Atunci când vorbim de aşezări cu o istorie de
milenii ne gândim, aproape automat, la oraşele din Orientul Mijlociu:
Damasc, Ierihon, Byblos, Sidon, Susa sau Babilon. Acestea au vechimi care, în
cazul unora dintre ele, depăşesc 10.000 de ani. În această situaţie, Europa nu
mai pare deloc o „Lume Veche”, aşa cum îi spun americanii, ci mai degrabă un
fel de vârstă a adolescenţei pe harta evoluţiei centrelor urbane. Totuşi, la o
privire mai atentă, putem descoperi centre urbane ce pot fi integrate în lumea
veche a celor orientale.
Zurich (Elveţia)
Deşi
aşezat într-o regiune total neprietenoasă în urmă cu câteva mii de ani,
dovezile arheologice au arătat că Zurich este unul dintre cele mai bătrâne
oraşe europene, cu o istorie continuă de cel puţin 7000 de ani. Numeroase
locuinţe datând din neolitic şi epoca bronzului, aşa cum sunt cele din
Pressehaus sau Mozartstrasse, au fost scoase la lumina încă din secolul al
XIX-lea. Mai mult, în anul 2004, vestigiile unei culturi neştiute, celebra de
acum La Tene, arată că populaţiile celtice au continuat să îşi ducă existenţa
în acelaşi spaţiu locuit de milenii, iar numele aşezării, Turegus, este menţionat
prima dată în anul 853 î.Hr. Celţii helveți au fost urmaţi, apoi, de romanii
care au dat aşezării numele de Turicum şi au transformat-o într-unul dintre
cele mai importante centre de colectare a taxelor din Germania Superior.
Alamanii se stabilesc în apropierea lacului Zurich în secolul V d.Hr. şi
schimbă denumirea orasului în Ziurichi, doar un pas până la apariţia Zurichului
teuton în secolul al IX-lea. Astăzi, Zurich a fost declarat oraşului cu cele
mai bune condiţii de viaţă din lume şi, totodată, cel mai bogat oraş european.
În acelaşi timp, oraşul a fost numit Capitala Culturală a Elveţiei.
Istanbul (Turcia)
În anul
2008, în timpul unor lucrări la Canalul Marmara, a fost scoasă la lumină o
aşezare străveche, cu o vârstă impresionantă: 8.700 de ani. Era vorba de cea
mai veche atestare a unei comunităţi stabile în zona Bosforului. Dovezile
arheologice descoperite până în acel moment vorbeau de o comunitate neolitică
veche de 5.500-7.500 de ani. Tracii au fost cei care au urmat societăţii
neolitice, traci care au ridicat portul Lygos şi aşezările din jurul său în
secolul al XIII-lea î.Hr. Astăzi, urme ale zidului trac mai sunt încă vizibile
în apropierea palatului Topkapi. Lygos a fost apoi colonizat de către
navigatorii greci din Megara, mai precis în anul 685 î.Hr. Câţiva ani mai
târziu, în 667 î.Hr., regele grec Byzas a pus bazele unei aşezări pescăreşti al
cărei nume avea să rămână celebru peste veacuri, Byzantion (Bizanţ). Cucerit de
romani odată cu restul Greciei, Byzantionul îi apare împăratului Constantin cel
Mare într-un vis profetic. Şase ani mai târziu, în anul 330 d.Hr, Bizanţul era
redenumit Constantinopol şi devenea capitala Imperiului Roman. A fost cucerit,
după mai bine de un mileniu, de către Imperiul Otoman, la 29 mai 1453, în urma
unui asediu de 53 de zile, asediu în care a fost folosit, pentru prima dată în
istorie, tunul ca armă de asediu. Redenumit Istanbul, oraşul a rămas capitala
Imperiului Otoman până la 20 octombrie 1923, dată la care capitala noii
republici turce a fost mutată la Ankara. Astăzi, Istanbulul este o metropolă,
fiind cel mai populat oraş din Europa si al patrulea din lume, cu o populaţie
de aproape 13 milioane de locuitori. În anul 2010, Istanbul a fost desemnat de
către UNESCO drept Capitală a Culturii Europene.
Marsilia (Franţa)
Este
oraşul cel mai vechi din Franţa şi una dintre aşezările ale cărei istorii se
pierd în timp. Cele mai vechi dovezi ale existenţei unei comunităţi umane în
zona datează de 30.000 de ani, aşa cum o arată artefactele preistorice
descoperite în peştera subacvatică Cosquer. O altă descoperire a scos la iveală
urme ale unor construcţii din cărămidă, vechi de 8000 de ani. Legenda spune că
un grup de navigatori greci, grup condus de un anume Protis, a acostat pe
ţărmul unei aşezări locuite de tribul galic al Ligurilor, în preajma anului 600
î.Hr. Primit la un banchet regal organizat de liderul local, Protis l-a
impresionat pe acesta şi a primit mâna prinţesei Gyptis ca semn al aprecierii
de care se bucurase în rândul localnicilor. Imediat după căsătorie, cei doi
s-au stabilit pe un deal din apropiere, acesta fiind si punctul de început al
coloniei elene Massalia. Massalia, aliat tradiţional al Romei în conflictele cu
etruscii, galii şi celții, şi-a pierdut autonomia în anul 49 î.Hr, ca urmare a
sprijinului acordat lui Pompei în războiul cu Iulius Cezar. Cucerită iniţial de
vizigoţi, aşezarea a căzut în mâinile francilor, trib de origine germană, în
secolul al VI-lea d.Hr. Parte a Imperiului Francilor şi apoi a Franţei,
Marsilia a rămas până azi cel de al doilea oraş ca importanţă al Franţei.
Lisabona (Portugalia)
Cel mai
mare oraş lusitan şi capitală a Portugaliei, Lisabona, are o istorie ce se
întinde până în neolitic, în vremuri în care era locuit de triburi ibere.
Aceştia au fost şi constructorii uriaşilor megaliţi (dolmene şi menhire) încă
vizibili în împrejurimile oraşului. După invazia celţilor indo-europeni din
mileniul I î.Hr., cele două populaţii s-au contopit, dând naştere celtiberilor,
aşa cum este şi cazul tribului Cempsi ce se regăsea în zona actualei Lisabone.
Dovezi arheologice susţin că fenicienii au pus bazele unei înfloritoare
aşezări, în preajma anului 1200 î.Hr, aşezare pe care au numit-o Allis Ubo
(Port sigur), deşi ipoteza este încă disputată între istorici. Conform
tradiţiei transmise din generaţie în generaţie, întemeietorul cetăţii Lisabonei
ar fi fost însuşi Ulise, eroul grec din Iliada şi Odiseea lui Homer, cel care a
şi numit aşezarea Ulyssippo. Intrată în rândul provinciilor romane după căderea
Cartaginei, Lisabona (pe atunci numită Olissipona) s-a numărat printre puţinele
regiuni în care cetăţenii au primit drepturi egale cu latinii şi chiar
cetăţenia romană.
Este
considerat cel mai „bătrân” oraş din întreaga Europă Occidentală. Înfiinţat de
către fenicieni sub numele de Gadir, în anul 1104 î.Hr., Cadizul a fost şi a
rămas până astăzi unul dintre cele mai importante centre urbane ale peninsulei
iberice. Vechii greci aveau propria versiune despre întemeierea oraşului,
susţinând că piatra de temelie a fost pusă chiar de către legendarul erou
Hercule, după uciderea monstrului Geryon, cea de a X-a dintre cele XII munci pe
care a trebuit să le ducă la îndeplinire. Devenit colonie cartagineză în anul
500 î.Hr., Cadizul este cucerit de către Scipio Africanul în anul 206 î.Hr. şi
rămâne parte a Imperiului Roman până la sosirea vizigoților în anul 410. Maurii
îl preiau din mâna acelorași vizigoți în anul 711, asta după o perioadă destul
de scurtă în care fusese alipit Bizanțului, și îl păstrează în stăpânirea lor
până în anul 1262, atunci când au fost alungați de către Alfonso al X-lea de
Castilia. În prezent, multe dintre vechile sale clădiri si monumente au fost
restaurate, oferind Cadizului (Qadis, în limba arabă) farmecul care l-a făcut
celebru în Antichitate si Evul Mediu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu