Multe dintre lucrurile despre care credeai că au fost inventate recent există, de fapt, de foarte mult timp. Avem tendința să credem că aceste lucruri sunt moderne pentru că versiunile lor inițiale fie nu au avut succes, fie s-au pierdut în negura timpului sau au fost utitate. Există numeroase exemple de tehnologii – unele vechi de mii de ani – care ne arată că oamenii din trecut nu erau atât de primitivi pe cât îi credem noi. Aceste tehnologii au fost rezultatul unor progrese incredibile în inginerie și inovare și au influențat modernitatea, așa cum o cunoaștem noi astăzi. Iată cinci invenții care te vor face să-ți schimbi părerea despre civilizațiile din trecut.
1. Lentilele de contact
Deși sunt văzute ca un fenomen modern, conceptul de lentile de contact a fost imaginat pentru prima oară de Leonardo da Vinci în 1508. Da Vinci credea că optica ochiului uman poate fi corectată prin contactul direct al corneei cu apa. Cu toate acestea, a mai fos nevoie de 350 de ani până când cineva a inventat lentilele de contact.
Conform unor documente, sticlarul german F. A. Muller este cel care a produs primele lentile de contact, în 1887. Alte documente îi menționează pe opticianul francez Edouard Kalt și pe fizicianul elvețian Adolf E. Fick ca și creatori ai primelor lentile de contact, în 1888. Lentilele de contact primitive erau realizate integral din sticlă și acopereau întreaga suprafață a ochiului, inclusiv sclera. Din această cauză, erau foarte grele și reduceau alimentarea cu oxigen a corneei, astfel că nu puteau fi purtate mai mult de câteva ore.
Apoi, în 1936, opticianul american William Feinbloom a rafinat tehnologia, inventând lentilele sclerale. Ele erau confecționate dintr-o combinație de sticlă și plastic și erau semnificativ mai ușoare decât modelele anterioare. Abia în 1948, opticianul american Kevin Tuohy a fost cel care a creat prototipul lentilelor pe care le cunoaștem astăzi, realizat integral din plastic și care acoperă doar corneea.
2. Restaurantele fast-food
Obiceiul mâncatului pe fugă este atribuit în mod fals doar generațiilor moderne. Analizând modul în care funcționau gospodăriile în orașul antic Pompei, arheologii au descoperit că romanii foloseau restaurante fast-food. Cetățeanul roman de condiție medie nu mânca și bea fără griji, ca și elitele de la Roma.
Majoritatea populației locuia în spații mici, fără bucătărie sau spațiu pentru luat masa, iar vesela era un lucru rar întâlnit în gospodăriile din Pompei. Atunci când au excavat orașul, arheologii au descoperit, în schimb, vestigiile a ceea ce părea a fi restaurante fast-food. Potrivit profesorului Stephen Dyson, fost președinte al Institutului Arheologic American, aceste restaurante erau o combinație între restaurantele fast-food moderne și pub-uri, pentru că serveau și mâncare, și alcool.
Deschise pe străzi, aceste restaurante aveau o tejghea mare în mijlocul încăperii, unde se serveau și comandau mâncărurile și băutura. Ca în vremurile moderne, clienții puteau mânca fie la niște măsuțe amenajate în local, fie pe stradă, în mers.
3. Neurochirurgia
Potrivit arheologilor, neurochirurgia se practică încă din Neoliticul târziu. Inițial, se credea că neurochirurgia are o vechime de 5.000 de ani, trepanația fiind cea mai incipientă formă. Practic, trepanația consta în crearea, cu ajutorul unui instrument, a unei deschideri în cutia craniană.
Pe de altă parte, un mormânt extrem de vechi descoperit în satul francez Ensisheim sugerează că neurochirurgia era practicată acum 7.000 de ani. În 1997, arheologii au descoperit la Ensisheim scheletul unui bărbat de 50 de ani, care prezenta mai multe găuri în craniu. Analizele au relevat că niciuna dintre găuri nu avea în jur crăpături, ceea ce indică posibilitatea ca ele să fi fost consecința unei intervenții chirurgicale.
Prima gaură, localizată pe lobul frontal, avea o lățime de 6 centimetri, iar cea de-a doua, situată în creștetul capului, avea 3 centimetri lățime. În urma testelor, arheologii au descoperit că cele două intervenții avuseseră loc în momente diferite și par să fi avut succes, deoarece ambele găuri se vindecaseră la momentul la care bărbatul a murit.
4. Telefonul
Aproape toată lumea știe că, de fapt, inventarea telefonului i-a fost atribuită în mod eronat lui Alexander Graham Bell și că adevăratul inventator al aparatului a fost inginerul american de origine italiană Antonio Meucci. Ei bine, chiar dacă telefonul modern a fost inventat de Meucci, ideea de telefon datează de fapt de peste 1.200 de ani. Această versiune primitivă a fost inventată de civilizația Chimu, care trăia în Valea Rio Moche din Peru.
În prezent aflat la Muzeul Smithsonian din SUA, acest telefon antic a fos descoperit de baronul Warlam V. Von Schoeler în 1930. Aparatul era format din două receptoare de 9 centimetri lungime, legate între ele cu o sfoară de 22 de metri. Receptoarele erau echipate cu niște membrane ascunse, al căror rol era amplificarea sunetului în timpul comunicării.
5. Submarinul
Majoritatea dintre noi asociază inventarea submarinului cu Primul Război Mondial. Cu toate acestea, prima schiță fezabilă a unui submarin îi aparține lui William Bourne, un hangiu englez, și datează din 1580. Bourne explica de ce plutesc bărcile și sugera că creșterea sau micșorarea densității unei nave în raport cu greutatea apei pe care o înlocuiește ar putea face o navă să se scufunde sau să plutească. Totuși, Bourne n-a folosit nicicum această ideea, așa că lumea a trebuit să aștepte până în 1620, când Cornelius van Drebbel a inventat primul submarin.
Deși unii oameni au povestit că submarinul lui Drebbel a stat la 5 metri sub apa râului Tamisa pentru trei ore, nu există desene sau explicații credibile cu privire la modul în care funcționa. Submarinul lui Drebbel era o barcă cu vâsle etanșeizată cu piele. Era dotat cu tuburi de aer atașate de flotoare și era propulsat de 12 vâslași, deoarece încă nu existau motoare. Primul submarin militar a fost construit în 1776 de David Bushnell. Cunoscut drept „Țestoasa”, submarinul lui Bushnell era din lemn și era propulsat de elice acționate manual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu