– Un evantai deschis larg: ‘Asteapta-ma’
– A tine un evantai deschis in mana stanga: ‘Vino si vorbeste cu mine’
- Un evantai pus pe obrazul drept: ‘Da’
– Un evantai pus pe obrazul stang: ‘Nu’
– Un evantai inchis, langa ochiul drept: ‘Cand te pot vedea?’
– Un evantai tinut langa inima: ‘Te iubesc’
- Un evantai asezat la nivelul ochilor: ‘Imi pare rau’
– Un evantai pe jumatate inchis, tinut pe buze: ‘Ma poti saruta’
– Rasucind evantaiul in mana dreapta: ‘Iubesc pe altcineva’
– Rasucind evantaiul in mana stanga: ‘Suntem spionati’
– Un evantai lasat sa cada: ‘Vreau sa fim prieteni’
– Iti faci aer incet: ‘Sunt maritata’
– Iti faci aer repede: ‘Sunt logodita’
– Inchiderea usoara a unui evantai larg deschis: ‘Ma marit cu tine’
Cu o vechime de peste 5000 de ani, acest obiect firav, pliabil sau nu, folosit astazi, in special, pentru a ne racori, intalnit in istoria multor popoare (greci, romani, chinezi, azteci), are , “in spate” multe necunoscute. La inceputuri, evantaiul nu era pliabil, avea forma rigida iar cea mai veche marturie despre existenta unui astfel de obiect, a fost gasita in mormintele egiptene. Evantaiul constituia, pe atunci, un simbol regal, specific anumitor ceremonii religioase.
Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite chiar in mormantul lui Tutankamon. Si la chinezi acest obiect era un indiciu si un privilegiu al statutului social. Primele evantaie confectionate de romani erau din lemn, chinezii foloseau hartia si penele iar grecii, nici mai mult nici mai putin, decat o bucata de panza intinsa pe o rama. Pe langa picturile migaloase ce impodobeau evantaiul, erau la moda cele din pene de strut sau de paun dar si cele cu spite de fildes si bijuterii sau incrustari din aur si argint.
Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba de originile evantaiului. Ruinele arheologice si textele antice prezinta folosinta evantaiului in Grecia Antica cel putin din secolul IV i.Hr. si era cunoscut sub numele de “rhipis”. Totodata, s-au gasit in mormintele vechilor faraoni, evantaie pe care le foloseau sclavii pentru a le tine racoare stapanilor. Evantaiele egiptenilor erau realizate din frunze mari de palmier sau din pene carora le era atasata o coada lunga. Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite in mormantul “copilului faraon” Tutankamon.
Cel mai vechi evantai chinezesc ce inca supravietuieste dateaza din secolul II i.Hr. si este realizat din bambus. Pentru chinezi, evantaiul era un indiciu al statutului social si era un privilegiu sa fie purtat. In timpul Dinastiei Song, artisti cunoscuti erau angajati sa picteze evantaie. Dansul chinezesc al evantaiului a aparut in secolul al VII-lea.
In Europa, in timpul Evului Mediu, evantaiul a fost absent.Cel mai vechi evantai al Europei Crestine a fost un evantai ceremonial numit “flabellum”, intalnit in secolul al VI-lea.
Evantaiele de mana au fost reintroduse in Europa, in secolele XIII si
XIV si au fost aduse de cavalerii cruciati din Orientul Mijlociu. In secolul XV, negustorii portughezi au adus adus evantaie din China si Japonia
si au devenit foarte populare, dat fiind faptul ca, in Spania,
dansatorii de flamenco folosesc evantaiul in timpul reprezentatiilor
lor. Evantaiul pliabil a fost introdus in Europa din Asia Estica, in secolul al XVII-lea si a devenit extrem de popular
Se spune ca la curtile regale din Anglia, Spania si alte tari,
evantaiele erau folosite, intr-un mod mai mult sau mai putin secret,
pentru un tip de comunicare codificata. Acest limbaj al evantaielor era o
cale de a combate eticheta sociala foarte restrictiva.
Deşi în prezent evantaiul nu mai este atât de utilizat, gestul de a te
răcori cu un astfel e obiect delicat e deosebit de elegant, eleganţă ce
face ca suporturi de şerveţele sau de ziare, oglinzi să aibă formă de
evantai.
În prezent, datorită numeroşilor iubitori de evantaie, există în lume
multe muzee de profil, printre care cele mai importante sunt cele din
Anglia, SUA şi evident Asia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu