miercuri, 16 septembrie 2015

Catherine La Rose ✿ Poesia e Arte: ✿ Alfredo RODRIGUEZ ✿

Catherine La Rose ✿ Poesia e Arte: ✿ Alfredo RODRIGUEZ ✿: A member of the American Indian and Cowboy Artists Association, Alfredo Rodriguez established a studio in Corona, California. His rich and ...

COMOARA DIN CENTRUL VECHI. Cum arată noul Han al lui Manuc renovat de familia Cantacuzino

Nu cred să existe prea mulţi români care să nu fi auzit de Hanul lui Manuc. Dar sunt sigur că-i numeri pe degete pe cei care mai ştiu câte ceva despre soarta bătrânului stabiliment. Iar acelora care nu ştiu, le spun eu: în curtea interioară, stă de aproape cinci ani un Cantacuzin, care îşi zideşte toţi banii în pereţii hanului.
Documente "secrete"
"Habar n-am avut, mai bine de 30 de ani, că mă leagă ceva de această clădire. Abia în '90, ai mei au scos la iveală documentele. Nu tata, el era dus din '82". Constantin (Dinu) Şerban Cantacuzino e un bărbat distins, care nu încearcă să epateze prin nimic. Poartă în privire calmul şi condescendenţă genetică a stripei şi pare un pic încurcat că a întârziat, mai mult decât promisese, la frizer.
 Când a apărut legea, în '96, ne-am mobilizat, am pus actele în ordine şi am făcut cerere de retrocedare. În '97, am început procesul, iar în '99 am avut primul câştig de cauză, la tribunal", spune Cantacuzino, odată aşezat la masă, sorbind dintr-un ceai fierbinte. "Judecător era unul, Florea Vişan - extraordinar om. El era de partea proprietarilor. E dreptul lui, domnule! Are omul toate documentele: semnate, parafate - ce să fac?! Îi dau", zicea, şi restituia. "A dat la toţi care au avut documentele în regulă".
Pe timpul ăla, AVAS patrona "Carul cu bere", "Hanul Manuc" şi "Gambrinus", "printr-un manager general care aduna o grămadă de bani negri din toată afacerea", spune Dinu Cantacuzino. Printre hârtiile rămase de la Trocadero SA - administratora hanului, controlată de AVAS -, proprietarul de drept a găsit o fişă care, între altele, făcea referire la gestiunea hotelului. "Nici măcar nu şi-au mai ascuns fărădelegile. Hotelul figura cu 24 de camere
, iar el are 32. Probabil că banii le intrau direct în buzunar", povesteşte Cantacuzino.
Un testament dubios
"Ei bine, în '97, când să încheiem procesul, a apărut un testament, olograf, lăsat de sora mea, unui colaborator. O poveste dubioasă... Ce a fost acolo, numai Dumnezeu ştie", spune Cantacuzino. I-au fost necesari încă şapte ani ca s-o scoată la capăt.
Din 2007, câştigător definitiv şi irevocabil, s-a apucat de treabă. "Am împrumutat la bancă un milion şi jumătate de euro
şi m-am pus pe treabă. Doar din pod am scos aproape 300 de metri cubi de gunoi şi moloz. Cu totul, am evacut 5600 de metri cubi, adică peste 800 de containere. Un jaf, o nenorocire. Totul era la pământ - instalaţii electrice, sanitare, canalizare. O indolenţă fără margini, cum numai în cazul administratorilor de stat poţi să vezi".
Hanul "penal"
Şi, dacă aflat în exploatarea statului, zeci de ani, hanul n-a interesat pe nimeni, odată retrocedat, şi-a recăpătat, pe deplin, interesul istoric şi arheologic în ochii edililor. "A venit unul de la primărie şi mi-a făcut plângere penală că am schimbat o ţeavă şi am cârpit o parte din tencuiala căzută", spune, fără să se enerveze, Dinu Cantacuzino. "M-am dus şi eu la judecător şi i-am spus că am "stricat" mai multe decât alea două, pe care le-a văzut omul meu. Dar că, tot ce făcusem, era imperios necesar
, ca să menţin clădirea în picioare. Şi apoi, ce-ar fi fost de păstrat, cu sfinţenie, din ce mai reprezenta hanul? Ruina?! Reţeta materialelor folosite în '70, la renovarea comunistă? Care mai era valoarea istorică a hanului, trecut prin atâtea renovări şi transformări bezmetice? Până la urmă, s-a dovedit că am avut noroc de un judecător destupat la cap".
Aşezat serios pe treabă, Constantin Şerban Cantacuzino a schimbat, cu voie de la primărie, dar pe banii săi, aproape tot: şase km de conducte în instalaţii sanitare, zeci de mii de metri de conductori în instalaţiile electrice, sute de metri pătraţi de pavaj şi acoperiş, a refăcut tocăria, a schimbat fagul cu stejar acolo unde era cazul, a reamenajat, de la zero, toate saloanele, restaurantele şi anexele, a zidit, a vopsit, a tencuit. "Mai am să rezolv hotelul şi crama. Acum lucrez la camere
. Nu-i uşor, pentru că vreau să păstrez stilul de boutique. De-a lungul vremii, până în anii '50, hanul a avut tot felul de clienţi: ofiţeri - turci, ruşi, francezi -, negustori, medici, somităţi politice. Vă imaginaţi că, stând luni şi ani prin Bucureşti, oamenii şi-au adus de acasă mobilier, ca să se instaleze cât mai comod. Sigur, după Trocadero, potopul. N-am mai găsit nimic din ce era vechi. Doar o parte a mobilierului masiv, făcut de Arta Mobilei şi a Tapiţeriei, prin anii '60. Acum vreau să refac totul. Caut mobilă veche. Instalez obiecte sanitare din piatră, cu baterii clasice. Am pus parchet de stejar peste tot".
Cu crama e o problemă serioasă. Odată cu înălţarea străzilor în centrul istoric, cu peste 30 de cm, toată apa pluvială se adună în curtea hanului, implicit în subsol, afectând zidurile vechi, din cărămidă.
Acoperiş, cu bani europeni
Pariul lui Şerban Cantacuzino este să pună toate lucrurile la punct. "Cu banii din credite
şi cu ce am încasat până acum din spaţiile reamenajate, am cheltuit cam două milioane de euro. Ca să fiu sincer, nu mai am bani şi nici credite nu mai fac. Încerc să refac acoperişul cu bani europeni. M-au certat toţi că, în loc să caut finanţare UE, am luat bani din bancă. Ce era să fac?! Să mai aştept încă doi-trei ani, până se dărâma?!" Despre eventuale colaborări, Dinu Cantacuzino s-a lămurit. "Am primit câteva oferte... nesimţite. De exemplu, şapte milioane pe tot. O porcărie. Alţii, că să le vând numai hotelul. Încă unii, că, dacă investesc ei în hotel şi îl administrează, să le dau şi restaurantul şi grădina. Fiecare vrea la de-a gata...".
Intenţionează ca, pe măsură ce încasează, să rezolve hotelul. Cu crama rămâne de văzut.
Manuc pe gustul tuturor
"Vara e minunat în grădină. E linişte; zgomotul oraşului nu răzbeşte. O să frigem miei şi berbeci la proţap. O să ne cânte o formaţie de lăutari adevăraţi. Deschidem şi restaurantul...", spune Cantacuzino.
Până acum, pe faţada dinspre Dâmboviţă, sunt gata trei saloane: Cafeneaua - "Manuc Cafe", Salonul "Manuc Levantin" şi "Manuc Bistro". Totul arată impecabil, de la mobilier la narghilea, iar oferta culinară e pusă în "operă" de un premiant în ale bucătăriei orientale. Mai sunt şi trei spaţii "externalizate" - încă o cafenea spre Chiu' Gârlii, un Plafar şi o "prăvălie" de mozaicuri pe latura dinspre Curtea Domnească. Pe interior, sunt gata "Salonul Voievodal", la primul etaj, "Salonul Hanului", în care, la 1812, s-a semnat Tratatul de Pace ruso-turc, în urma căruia, România a pierdut Basarabia - nedenumit încă, oficial -, şi Restaurantul Manuc. "Mă gândesc că în toate spaţiile astea se pot organiza tot felul de evenimente: culturale, artistice, seri de teatru şi muzică, de şah, întâlniri, recepţii; un târg în curte, să vină lumea să vândă... Da' trebuie bani, că toate costă."
Constantin Şerban Cantacuzino, priveşte fix, într-un punct, cu mâna lunecată jos, lângă cana de sticlă în care ceaiul s-a răcit. Poate vede istorii, trecute ori viitoare.
Tu însuţi simţi adierea timpului ca o pală de vânt pe lângă ureche...
Istoria hanului povestită de Constantin Şerban Cantacuzino
"Ştiţi cum e - legenda sună întotdeauna mai bine decât istoria seacă. Manuc Bei, armean de origine, a fost un personaj cu totul deosebit. Se spune că soarta Moldovei şi a Ţării Româneşti a depins, cu adevărat, de el. Era cel mai bogat om al vremii şi cel mai puternic negustor din zonă. Cunoştea 12 limbi, mii de oameni, şi încerca să lase impresia că "lucrează" pentru el însuşi. Iniţiaţii spun că lucra pentru ruşi.
Hanul, început la 1806, l-a terminat pe la 1808, când a venit din Moldova în Ţara Românească. În 1812, la masa lungă din Salonul Hanului, se semna pacea Ruso-Turcă, în urma căreia România pierdea Basarabia.
Arhitectura în configuraţia sa iniţială se cunoaşte prea puţin. Descrierile începutului de secol XIX spun că la subsol se aflau 15 pivniţe boltite, la parter existau 23 de prăvălii, două saloane mari, 10 magazii, camere pentru servitori, bucătării şi un tunel unde intrau la vreo 500 de persoane. La etaj erau 107 odăi, cele mai multe folosite pentru oaspeţi. În curtea interioară exista o cafenea şi o mică grădină cu fântână arteziană. Între faţada dinspre Dâmboviţa şi râu se construise un chei de piatră, lat de peste un metru. Mai târziu, după ce gârla a fost canalizată, în vederea deschiderii Halei de Carne, lângă faţadă s-au mai adăugat câteva prăvălii.
 
Pe 20 iunie 1817, Manuc moare, deloc întâmplător, într-un accident de călărie, el fiind altfel, un excelent călăreţ. Chinga calului de pe care a căzut, se spune că era crestată.
Aşadar, Hanul rămâne copiilor săi, care, nefiind de aceeaşi anvergura cu cea a tatălui, se retrag la moşia de la Hănceşti, de frica represaliilor. Vând hanul unui grup de trei negustori, între care un grec, Dimitrie Iconomidis. Se poate spune că n-au prins o perioadă prea bună - incendiu, cutremur. Zidul dinspre gârlă era gata să cadă cu totul. În consecinţă, pe la 1862 hanul intră în proprietatea altui negustor român, pe nume Lambru Vasilescu, care investeşte o sumă importantă în renovarea clădirii şi o redenumeşte "Marele Hotel Dacia" - "Grand Hotel de la Dacie". Doar că Vasilescu rămâne cu o datorie frumuşică, fiind gata-gata să piardă Hanul. În consecinţă, în 1881, îşi măritat fata, Aurelia, cu Alexandru Băicoianu, boier de viţă şi magistrat, care, odată cu hanul, preia şi ipoteca lui Vasilescu.
După război, hanul este naţionalizat de comunişti şi intră în circuitul unităţilor de alimentaţie publică, scăpând ca prin minune de la demolare. În furia sa "novatoare", Ceauşescu cere ca Hanul lui Manuc să fie demolat în scopul sistematizarii Pieţei Unirii. Numai că arhitectul şef, cunoscându-l, se vede treaba, destul de bine, îi spune că ar fi păcat să dărâme o clădire în încăperile căreia se întâlneau, adesea, în şedinţe, ilegaliştii comunişti. Încântat de veste, Ceauşescu, nu numai că a renunţat la idee, ba chiar a cerut renovarea substanţială a clădirii.
Din căsătoria Aureliei cu Alexandru, s-au născut doi copii - Cleopatra şi încă un Alexandru. Cleopatra Băicoianu este străbunica mea. Ea a avut-o pe Elena - care s-a măritat Cantacuzino, intrând în familie - şi alte două fiice, fără moştenitori. Elena (Ella) şi Constantin Cantacuzino au avut un fiu, Mihai Cantacuzino, mort în 1982. Mihai Cantacuzino s-a căsătorit cu Cornelia Petrescu şi au avut doi copii: Smaranda, sora mea, care a murit în 1998 şi subsemnatul, Constantin Şerban Cantacuzino. Aşa a ajuns Hanul lui Manuc până la noi, surorile bunicii mele neavând moştenitori".
Marian Sultănoiu

ISTORIA TRENULUI

 
 
Istoria trenului începe acum 200 de ani, odată cu inventarea primelor vagoane, folosite inițial în mine. De atunci și până în prezent, trenurile au evoluat permanent. Primele șine, făcute din lemn, au fost înlocuite cu cele din oțel, locomotiva cu aburi a cedat locul celei electrice... iar nevoia de spațiu și de viteză a continuat să stimuleze inventivitatea omului, ducând la apariția căilor ferate suspendate și a celor din subteran. Oare și-ar fi imaginat cineva acum 100 de ani că vor exista trenuri suspendate, sau că ele vor călători de pe un continent pe altul mergând pe sub apă, printr-un tunel de câteva zeci de kilometri, cu viteze de peste 300 km la oră?
În anul 1556, într-o carte despre roci scrisă de un autor grec apare pentru prima dată în istorie termenul de „șine din lemn”. Mult mai târziu, prin anii 1750, acestea sunt înlocuite cu cele din fier, apoi cu șinele din oțel. Pe aceste șine se scoteau rocile extrase din mine, vagonetele fiind trase de cai. Ideea de a le folosi și pentru transportul de călători a apărut în 1804, odată cu construirea primei locomotive cu aburi, de către americani. Anglia este însă țara care, în 1825, a transportat călători între două orașe cu primul tren tras de o locomotivă cu aburi. Puțin mai târziu, în 1829, inginerul englez Robert Stephenson construiește prima locomotivă, numită „Racheta lui Stephenson”, care se deplasa cu o viteză maximă de 47 km/h. Imediat, americanii încearcă și ei locomotivele englezilor, dar acestea se dovedesc a fi prea grele pentru șinele lor, așa că, în 1830, „Tom Degețel” devine prima locomotivă americană funcțională.
 
În anii următori, trenurile își fac apariția și în Europa. În 1835, nemții își înlocuiesc primele căi ferate (care aveau o singură șină!) cu cele normale, alcătuite din două șine. În Rusia, Canada și Franța, construirea de căi ferate începe în 1827, rețeaua mărindu-se considerabil până în 1840.
 
Nevoia omului de a călători cât mai departe a dus la apariția unor trasee foarte lungi și aproape imposibil de construit. Astfel, trenul Orient Express, care inițial a avut ruta Paris - Istanbul, (trecând și prin România) precum și Transsiberianul (7.500 km), care traversează nordul înghețat al Rusiei, sunt printre cele mai mari realizări ale vremii.
 
În 1836, în Rusia și în Statele Unite se construiesc primele vagoane de dormit pentru trenurile care parcurgeau distanțe mari. Pe atunci, paturile nu erau suspendate, ci fixate de podea.
Vagoanele din oțel apar în 1859, urmând și înlocuirea șinelor de fier cu cele din oțel, în 1863. Linia transcontinentală Union Pacific, care traversa Statele Unite de la vest la est, este dată în folosință în 1869. În același timp, se extinde rețeaua de căi ferate, prin construirea de linii paralele pe același traseu, fapt care duce la îngustarea lățimii șinelor. Din acest motiv, în 1885 se stabilește o lățime standard pentru distanța dintre șine (1,435 m) numită ecartament. [Vezi istoria ecartamentului aici: http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/04/ecartamentul.html]  
 
Compartimentele apar în 1873 în Europa și în 1883 în America. Tunelurile prin munți sunt tot o invenție a americanilor, care a dus treptat la dispariția diligențelor (trăsurile trase de mai mulți cai, care traversau Vestul Sălbatic).
 
Locomotiva electrică apare pentru prima dată în 1881, în Anglia, motorul acesteia funcționând cu baterii. În 1895, pe linia Baltimore - Ohio din estul Statelor Unite intră în funcțiune prima locomotivă a cărei alimentare se face prin cabluri electrice suspendate, numite trolee (ca cele pe care merg troleibuzele).
 
Tehnica avansează și, în 1924, apare celebra locomotivă Diesel, cel mai folosit model până în zilele noastre. Aceasta a dus la dispariția firelor electrice, locomotiva având în interior propriul generator. Apropiindu-ne de prezent, la trenurile de mare viteză, motorul Diesel este înlocuit cu turbina electrică.
 
Bolizii pe șine și-au făcut apariția pentru prima oară în Japonia. Trenul Shinkansen (numit și „trenul glonț”) devine în 1964 cel mai rapid tren din lume.
 
În 1981, francezii construiesc TGV-ul (train à grande vitesse - tren de mare viteză) care deține și astăzi recordul: 574,8 kilometri pe oră, stabilit în 2007. I-au urmat italienii (1988), nemții (1991) și americanii, pe linia Washington DC - Boston (2000).
 
În țara noastră, istoria trenului începe în 1854, o dată cu darea în folosință a primei căi ferate, între localitățile Oravița și Baziaș. Au urmat rutele Cernavodă - Constanța (1860) și București - Giurgiu (1869). În prezent, lungimea totală a rețelei de căi ferate românești este de cca 12.000 de kilometri. Centrul feroviar principal este București, de unde pleacă 8 magistrale (artere cu mai multe linii) spre toate zonele țării, 10 dintre acestea traversând Carpații prin tuneluri.         
http://www.tilica.ro/trenul-mocanita-si-omul/
 

NU RATATI pe 19.09. in curtea scolii italiene Aldo Moro

Este vorba de un eveniment de tip yard sale
Care implica mult mai mult decat simpla vanzare de haine
puteti aduce orice obiect pe care nu-l mai gasiti folositor
sau puteti aduce lucruri facute de dvs
vrem sa fim un exemplu pentru copii din scoala (pt ca evenim se petrece in incinta unei scoli)
acesta este evenimentul si anuntul
"Pe 19 septembrie orele 10 a.m ne vom strange la Scoala Italiana Aldo Moro
pentru a ne cunoaste si a da viata unui Yard Sale ceva mai neobisnuit. Sunt bineveniti atat cei mari cat si cei mici, este incurajata orice initiativa care poate aduce un plus intalnirii noastre. Puteti aduce obiecte de care nu mai aveti nevoie sau lucruri care au prins viata in mainile voastre. Avem nevoie de putin ajutor pentru a face cunoscuta ideea. Vor participa la targ si cei de la Usborne Books alaturi de resto-ul Belli Siciliani! Cei ce vor sa expuna alaturi de noi se pot inscrie folosind pagina de facebook. Pentru vizitatori intrarea este libera.
Va asteptam cu zambete, voie buna si prajituri gustoase!
https://www.facebook.com/pages/Chicpick-Yard-Sale/1447618298885395
Chicpick Yard Sale
yard sale season"

Multumim!

capela pt cateii lui Alain Delon



Alain Delon a facut capela pentru caini Un mare iubitor de animale! Asta se poate spune despre celebrul actor francez Alain Delon, bine cunoscut pentru rolurile sale din "Piscina" si "Rocco si fratii sai".
El a facut o capela pentru cainii lui.
In varsta de 77 de ani, Alain Delon a hotarat sa fie inmormantat alaturi de cainii lui si este in al noualea cer fiindca a obtinut recent aprobarea oficiala pentru aceasta.
Astfel, starul va putea sa-si doarma somnul de veci pe uriasul sau domeniu din Douchy (Loiret, Franta), unde a ridicat capela si a facut cimitirul unde sunt inhumate animalele lui preferate.
Este vorba de cainii lui cei mai iubiti pe care i-a avut de-a lungul timpului si au murit.
In total, in cimitirul din Douchy sunt 35 de morminte de patrupede. Intre acestia se afla preferatii starului, ciobanesti americani si caini din Tibet. Marele actor nu are decat o singura dorinta, sa-si doarma somnul etern in faimoasa capela din Douchy alaturi de dulai.
"Au fost numeroase formalitati de indeplinit si expertize de sol. Sa te ingropi acasa nu este la indemana oricui", a explicat starul pentru revista " Doggy".
"Am obtinut, in sfarsit, autorizatia sa ma ingrop langa caini. E o mare bucurie pentru mine", a declarat starul pentru ziarul "Le Parisien". "Ii am mereu in inima mea, in sufletul meu, i-am vazut plangand ca oamenii", a adaugat actorul.

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini