• www.carti.x6.ro - Pe acest site aveti de ales din peste 10.000 de cãrti.

• www.e-scoala.ro/biblioteca/index.html - Aici gãsiti câteva dintre cãrtile necesare elevilor.

• www.editura.liternet.ro - Puteti citi opere ale unor autori români, atât prozã, cât si poezie.

• www.biblioteca-online.ro - Gãsiti câteva lucrãri ale unor scriitori români.

• www.polirom.ro - În sectiunea “Bibliotecã online” de pe acest site puteti descãrca zeci de cãrti.

• www.bmb-on-line.ro - La aceastã paginã puteti lectura operele câtorva autori clasici români.

• www.e-librarie.ro - Pe acest site puteti gãsi cãrti scrise în românã si în englezã din multe domenii.

• www.biblior.net - Bibliotecã virtualã cu opere românesti.

• ro.wikisource.org - Gãsiti documente istorice, poezii si cãrti românesti.

• www.cartiaz.ro - Pe aceastã paginã de internet aveti ocazia sã cititi cãrti din domenii diferite.

• www.scribd.com - Pentru a citi cãrti în românã, accesati sectiunea “Explore” (în partea de sus a ecranului) si apoi tineti cursorul mouse-ului pe “English” (în centrul ecranului) si alegeti “român”.





Carti in format audio

• www.cartiaudio.eu - Puteti asculta câteva opere strãine celebre si le puteti descãrca în calculator.

• www.audiocarti.eu - Si pe acest site aveti ocazia sã ascultati opere românesti si strãine.





--------------------------------------------------------------------------------



















--

“Ştiinţa fără religie este şchioapă;

Religia fără ştiinţă este oarbă.”



ALBERT EINSTEIN





Mintile sunt precum parasutele.

Functioneaza numai cand sunt deschise.



Sir James Dewar, Scientist (1877-1925)





Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe

locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?






In Perioada 15 aprilie – 31 mai 2010 - o cale foarte comoda de a ajuta Fundatia Sfanta Irina trimitand SMS-uri la numarul 874, numar oferit gratuit in retelele Vodafone, Orange si Cosmote. Prin fiecare SMS trimis donati 2 Euro fundatiei.




Fundaţia Sfânta Irina a fost înfiinţată în anul 1998, la iniţiativa unui grup de medici. Membrii fondatori au răspuns nevoii de îngrijire paliativă specializată pentru bolnavi, până în ultima clipă a vieţii, înfiinţând primul Centru de Îngrijiri Paliative din Bucureşti şi vecinătate. Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfânta Irina” acordă gratuit asistenţa medicală, socială, psihologică şi spirituală bolnavilor de cancer şi leucemie aflaţi în stadiu avansat, venind în ajutorul şi susţinerea acestora în cel mai dificil moment al vieţii lor.

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini