trist

Carmen Moise

As fi vrut sa fi putut face o fotografie chiar și putin mișcată in acel moment... S-a întâmplat ieri dimineață, in fața unei biserici din Brașov. Un copil de 6 ani si ceva, cerșea. Mai mult șoptit. Pe la prânz un grup de băieți, cam tot de aceeasi vârstă, traversează drumul spre biserică, cu ghiozdanele in spate. Se opresc in dreptul puştiului cerșetor, isi deschid ghiozdanele si scot pachetele cu sandwichuri, mere, dulciuri, pe care nu le-au mancat la scoala. Unul dintre băieți il bate prietenește pe umar pe micul cerșetor. "Ne mai vedem pe aici. Ai grijă de tine". Mi s-a pus nodul in gat instantaneu. Școlarii si-au vazut de drumul lor, spre biserică, făcându-și semnul crucii ca oamenii mari. Aveam sa aflu mai târziu ca ei sunt unii dintre cei mai saraci copii de la scoala din cartier. In fiecare zi, la pranz, 25 de copii care provin din familii nevoiașe mănâncă o masa caldă la biserică. Tot aici au învățat probabil sa imparti cu altii mai saraci decât tine, sa iti pese, sa imbarbatezi pe cineva care are nevoie atunci de asta. Dacă treceți prin Brașov, opriți la Biserica Triaj si faceți o donație pentru acești copii. O sa fiți surprinși. In primul rand, veți primi chitanță. In al doilea rand, veți simți ca acolo biserica chiar isi îndeplinește rolul - poate face lumea mai bună. Preotul nu m-a lăsat sa ii spun numele. Fala si mândria sunt cel mai mare păcat. Mă înclin.
P.s. - este pt prima dată cand va rog un share