sâmbătă, 21 mai 2016

cine a inventat acul de siguranta

Exista nenumarate obiecte care fac parte din universul nostru de fiecare zi si pe care le folosim fara sa ne intrebam cine le-a inventat, intr-atat sunt de firesti si, uneori, de neinlocuit. Acul de siguranta este unul dintre ele, utilizat pentru a prinde provizoriu o haina, pentru a fixa o insigna, un ecuson sau pentru a confectiona brose sau alte bijuterii artizanale. De exemplu, bratarile braziliene, care se bucura de mare succes, chiar si printre europeni, nu pot fi facute decat cu ajutorul acelor de siguranta, care servesc ca suport, pe ele impletindu-se fire de bumbac colorate. Potrivit traditiei, o astfel de bratara nu poate fi confectionata decat de catre cel/cea care o va purta, ca sa ii aduca noroc. Acele de siguranta nu trebuie sa lipseasca din trusele de voiaj, din cele de prim ajutor (pentru fixarea bandajelor), pentru ca sunt facute din otel inoxidabil. Frecvent, mamele folosesc, pentru prinderea scutecelor, ace de siguranta cu sistem dublu de inchidere si cu extremitatile decorate cu figurine din plastic, in forma de flori sau capete de animale.
“Stramosul” acului de siguranta este fibula, cu rol estetic, in primul rand, dar si functional, care servea pentru a prinde togile pe umeri, adica mantiile lungi, pe care romanii, in antichitate, le purtau peste tunica, lasand bratul si umarul drept desoperite. Astfel de obiecte (fibule) au fost gasite in Europa occidentala, datand din secolele al V-lea – al IV-lea i.Hr. Acul de siguranta, asa cum arata astazi, cu un resort la un capat si cu varful ascutit trecut, la inchidere, sub un capison indoit, a fost inventat de americanul Walter Hunt, in anul 1849, din intamplare, manevrand o bucata de sarma, de aproximativ 20 de centimetri, pe care a indoit-o la mijloc, circular, ca sa creeze efectul de resort. A depus cererea de brevet, dar drepturile de autor le-a cedat unui prieten, pentru 400 de dolari, de care avea nevoie ca sa isi plateasca o datorie, fara sa banuiasca ce succes va avea obiectul inventat de el. Sau poate intuia acest lucru, dar felul lui de a fi l-a determinat sa procedeze asa, deoarece cazul nu a fost singular. Hunt era un spirit foarte inventiv si, printre alte mecanisme, el a proiectat si o masina de cusut automata, perfect functionala, verificata prin prototipul pe care l-a construit, dar, in ultimul moment, a renuntat sa o breveteze, din altruism, gandindu-se ca o asemenea masinarie ar putea genera somaj si saracie, inlocuind munca celor care lucrau de mana, in croitorii. Nu asa a procedat Elias Howe, care a ramas, in istoria inventicii, ca fiind cel care a creat masina de cusut, in 1846, chiar daca prototipul lui Hunt data din 1833.
Ace de siguranta (diverse marimi)
Desi acul de siguranta a ramas, de-a lungul timpului, in forma in care a fost conceput, tehnologiile de fabricare s-au mai schimbat. Initial era confectionat din fier, manual, dar, dupa 1870, inventarea strungului a permis mecanizarea procesului de productie. In epoca moderna, pentru a fi fabricat acul de siguranta, mai intai firul de metal este taiat pe dimensiunea potrivita (exista ace de diverse marimi), se ascute unul dintre varfuri, dupa care bucata de metal este rasucita automat, pentru a se crea resortul. Capisonul in care se inchide acul este fasonat separat si se monteaza, in final, prin strangere, la capatul ramas liber. Costul de fabricatie difera, in functie de materialul utilizat, existand ace de siguranta din fier, inox, argint si chiar aur. Procesul fiind automatizat, intr-o zi intr-o fabrica se pot face in jur de trei milioane de ace de siguranta.
In anii 1970, in moda punk, acul de siguranta s-a bucurat de un mare succes, fiind folosit, de tinerii noncorformisti, dar, mai ales, de artisti (de la care erau preluate ideile), fie ca accesoriu, fie ca piercing, Bijuterie cu ac de sigurantapunk-istii avand obiceiul de a deturna sensul si functionalitatea unor obiecte comune, din dorinta de a epata. Daca lantul de caine era purtat drept colier, acele de siguranta erau prinse, in numar mare, pe pantaloni, deasupra genunchiului, pe bluze, in zona nasturilor, unul langa altul (dupa ce marginea hainei era desirata), pe tricouri sau pe genti. Un grafician englez, Jamie Reid, pentru ilustratia unui disc apartinand trupei Sex Pistol, cea mai cunoscuta dintre cele care au aderat la miscarea Punk, facuse, in 1977, un colaj cu fotografia reginei Elisabeta II, care purta un ac de siguranta prins in buza. Casa de discuri a considerat ca imaginea este prea socanta si nu a folosit-o niciodata, decat pe afisele concertelor. In schimb, in 2004, coperta discului respectiv a fost reeditata, intr-o editie limitata, cu imaginea originala. Lester Bangs, jurnalist si critic muzical din anii ’70, a interpretat folosirea acelor de siguranta de catre curentul punk, drept “simbol al neantului”. Mai tarziu, in 1994, celebra actrita engleza Elizabeth Hurley a fost foarte admirata la premiera filmului “Patru nunti si o inmormantare”, cand a aparut intr-o rochie Versace, mulata, prinsa intr-o parte cu un enorm ac de siguranta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini