Sâmbătă am avut din nou campanie de sterilizare, într-un loc pe care nu îl pot dezvălui public, din rațiuni de siguranță a câinilor respectivi.
Am sterilizat doar 37 de animale, dar a fost una dintre cele mai dificile campanii. Emoțional vorbind. Pentru cine nu știe, campaniile noastre se adresează cu precădere animalelor cu stăpân, acestea fiind principala sursă de abandon și de înmulțire necontrolată a câinilor și pisicilor fără stăpân. Aici a fost vorba de o campanie în care toate animalele au fost capturate: unele de noi, cei care am voluntariat acolo, altele cu sarbacana de un medic specializat.
La un moment dat, o puiuță a ieșit din postoperator. Hala avea porțile larg deschise, pentru că aveam nevoie toți - oameni și animale - de aer și de data aceasta nu era o problemă dacă ieșea vreun câine, pentru că oricum după recuperare erau lăsați la locurile lor, în câmp. Dar nu voiam încă să-i dăm drumul, așa că am fugit după ea. Când am prins-o a schelălăit, apoi am stat cu ea în brațe, minute întregi, cu obrazul lipit de căpșorul ei, în liniște, în lumina bună a amurgului și am realizat, pentru prima oară, cu inima strânsă de amărăciune, că pentru multe din ființele acestea singura formă de iubire și mângâiere pe care apucă să o cunoască sunt grija și mângâierile pe care le primesc în scurtele momente din timpul campaniilor de sterilizare.
Să ne sterilizăm animalele nu este doar o obligație legală, este o formă de maturitate, responsabilitate, iubire față de animale și, nu în ultimul rând, de respect față de noi înșine, ființele care se consideră cele mai inteligente de pe fața planetei Terra.
Cu Selma Dragos, minunată ca întotdeauna.
#dindragostepentruanimale
Am sterilizat doar 37 de animale, dar a fost una dintre cele mai dificile campanii. Emoțional vorbind. Pentru cine nu știe, campaniile noastre se adresează cu precădere animalelor cu stăpân, acestea fiind principala sursă de abandon și de înmulțire necontrolată a câinilor și pisicilor fără stăpân. Aici a fost vorba de o campanie în care toate animalele au fost capturate: unele de noi, cei care am voluntariat acolo, altele cu sarbacana de un medic specializat.
La un moment dat, o puiuță a ieșit din postoperator. Hala avea porțile larg deschise, pentru că aveam nevoie toți - oameni și animale - de aer și de data aceasta nu era o problemă dacă ieșea vreun câine, pentru că oricum după recuperare erau lăsați la locurile lor, în câmp. Dar nu voiam încă să-i dăm drumul, așa că am fugit după ea. Când am prins-o a schelălăit, apoi am stat cu ea în brațe, minute întregi, cu obrazul lipit de căpșorul ei, în liniște, în lumina bună a amurgului și am realizat, pentru prima oară, cu inima strânsă de amărăciune, că pentru multe din ființele acestea singura formă de iubire și mângâiere pe care apucă să o cunoască sunt grija și mângâierile pe care le primesc în scurtele momente din timpul campaniilor de sterilizare.
Să ne sterilizăm animalele nu este doar o obligație legală, este o formă de maturitate, responsabilitate, iubire față de animale și, nu în ultimul rând, de respect față de noi înșine, ființele care se consideră cele mai inteligente de pe fața planetei Terra.
Cu Selma Dragos, minunată ca întotdeauna.
#dindragostepentruanimale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu