poezie

SUNT UN PACATOS, PARINTE




de Ion Minulescu



La parintele Vintila

Vine-Arvinte, cam sfios

Si se roaga: Fie-ti mila



De un suflet pacatos!



Chiar in saptamina mare

Cind tot omul e smerit

Si posteste cu-ndurare,

Uite, am pacatuit !



-Ai furat ? intreaba popa

-Nu, prea sfinte! Fara vrere

M-am dat raului si hopa

In gradina c'o muiere !



-Vai de mine, vai de mine....

Greu pacat ai savirsit....

Insa daca-mi spui cu cine,

Poate vei fi mantuit.



-Nu pot, a raspuns Arvinte,

Sa-mi fac chinul si mai greu

Nu pot s-o divulg, Parinte,

Ca ma bate Dumnezeu !



Era'nalta si frumoasa,

Parul blond si ochi de jar,

Gura dulce,voluptoasa,

Dintii de margaritar...



-Nu cumva ai fost cu Tantzi

Din Smirdan, de peste drum ?

-Nu pot s-o divulg ca Domnul

Ma trazneste chiar acum !



.....Si-avea flori la cingatoare,

Trup de crin imbobocit,

Mijlocel de fata mare,

Numai buna de iubit..



-Poate-ai fost cu Mitza Creatza

Cea usoara ca un fulg ?

-Cere-mi tot, ba chiar si viata,

Insa nu pot s-o divulg !



Durdulie, 'mbujorata,

Numai cintec, numai joc,

Cind te-a strins in brate-odata,

Ai simtit in vine foc !



-Mai Arvinte-ai fost cu Leana

Care sade pe Neptun ?

-Oh! Degeaba-mi zgindari rana,

Fiindca tot nu pot sa spun !



.....O comoara tainuita,

Fruct in dragoste scaldat,

Toata plina de ispita,

Toata plina de pacat!



- Bine, du-te, mediteaza,

Si vii miine mai dispus,

Domnul sa te aibe-n paza!

-Sarut dreapta !Si s-a dus.



Ajungind in colt, ca vintu'



S-a-ntilnit cu Calistrat

Care ntreba:

-Ei, Prea Sfintul

De pacat te-a dezlegat ?



-Inca nu ! raspunse-Arvinte

Foarte vesel si vioi,

Dar aflai de la Parinte

Inca trei adrese noi !”