marți, 26 iulie 2016

nepasare dureroasa

De-a lungul anilor, am chemat de multe ori salvarea pentru oameni aflați în dificultate în plină stradă. Am avut multe experiențe, dar nu sunt niciodată pregătită pentru situațiile în care Sistemul mă înfrânge. Iar Sistemul este alcătuit din noi toți.
Astăzi, un bărbat a stat în stradă, căzut, incapabil să se ridice, timp de 8-9-10 ore, sau poate mai mult. Istorie imposibil de retrasat, dacă nu faci anchetă polițienească. Întâi am aflat că a căzut și nu s-a mai putut ridica, băiatul de la vulcanizare i-a oferit, omenos, apă și de mâncare, dar nu a chemat salvarea. Băiatul este consternat că nimeni nu a chemat salvarea, dar nici el nu a făcut acest gest. Minute mai târziu, un alt bărbat îmi spune că, de fapt, omul a fost aruncat acolo dintr-o mașină, în cursul dimineții. Cert este că bărbatul care stă ghemuit pe trotuar, emaciat, tremurând din toate încheieturile în pofida caniculei, nu este nici băut, nici drogat. Nu că asta ar fi de ocară. Doar că nu e cazul. Are hematoame mari pe antebraț, nu izbutește să se ridice și este incoerent. Spune mereu ceva despre „gaze” (și stă lângă o țeavă de gaze tăiată, în clădirea abandonată care mai reprezintă un pic din moartea Bucureștiului).
Echipajul SMURD apare după 18 minute. Fair enough, nu am anunțat vreo moarte iminentă. Dar mă tulbură invariabil întrebarea legată de vârsta (presupusă, a) viitorului pacient. Îmi evocă amintiri tulburi despre cum, dacă ai peste o anumită vârstă, poți să mori că ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul. Iar dacă ești beat, ce plm, e ok să mori în stradă. Nemaispunând că percepția comună e că ești musai beat dacă zaci în mijlocul străzii.
Unul din angajații SMURD îmi spune, pe un ton răstit pe care simt că nu-l merităm, nici eu nici John Dow, că, oricum, în câteva ceasuri va fi fix acolo, înapoi. Comentariul acesta stârnește multe întrebări în mintea mea. El zice: dacă nu i se găsește ceva grav, spitalul îl lasă înapoi în stradă. Iar eu mă întreb, în sinea mea, ”și îl aduceți înapoi fix aici?” Dar nu rostesc întrebarea ca să nu-l antagonizez, pentru că pare, deja, gata antagonizat. Îmi dă, în cele din urmă, impresia acelor polițiști din filme care trudesc ani la rând să prindă un mare mafiot care va fi apoi eliberat de judecător for a „mere technicality”.
Se pare că diverse echipaje au trecut pe-acolo în timpul zilei, dar niciunul nu s-a oprit. Eu însămi am văzut unul care părea că se va opri acolo, a făcut ceva manevre în zonă și a plecat. Nu este treaba poliției. Dar a cui treabă este?
Mă întreb obsesiv, așa cum mă întreb ori de câte ori sunt la volan și aud sirena unei ambulanțe și aș vrea să mă fac minusculă dar, în rest, mai nimeni nu se sinchisește să facă loc: ne gândim vreodată că în ambulanța aceea se poate afla un om iubit? Un părinte, un soț, o soție, copilul nostru? Dar dacă unul dintre aceștia ar fi victima unei agresiuni sau ar cădea secerat de un atac de cord, asta ne-am dori? Indiferența generală?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini