Cât de sus e
al 7-lea cer,
care e piatra
de încercare
şi unde a fost
codrul
Vlăsiei? Iată
o listă cu 12
expresii
româneşti
folosite în
limbajul
curent şi
originile
lor:
1.
S-a dus pe apa
Sâmbetei (a
dispărut). Apa
sâmbetei era,
într-o veche
credinţă, un
râu care se
varsă în
Infern, deci
tot ce cădea
în acea apă nu
se mai putea
găsi.
2.
Banul n-are
miros. Împăratul
Vespasian i-a
urmat lui Nero
şi a găsit
visteria
goală. El a
pus multe dări,
chiar şi pe
closete. De
atunci,
closetele se
numesc şi
vespasiene.
Într-o zi,
fiul său Titus
(viitor
împărat), i-a
spus că
poporul râde
şi îl bârfeşte
pentru că a
scos bani din
o sursă
mirositoare.
Vespasian i-a
pus sub nas
fiului său o
monedă şi i-a
spus: „Uite,
banu' n-are
miros”.
3.
Îi face capul
calendar. Este
o expresie
veche şi a
pornit de la
faptul că,
demult, în
calendare
apăreau multe
cifre, date
astronomice,
istorice,
geografice
care nu puteau
fi ţinute uşor
minte.
4.
Nici în clin,
nici în mânecă. Ştim
că mâneca este
partea hainei
care acoperă
braţul, iar un
clin este o
fâşie oarecare
de material.
Nu este nicio
legătură între
aceşti termeni
şi expresia
românească „a
nu avea nici
în clin, nici
în mânecă cu
ceva sau cu
cineva“. Expresia
este veche şi
se trage din
Transilvania.
Acolo, ţăranii
spun „în
mânec” când
urca cu carul
un deal şi „în
clin”, când
coboară la
vale. Când
căruţa şi
căruţaşul stau
pe loc, va fi
nici în clin,
nici în mânec.
Expresia a
pătruns în
toate
regiunile
ţării şi s-a
păstrat până
azi nu cu
sensul primar,
ci aşa cum am
spus să nu ai
de-a face cu
ceva sau cu
cineva în
nicio
împrejurare.
5.
Mă aflu în al
7-lea sau al
9-lea cer. Expresia
e bazată pe
credinţa celor
vechi ca cerul
este alcătuit
din mai multe
bolte. În
boltele de
sus, ajungeau
cei fericiţi,
aşa că
expresia
înseamnă că te
afli în culmea
fericirii,
desfătării şi
bucuriei.
6.
In vino
veritas - în
vin este
adevărul. Expresie
veche de peste
2000 de ani,
este atribuită
poetului grec
Alceu, care a
trăit cu 6
secole înainte
de Hristos. Pe
vremea lui,
celor bănuiţi
de fapte rele
li se dădea să
bea vinuri
tari pentru a
spune
adevărul. Omul
la băutură
devine
vorbăreţ şi
atunci
dezvăluie
taine pe care
le-ar ascunde
dacă ar fi
treaz.
7.
Munca de Sisif. Sisif
a fost un rege
legendar, pe
care Zeus l-a
osândit pentru
nesupunere să
urce un deal
din infern
ducând în
spinare o
stâncă uriaşă.
Dar cum
ajungea în
vârf, stanca
aluneca şi
Sisif trebuia
să o ia de la
început.
Expresia se
referă la o
strădanie
istovitoare şi
inutilă, un
efort spre un
obiectiv
imposibil de
atins.
8.
Piatra de
încercare. Este
o piatră
foarte dură de
culoare
neagră. Piatră
este folosită
de bijutieri
pentru a
verifica dacă
o bijuterie
este din aur
şi din ce fel
de aur.
Bijutierul
freacă
obiectul pe
piatra neagră,
şi pe fâşia
subţire de
metal rămasă
pe piatră se
toarnă apa
tare (acid
nitric). Dacă
metalul nu
este aur, urma
dispare, dacă
este aur,
culoarea
căpătată de
urma galbenă
indica felul
şi caratele
aurului.
Expresia
„piatra de
încercare” se
foloseşte când
este vorba de
o probă foarte
grea pe care
cineva trebuie
să o treacă.
9.
Codrul Vlăsiei. Se
întindea din
nordul
Bucureştilor
până la
Cernica,
Snagov, chiar
aproape de
Ploieşti. A
trece prin
aceasta pădure
era un act de
mare curaj
pentru că
tâlhăriile
acolo se
ţineau lanţ.
Vorba „ca-n
codru Vlăsiei”
se aplică şi
azi celor care
fură fără
ruşine din
avutul public.
Expresia mai
înseamnă un
loc fără
control, unde
domneşte jaful
şi fraudă.
10.
Pielea ursului
din pădure. Expresia
provine
dintr-o fabulă
de La
Fontaine. Doi
prieteni au
vândut unui
blănar blana
ursului pe
care îl vor
vâna a doua
zi. Pornesc ei
la vânătoare,
se întâlnesc
cu ursul, dar,
cuprinşi de
groază, unul
se urcă
într-un copac,
iar celălalt
face pe
mortul. Ursul
nu mănâncă
stârvuri, şi
după ce l-a
mirosit pe cel
de jos a
plecat.
Prietenul din
pom coboară
şi-l întreabă
pe cel de jos
ce i-a spus
ursul la
ureche. „Mi-a
spus să nu-i
mai vând
pielea până
nu-l vânez”.
Sau în alte
fabule i-ar fi
spus să-şi
aleagă cu
grijă
prietenii.
Folosim
expresia
pentru a
stabili că
numai ce este
în mâna nu e
minciună, sau
se mai
foloseşte
atunci când un
prieten ne
dezamăgeşte.
11.
Dacă tăceai,
filosof
rămâneai. Maximă
este extrasă
din lucrarea
„Mângâierile
filosofiei”
care aparţine
filosofului
antic
Boethius.
Acesta se afla
în închisoare
pentru nişte
declaraţii
care n-au
plăcut
regelui.
Maxima trebuie
folosită cu
discernământ
în
împrejurarea
când tăcerea
poate fi mai
inteligentă
decât
cuvântul.
12.
Vorbe de clacă. Cu
înţelesul de
„vorbe fără
miez, de
flecăreală”.
Expresia este
legată de mică
adunare de
vecini de la
sat, numită
clacă. Vecinii
se adunau şi
ajutau la
muncă pe unul
dintre ei.
Acolo se
spuneau tot
felul de
snoave, de
ghicitori şi
de bârfe din
sat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu