Buna seara, urmeaza o postare in care voi scrie foarte mult, o sa imi deschid sufletul asa cum am facut-o de multe ori si asa sa imi ajute Dumnezeu ca spun adevarul ca de fiecare data.
Ieri am avut un alt eveniment nefericit care pur si simplu mi-a dat insomnii. Azi noapte nu am putut sa inchid un ochi. M-am dus la calculator si am stat ore bune incercand sa imi pun ordine in ganduri, sa trag o linie la ceea ce am facut pana in acest moment si la ce urmeaza sa mai fac.
Inca putin si ajungem la 4 ani de activitate a Asociatiei Kola Kariola. Daca anul trecut faceam o gala caritabila, anul asta nici macar nu ma mai gandesc la asa ceva, ca numai de un asa eveniment nu mai am timp sa ma ocup. Nu mai pot sa o fac nici fizic, nu mai am nici forta psihica, nu mai am nimic din tot ce mi-ar trebui sa fac acest lucru. In randurile de mai jos va voi scrie in mare ceea ce am reusit sa fac pana acum si situatia actuala a asociatiei pe care o detin.
Sunt aproape 4 ani de munca, un adapost de animale intins pe aproape 1ha, lunile in care am facut pauze de la constructii le numar pe degetele de la o mana, am ridicat un adapost in care s-au investit aproape 500.000eur, adapost care in acest moment gazduieste 516 caini (dintre care 21 paralizati), 5 cai, 2 tauri, 3 vaci, 2 magari, 11 capre, o oaie si un porc. De-a lungul acestor ani am avut constructori, zilieri, salariati, hrana pentru animale, materiale de constructii, salvari de pe oriunde din Romania, sterilizari, vaccinari, inregistrari, plati catre diferite cabinete veterinare pentru tratamente si unele interventii chirurgicale... cu alte cuvinte am fost intr-o permanenta miscare. Am un adapost cu care ma mandresc, am caini a caror stare de spirit este foarte buna si pe chipul multora se citeste fericirea. Am realizat aceste lucruri cu ajutorul vostru si va spun ca in ziua in care acest loc va arata asa cum imi doresc nu-l voi mai numi adapost, ci il voi numi oraselul animalelor. V-am spus in “n” postari ca nu am facut niciodata compromisuri, nu am facut niciodata trafic de caini iar toate adoptiile internationale au fost verificate si sunt monitorizate in continuare. Nu am facut un adapost in care sa tin caini in foster contra cost si am refuzat orice contract cu primarii din Romania pentru ca nu as accepta vreodata ca cineva sa imi impuna ce sa fac cu viata cainilor. Am incercat sa sustin aceasta activitate cu donatori, in mare parte din Romania, iar din afara tarii au fost cativa donatori, o asociatie din Anglia numita Paws2Rescue care a fost aproape de noi in ultimii 2 ani, Heike Lewenhagen din Germania care impreuna cu Luiza Lambe incearca sa ajute atat cat pot si mai nou ni s-au alaturat cei de la Animal Souls prin intermediul carora am reusit sa facem cateva adoptii responsabile. Si bineinteles, aceeasi oameni care ne-au sustinut mereu si care practic au dus greul alaturi de noi, oameni cu ajutorul carora am ajuns pana in acest punct.
Va spuneam mai sus ca sunt mandru de adapostul pe care l-am facut si ca am investit masiv in el doar pentru siguranta si comfortul animalelor pe care le am in grija. Am fost mereu constient ca adaposturile in care animalele stau in conditii rele atrag intotdeauna fonduri mari, dar niciodata nu am vrut sa imi sacrific cainii pentru un comfort financiar. Sunt probleme mari financiare in acest moment dar am linistea sufleteasca ca peste 90% dintre animalele pe care le adapostesc sunt in siguranta in aceasta iarna si poate doar o calamitate naturala poate crea probleme foarte mari. Avem datorii fabuloase si vi le voi enumera aici. Ca sa ajung in acest stadiu am facut un credit de 65.000ron la Bancpost cu o rata de 1450lei pe luna. Am imprumutat suma de 45.000lei de la o persoana publica foarte cunoscuta, bani pe care trebuie sa ii restitui foarte rapid. Am imprumutat 40.000lei de la o prietena foarte buna si o mare sustinatoare a asociatiei noastre. Am imprumutat 15.000lei de la un alt sustinator vechi de-al nostru, Catalin, la care m-am dus cu lacrimi in ochi sa il rog de aceasta suma cand eram in toiul constructiilor si nu mai aveam cu ce sa continui. Am imprumutat 3500lei de la prietena noastra Andreea Palfigrecu, care de-a lungul timpului a mai donat asociatiei sume consistente. Inca mai datorez 6000lei celor care m-au ajutat cu organizarea galei aniversare Kola Kariola de 3 ani, si ca o paranteza, multi au crezut ca in urma acelei gale m-am imbogatit, dar tot ce am reusit sa obtin de pe urma ei a fost o seara perfecta alaturi de oameni care ne iubesc si acel Volkswagen Caddy achizitionat cu 3300eur, masina care a parcurs zeci de mii de km pana acum pentru a salva animale. Pe langa acesti bani imprumutati mai avem 2000lei restante la Mara Vet pentru hrana, 4750lei datorie la depozitul de lemne din Fundulea, 19.910lei la Casa de Vis, respectiv depozitul de materiale de constructii din Belciugatele, 2000lei manopera pentru finisare casutelor noi, 2000lei la cel care mai are putin si finalizeaza schelete metalice de la tarcurile noi, 10.100lei la Dr. Iustin Girea, 9750lei la CityVet, 5700lei pentru usile de termopan de la casutele noi si 2150lei la SpeedVet. Disponibilul din cont de astazi sunt 750lei, 10eur, 550eur in PayPal si 400lei cash. Da, va vine sau nu sa credeti, asta este realitatea. Acum, o sa va rog din suflet sa nu interpretati gresit aceasta postare, nu fac vina nimanui pentru aceasta situatie. Nu ma consider vinovat pentru ca am stiut in ce ma implic, am facut voit aceste datorii pentru ca prioritatea mea nr. 1 era siguranta animalelor pe care le detin in adapost. Voi nu sunteti vinovati cu absolut nimic pentru ca atat cat ati putut, ati sustinut aceasta activitate si va multumesc din tot sufletul. Nu vreau sa se inteleaga din aceasta postare ca imi sunt in vreun fel sau altul animalele in pericol datorita acestor datorii foarte mari. Intotdeauna vom avea banii necesari sa asiguram hrana animalelor pe care le avem in grija si sa achitam salariile ingrijitorilor, pentru ca datorita lor exista curatenie, hrana, apa si totul la adapost tinde spre impecabil. Stiu ca vom putea face aceste lucruri pentru ca sunt oameni care ne sustin neconditionat si ne asigura prin donatiile lor acest necesar. Trebuie sa recunosc ca aceaste datorii isi pun amprenta pe psihicul meu, fiti siguri ca sunt bombardat de telefoane din partea celor de la care am luat materiale de constructii si a constructorilor care vor banii la termen, dar totusi stau putin linistit ca cei care mi-au imprumutat bani imi inteleg situatia si nu mi-au pus sula in coaste niciodata. Vreau sa le multumesc acestor oameni care mi-au sarit in ajutor pentru ca daca nu ar fi fost banii imprumutati de la ei, animalele mele nu stateau acum in conditiile in care stau, si cu toate ca le datorez bani, ei luna de luna ne ajuta asa cum au facut-o si pana acum. Cand am facut aceste imprumuturi si datorii m-am bazat foarte mult pe banii din 2% care ar trebui sa ne intre, dar ANAF-ul inca se misca foarte greu. M-am bazat si pe cei 20% care pot veni de la firmele private si care in luna Decembrie ne pot redirectiona anumite sume prin contracte de sponsorizare. Sper din tot sufletul sa se intample acest lucru si sa scap cat mai repede de aceasta povara pentru ca de la anul, de cand ne va permite vremea, vreau sa o iau de la capat si sa finalizez “oraselul visurilor mele”. Sunt totusi deprimat putin pentru ca nu au ales sa ne sustina oameni puternici, nu neaparat cu bani. Nici o firma de constructii nu ne-a contactat sa ne trimita o echipa care sa lucreze o perioada la noi la adapost, pentru ca pana acum am platit sute de mii de lei manopere. Cei ce se pricep stiu bine ca pretul manoperei reprezinta peste 50% din pretul materialelor necesare la anumite constructii. Nici un producator de materiale de constructii nu ne-a facut niciodata vreo donatie de materiale necesare. Din donatiile de la voi si din bani imprumutati am platit absolut tot. De la zilieri, constructori, pana la milioanele de cuie batute in casutele cainilor. Nu este usor ce am facut, stiu ca de afara pare altceva, poate pentru unii chiar simplu, dar s-a muncit enorm. Am avut zile intregi in care aveam si cate 10-15 zilieri pe zi, platiti cu 100lei. Ultimul set de 9 tarcuri la rosu s-au terminat in 21 de zile, iar pretul manoperei a fost de 20.000lei. Orice as fi facut nu as fi putut sa tin pasul cu costurile aferente constructiilor, cabinetelor veterinare, salariilor. Am salarii de 10.500lei pe luna, exceptand alti soferi inchiriati care fac drumuri pentru noi si pe care ii platim. Dau salariile pe 15 si pe 30 lunar, zilele trec repede si ma vad nevoit sa am pregatiti minim 5000lei. De exemplu azi am primit donatii 550lei, iar materialele de azi cu transport si zilieri au fost 1420lei. In zile ca astea simt ca nimic nu merge, imi pierd speranta ca o sa ajung vreodata pe linia de plutire si ma intreb de nu stiu cate ori pe zi “Doamne ce ma fac?”. Frustrarea mea e mare pentru ca ma chinui din rasputeri sa fac lucururi bune, ca am incercat pe toate caile sa demonstrez si sa fiu transparent ca tot ce fac este in interesul animalelor, vad ca sunt cazut intr-o prapastie din care nu mai vad iesirea, dar ma gandesc ca in acelasi timp zeci de adaposturi publice din tara primesc lunar sumele pe care eu le datorez, sume pe care ei le folosesc doar pentru uciderea animalelor. Prefer sa fiu asa, sa ma zbat ca un peste pe uscat si nu imi doresc sa fiu ca ei. Cred in karma, cred in Dumnezeu, cred in continuare in oameni si mai cred si in minuni care sa mi se intample ca sa pot iesi din mocirla in care ma zbat.
O seara buna va doresc, va rog inca o data sa nu interpretati aceasta postare, pur si simplu, asa cum v-am spus, mi-am deschis sufletul. Nu este un repros la adresa nimanui. Sper ca in zilele urmatoare, ca tot sarbatorim 4 ani de activitate, sa pot monta un video care sa inceapa cu primul stalp pus la adapost si pana in prezent, poate asa multi, poate chiar mai multi, vor realiza cate am reusit.
Pentru cei ce vor sa contribuie la redresarea situatiei in care ne aflam o pot face in conturile de mai jos.
Ron: RO43RZBR0000060016698751
Euro: RO53RZBR0000060016698765
USD: RO90RZBR0000060016698778
Beneficiar: Asociatia pentru protectia animalelor Kola Kariola
CIF: 33115589
Banca : Raiffeisen Bank
Cod Swift: RZBRROBU
PayPal: asociatia.kolakariola@yahoo.ro
Va multumim!
Ieri am avut un alt eveniment nefericit care pur si simplu mi-a dat insomnii. Azi noapte nu am putut sa inchid un ochi. M-am dus la calculator si am stat ore bune incercand sa imi pun ordine in ganduri, sa trag o linie la ceea ce am facut pana in acest moment si la ce urmeaza sa mai fac.
Inca putin si ajungem la 4 ani de activitate a Asociatiei Kola Kariola. Daca anul trecut faceam o gala caritabila, anul asta nici macar nu ma mai gandesc la asa ceva, ca numai de un asa eveniment nu mai am timp sa ma ocup. Nu mai pot sa o fac nici fizic, nu mai am nici forta psihica, nu mai am nimic din tot ce mi-ar trebui sa fac acest lucru. In randurile de mai jos va voi scrie in mare ceea ce am reusit sa fac pana acum si situatia actuala a asociatiei pe care o detin.
Sunt aproape 4 ani de munca, un adapost de animale intins pe aproape 1ha, lunile in care am facut pauze de la constructii le numar pe degetele de la o mana, am ridicat un adapost in care s-au investit aproape 500.000eur, adapost care in acest moment gazduieste 516 caini (dintre care 21 paralizati), 5 cai, 2 tauri, 3 vaci, 2 magari, 11 capre, o oaie si un porc. De-a lungul acestor ani am avut constructori, zilieri, salariati, hrana pentru animale, materiale de constructii, salvari de pe oriunde din Romania, sterilizari, vaccinari, inregistrari, plati catre diferite cabinete veterinare pentru tratamente si unele interventii chirurgicale... cu alte cuvinte am fost intr-o permanenta miscare. Am un adapost cu care ma mandresc, am caini a caror stare de spirit este foarte buna si pe chipul multora se citeste fericirea. Am realizat aceste lucruri cu ajutorul vostru si va spun ca in ziua in care acest loc va arata asa cum imi doresc nu-l voi mai numi adapost, ci il voi numi oraselul animalelor. V-am spus in “n” postari ca nu am facut niciodata compromisuri, nu am facut niciodata trafic de caini iar toate adoptiile internationale au fost verificate si sunt monitorizate in continuare. Nu am facut un adapost in care sa tin caini in foster contra cost si am refuzat orice contract cu primarii din Romania pentru ca nu as accepta vreodata ca cineva sa imi impuna ce sa fac cu viata cainilor. Am incercat sa sustin aceasta activitate cu donatori, in mare parte din Romania, iar din afara tarii au fost cativa donatori, o asociatie din Anglia numita Paws2Rescue care a fost aproape de noi in ultimii 2 ani, Heike Lewenhagen din Germania care impreuna cu Luiza Lambe incearca sa ajute atat cat pot si mai nou ni s-au alaturat cei de la Animal Souls prin intermediul carora am reusit sa facem cateva adoptii responsabile. Si bineinteles, aceeasi oameni care ne-au sustinut mereu si care practic au dus greul alaturi de noi, oameni cu ajutorul carora am ajuns pana in acest punct.
Va spuneam mai sus ca sunt mandru de adapostul pe care l-am facut si ca am investit masiv in el doar pentru siguranta si comfortul animalelor pe care le am in grija. Am fost mereu constient ca adaposturile in care animalele stau in conditii rele atrag intotdeauna fonduri mari, dar niciodata nu am vrut sa imi sacrific cainii pentru un comfort financiar. Sunt probleme mari financiare in acest moment dar am linistea sufleteasca ca peste 90% dintre animalele pe care le adapostesc sunt in siguranta in aceasta iarna si poate doar o calamitate naturala poate crea probleme foarte mari. Avem datorii fabuloase si vi le voi enumera aici. Ca sa ajung in acest stadiu am facut un credit de 65.000ron la Bancpost cu o rata de 1450lei pe luna. Am imprumutat suma de 45.000lei de la o persoana publica foarte cunoscuta, bani pe care trebuie sa ii restitui foarte rapid. Am imprumutat 40.000lei de la o prietena foarte buna si o mare sustinatoare a asociatiei noastre. Am imprumutat 15.000lei de la un alt sustinator vechi de-al nostru, Catalin, la care m-am dus cu lacrimi in ochi sa il rog de aceasta suma cand eram in toiul constructiilor si nu mai aveam cu ce sa continui. Am imprumutat 3500lei de la prietena noastra Andreea Palfigrecu, care de-a lungul timpului a mai donat asociatiei sume consistente. Inca mai datorez 6000lei celor care m-au ajutat cu organizarea galei aniversare Kola Kariola de 3 ani, si ca o paranteza, multi au crezut ca in urma acelei gale m-am imbogatit, dar tot ce am reusit sa obtin de pe urma ei a fost o seara perfecta alaturi de oameni care ne iubesc si acel Volkswagen Caddy achizitionat cu 3300eur, masina care a parcurs zeci de mii de km pana acum pentru a salva animale. Pe langa acesti bani imprumutati mai avem 2000lei restante la Mara Vet pentru hrana, 4750lei datorie la depozitul de lemne din Fundulea, 19.910lei la Casa de Vis, respectiv depozitul de materiale de constructii din Belciugatele, 2000lei manopera pentru finisare casutelor noi, 2000lei la cel care mai are putin si finalizeaza schelete metalice de la tarcurile noi, 10.100lei la Dr. Iustin Girea, 9750lei la CityVet, 5700lei pentru usile de termopan de la casutele noi si 2150lei la SpeedVet. Disponibilul din cont de astazi sunt 750lei, 10eur, 550eur in PayPal si 400lei cash. Da, va vine sau nu sa credeti, asta este realitatea. Acum, o sa va rog din suflet sa nu interpretati gresit aceasta postare, nu fac vina nimanui pentru aceasta situatie. Nu ma consider vinovat pentru ca am stiut in ce ma implic, am facut voit aceste datorii pentru ca prioritatea mea nr. 1 era siguranta animalelor pe care le detin in adapost. Voi nu sunteti vinovati cu absolut nimic pentru ca atat cat ati putut, ati sustinut aceasta activitate si va multumesc din tot sufletul. Nu vreau sa se inteleaga din aceasta postare ca imi sunt in vreun fel sau altul animalele in pericol datorita acestor datorii foarte mari. Intotdeauna vom avea banii necesari sa asiguram hrana animalelor pe care le avem in grija si sa achitam salariile ingrijitorilor, pentru ca datorita lor exista curatenie, hrana, apa si totul la adapost tinde spre impecabil. Stiu ca vom putea face aceste lucruri pentru ca sunt oameni care ne sustin neconditionat si ne asigura prin donatiile lor acest necesar. Trebuie sa recunosc ca aceaste datorii isi pun amprenta pe psihicul meu, fiti siguri ca sunt bombardat de telefoane din partea celor de la care am luat materiale de constructii si a constructorilor care vor banii la termen, dar totusi stau putin linistit ca cei care mi-au imprumutat bani imi inteleg situatia si nu mi-au pus sula in coaste niciodata. Vreau sa le multumesc acestor oameni care mi-au sarit in ajutor pentru ca daca nu ar fi fost banii imprumutati de la ei, animalele mele nu stateau acum in conditiile in care stau, si cu toate ca le datorez bani, ei luna de luna ne ajuta asa cum au facut-o si pana acum. Cand am facut aceste imprumuturi si datorii m-am bazat foarte mult pe banii din 2% care ar trebui sa ne intre, dar ANAF-ul inca se misca foarte greu. M-am bazat si pe cei 20% care pot veni de la firmele private si care in luna Decembrie ne pot redirectiona anumite sume prin contracte de sponsorizare. Sper din tot sufletul sa se intample acest lucru si sa scap cat mai repede de aceasta povara pentru ca de la anul, de cand ne va permite vremea, vreau sa o iau de la capat si sa finalizez “oraselul visurilor mele”. Sunt totusi deprimat putin pentru ca nu au ales sa ne sustina oameni puternici, nu neaparat cu bani. Nici o firma de constructii nu ne-a contactat sa ne trimita o echipa care sa lucreze o perioada la noi la adapost, pentru ca pana acum am platit sute de mii de lei manopere. Cei ce se pricep stiu bine ca pretul manoperei reprezinta peste 50% din pretul materialelor necesare la anumite constructii. Nici un producator de materiale de constructii nu ne-a facut niciodata vreo donatie de materiale necesare. Din donatiile de la voi si din bani imprumutati am platit absolut tot. De la zilieri, constructori, pana la milioanele de cuie batute in casutele cainilor. Nu este usor ce am facut, stiu ca de afara pare altceva, poate pentru unii chiar simplu, dar s-a muncit enorm. Am avut zile intregi in care aveam si cate 10-15 zilieri pe zi, platiti cu 100lei. Ultimul set de 9 tarcuri la rosu s-au terminat in 21 de zile, iar pretul manoperei a fost de 20.000lei. Orice as fi facut nu as fi putut sa tin pasul cu costurile aferente constructiilor, cabinetelor veterinare, salariilor. Am salarii de 10.500lei pe luna, exceptand alti soferi inchiriati care fac drumuri pentru noi si pe care ii platim. Dau salariile pe 15 si pe 30 lunar, zilele trec repede si ma vad nevoit sa am pregatiti minim 5000lei. De exemplu azi am primit donatii 550lei, iar materialele de azi cu transport si zilieri au fost 1420lei. In zile ca astea simt ca nimic nu merge, imi pierd speranta ca o sa ajung vreodata pe linia de plutire si ma intreb de nu stiu cate ori pe zi “Doamne ce ma fac?”. Frustrarea mea e mare pentru ca ma chinui din rasputeri sa fac lucururi bune, ca am incercat pe toate caile sa demonstrez si sa fiu transparent ca tot ce fac este in interesul animalelor, vad ca sunt cazut intr-o prapastie din care nu mai vad iesirea, dar ma gandesc ca in acelasi timp zeci de adaposturi publice din tara primesc lunar sumele pe care eu le datorez, sume pe care ei le folosesc doar pentru uciderea animalelor. Prefer sa fiu asa, sa ma zbat ca un peste pe uscat si nu imi doresc sa fiu ca ei. Cred in karma, cred in Dumnezeu, cred in continuare in oameni si mai cred si in minuni care sa mi se intample ca sa pot iesi din mocirla in care ma zbat.
O seara buna va doresc, va rog inca o data sa nu interpretati aceasta postare, pur si simplu, asa cum v-am spus, mi-am deschis sufletul. Nu este un repros la adresa nimanui. Sper ca in zilele urmatoare, ca tot sarbatorim 4 ani de activitate, sa pot monta un video care sa inceapa cu primul stalp pus la adapost si pana in prezent, poate asa multi, poate chiar mai multi, vor realiza cate am reusit.
Pentru cei ce vor sa contribuie la redresarea situatiei in care ne aflam o pot face in conturile de mai jos.
Ron: RO43RZBR0000060016698751
Euro: RO53RZBR0000060016698765
USD: RO90RZBR0000060016698778
Beneficiar: Asociatia pentru protectia animalelor Kola Kariola
CIF: 33115589
Banca : Raiffeisen Bank
Cod Swift: RZBRROBU
PayPal: asociatia.kolakariola@yahoo.ro
Va multumim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu