miercuri, 5 august 2009

Andrei Plesu in Japonia, primit prin mail

Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine
mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti în
variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat
pe o alta planeta.


> > Ca, de pilda, cînd calatoresti în Japonia.


> > N-am fost niciodata în Africa , în Australia sau în Caraibe.
> > Pentru mine, Japonia ramîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai
neasimilabil, mai "strain".
> > Te poti simti strain în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la
Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" într-o
enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.
> > Te poti simti strain în bucataria chineza, în coloritul, moravurile si
inocenta americane, sau în expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care
nu poti selectiona nimic cît de cît familiar.


> > În Japonia însa alteritatea e radicala.
> > Te misti în spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.
> > Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...


> > N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu
Spengler, nu Frobenius, nu Blaga...

Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.


> > Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate
hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce
te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele,
cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si
nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala,
accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.


> > Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele,
mofturi.


> > Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta
unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil,
brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în
perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai
amenintatoare unghiuri.
> > Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie.
> > L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi
de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric.
> > Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe
bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza.
> > Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urma,
m-am aruncat în necunoscut.
> > În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica,
ca un balaur multicefal.
> > Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi
fatale.
> > Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si
lumina.
> > Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri
indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.
> > Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele
încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.
> > Proportiile odaii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se
modificau imperturbabil, sub privirile mele amarîte, filtrate de
incontrolabile perdele de apa...
> > Am simtit, împietrit ca ma îndrept spre un final imprevizibil. Mi se
parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta
omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti,
glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii în cea
mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stîngace apasare
pe butonul gresit, într-un originar closet galactic.
> > Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat.


> > Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva, si m-am
retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub
pat, o lumina spectrala, care îti lumina papucii ori de cîte ori lasai
picioarele sa-ti atîrne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de
acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca
simplitate. Nu în Japonia.


> > În programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un
deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.
> > Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului
National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.


> > L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lînga receptie.
Omul încerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, încalcarea unei anumite
succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot
felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu
permiteau deschiderea usii decît dupa o anumita combinatie de miscari
igienice, alternînd balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...


> > La rîndul meu, am încasat prima trauma cînd, intrînd în camera care îmi
era rezervata, n-am vazut decît un paralelipiped gol, fara nici o piesa de
mobilier.
> > În mintea mea îngusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi
dintr-o asemenea camera este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci
bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d.
> > Aici nimic.
> > Am privit nelinistit spre batrîna însotitoare care lucra pe post de
"bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e
cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care,
însa, s-a grabit sa o reintroduca în lacasul ei "de zi".
> > Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma întind acum, pe loc, chiar
daca nu ma culc înca.
> > Nu, mi-a pantomimat, în replica, cu o blînda cruzime, interlocutoarea
mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele
încrucisate, si umblam de-a busilea.


> > Spre seara, m-am hotarît sa cer de mîncare în camera. Alesesem, mai
curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A aparut
o fosta gheisa, destul de obosita, si m-a invitat în baie, adica într-o
camaruta îngusta, cu o copaie de lemn patrata.
> > "Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sa zica! Papa!"
> > "Ba, din contra - îmi semnalizeaza cu un surîs buddhist preopinenta -
mai întîi baie! Papa la urma!"
> > Dupa cîteva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru în
scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, rînjind, cu un manunchi
de nuiele aromate în mîna.
> > Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se întristeaza, gheisa e de
neînduplecat.
> > Încropim, pîna la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa
care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii
de shabu-shabu. Asta înseamna: un platou cu felii subtiri din carne de
vitel cruda si o oala cu apa în care clocotesc legume, mirodenii si brînza
de soia. Se ia, cu doua betigase, cîte o felie de carne si se agita în
fiertura din oala pîna dispare tenta de crud.
> > Gheisa ma asista draconic.
> > Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea în zeama
fara s-o scap dintre betigase.
> > Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pîna vad ca s-a
fiert.
> > Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad în imobilism; carnea trebuie
agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc
sa trisez, ma priveste sever si îmi sopteste militareste: "Shabu-shabu!"
Trag concluzia ca "shabu-shabu" înseamna, pur si simplu: "agit-o!",
"misc-o!", "stînga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se încheie melancolic, în
insatisfactia partilor, si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini
medievale.
> > A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru
european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare dura,
barbateasca: fara exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o tortura,
mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza
picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
> > Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima.


> > Fuseseram invitati sa participam împreuna la o ceremonie a ceaiului. La
sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa
recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la
masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de
rugaciune.


> > Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu.
> > Invitat la masa de un profesor din Kyoto , specialist în Zen, a înteles
repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele
sub el si sa manînce din boluri misterioase, oferite de o oficianta care
aluneca între comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful român a
simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute
de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hartuita de
insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul
valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se
obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru
a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia,
pastrînd, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era
exclus.
> > Gabriel s-a hotarît, prin urmare, sa-si adune picioarele în asa fel,
încît sa-si poata sprijini sezutul pe calcîie. Dupa chinuitorul "lotus"
dinainte, noua postura parea mîntuirea însasi. Dar numai pentru cîteva
minute. Calcîiele nu sînt nici ele antrenate sa suporte întreaga pagoda a
corpului. În plus, o apasare disproportionata suprasolicita, în aceasta
pozitie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori
barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperata de a iesi la
liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si
simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd - fara autoritate -
fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze
dificultati. Scena avea, probabil, în ochii celor de fata, ceva patetic.
> > Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat,
obidit, flamînd, cazut în genunchi dupa o rascoala ratata.
> > Dar cît poti rezista în genunchi, daca n-ai practica zilnica a
penitentei?
> > Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila
tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi
binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste...
Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la
capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! "Un
scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare madular al
filosofului. Nu exista alta solutie decît abandonul. "Vai, ce gradina
frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit,
tam-nesam, s-o viziteze, lasîndu-si amfitrionii cu lingura la gura, între
doua îmbucaturi.


> > Am facut o experienta asemanatoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi
profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.
> > Prevenit, am încercat sa rezist pîna la capat, cu pretul unei perfecte
obnubilari intelectuale.
> > Nu stiu nici pîna azi ce mi s-a spus în timpul dejunului.
> > Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina
spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul
tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul întreg sa intre în ordine.
Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sa
lipseasca.
> > Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.
> > În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul
european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de
efort, constienti de neputinta noastra si încercînd sa o dominam rational.
Facusem totul pe dos.... Buddhismul Zen ne da însa voie sa spunem ca e si
aceasta o cale. Calea româneasca: stai strîmb si judeci drept.. Stai cum da
Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii
astia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în
regula... Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata. Vorba gheisei
mele: "Shabu-shabu!"

joi, 30 iulie 2009

despre insulte

Era o vreme cand si insultele aveau clasa...

"N-am participat la funeralii, dar am trimis o scrisoare frumoasa in care spuneam ca sunt de acord"(Mark Twain)


"Nu are dusmani, dar le este foarte antipatic tuturor prietenilor" (Oscar Wilde)

"Va trimit doua bilete la premiera noii mele piese; veniti cu un prieten... daca aveti vreunul!" (George Bernard Shaw catre Winston Churchill).
"Imi este imposibil sa vin la premiera, dar voi veni la a doua reprezentatie - daca va avea loc" (Winston Churchill catre George Bernard Shaw)

"Tocmai am aflat despre boala sa. Sa speram ca nu este nimic banal"
(Irvin S. Cobb)

"Winston, daca ai fi sotul meu, ti-as pune in fiecare seara putin arsenic in ceai", ii spune Lady Astor lui Winston Churchill la o receptie.
Raspunsul lui Churchill: "Doamna, daca as fi sotul tau, l-as bea!"

"Doamna, cat sunteti de urata!" se sperie Churchill, vizibil baut, de Lady Astor. Aceasta replica: "Sir, sunteti beat!".
Churchill puncteaza: "Adevarat, dar mie-mi va trece!..."

Realitatea.net a postat un articol terifiant despre situatia disperata a unor catei dintr-un adapost

Se pare ca zeci de câini răniţi, înfometaţi, plini de purici şi căpuşe, care abia se ţin pe picioare şi se hrănesc din semenii lor răpuşi de foame,se afla intr-un adăpost improvizat din comuna Băneasa, judeţul Giurgiu al carei proprietara , Iulia Căpăţână, este vicepreşedinta Asociaţiei "Zdreanţă", avand ca obiect de activitate protecţia animalelor.
Chiar paznicii adapostului spun ca nu există nicio sursă de apă.
Cea care a adus cânii pe Strada Magnoliei susţine că nu s-a
întâmplat nimic ieşit din comun, ca este vorba despre animale aflate într-o stare foarte gravă, care probabil că ar fi fost moarte fiind schelete ambulante.
Nimeni de la Direcţia Sanitar-Veterinară Giurgiu nu a ştiut, până
marţi, ce se întâmplă în Băneasa, conform declaratiilor directorului coordonator adjunct al DSVSA Giurgiu, George Ciobanu.
Nici Primăria nu ştia nimic de adăpostul ilegal si se pare că terenul nu are proprietar. potrivit explicatiilor unui funcţionar de la primăria din comuna Băneasa.
Aceeasi Asociaţie a fost anul trecut în mijlocul unui scandal asemănător, Câinii dintr-un adăpost din Jilava erau lăsaţi să moară de foame, la fel ca şi cei din adăpostul din Băneasa.
Totusi exista Legea numărul 9/2008 prin care se pedepseşte cruzimea şi relele tratamente aplicate
animalelor cu amendă penală sau închisoare de la şase luni la trei ani ...

bancuri

------------------------------------------------------------
"Noile simboluri ale muncii sunt inghetata si porumbelul - cine nu
linge, zboara"
------------------------------------------------------------
Cand esti inteligent si cand esti intelept?
Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti
intelept daca stii care jumatate!
------------------------------------------------------------
Daca va este frica sa nu va ingrasati, incercati sa beti inainte de
fiecare masa 100 g de cognac.
Cognac-ul, precum se stie din batrani, atenueaza teama.
------------------------------------------------------------
Un turist la un hotel vorbeste cu receptionerul:
- Tariful nostru este urmatorul: 100 dolari pe noapte, pat si micul
dejun, sau doar 10 dolari daca va faceti singur patul.
- Foarte bine, imi aleg varianta sa-mi fac singur patul.
- OK! Poftiti fierastraul si ciocanul, ramane doar sa faceti rost de
cuie.
------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------
Sotul vine acasa si-o prinde pe sotie cu amantul in pat... Socat
intreaba urlind:
- Ce se intampla aici !!!?
Sotia se uita la amant si comenteaza confidential:
- Nu ti-am spus eu.... ca-i cam incet la minte...?!!
------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------
Merge unu' cu nevasta-sa sa ia cina la restaurant.
Farfuria de supa se varsa pe rochia ei cea noua.
Suparata si asteptand sa fie consolata de sotul romantic ea zice:
- Uite cum arat, ca o scroafa!
El raspunde:
- Si te-ai mai si murdarit pe deasupra!
------------------------------------------------------------
Un pescar dadea la undita intr-un loc unde pescuitul era interzis.
Un paznic se apropie de el si-i zice:
- Trebuie sa platiti amenda, aici pescuitul e interzis!
- Eu nu pescuiesc, aici fac doar baie ramei asteia! zice pescarul
ridicand batul din apa.
- Deh... amenda tot trebuie sa platesti, ca rama ta nu are slip si
asta nu e plaja de nudisti!
------------------------------------------------------------

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul
menopauzei femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa
agate fete tinere si sa cheltuiasca.

------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------
Un preot ortodox, un preot catolic si un rabin jucau poker. La un
moment dat, in toiul jocului, cind pariurile erau cu trei zerouri,
vine politia si ii prinde in flagrant. Politistul il intreaba pe
preotul ortodox:
- De ce joci poker, parinte?
Preotul ortodox raspunde:
- Eu, poker!?... Fereasca Dumnezeu si Maica Domnului...
Politistul trece la preotul catolic:
- Sfintia voastra juca poker?
Preotul catolic ridica ochii spre cer, spuse in gind un Doamne,
iarta-ma!" si, apoi, raspunde sec:
- Nu!
Politistul se intoarse la rabin si il intreaba si pe el:
- Rabine, marturiseste macar tu ca jucai poker!
La care rabinul ridica din umeri si raspunse:
- Cu cine?...
------------------------------------------------------------
Vine o femeie la ginecologie impreuna cu copilul ei de 5 ani.
- Doamna, trebuie sa va consult, dar copilul trebuie sa astepte afara,
zice doctorul.
- Nu e nevoie, este un mic geniu stie totul in medicina, puteti sa-l
intrebati orice.
Cam nehotarat doctorul se pregateste pentru consultatie, si se
gandeste sa-l testeze totusi pe copil...
- Ce fac eu acum? il intreaba direct.
- Domnul doctor isi pune manusile pentru a nu contracta sau distribui
germeni, raspunde imediat copilul.
- Mda... raspunde doctorul putin enervat, dar acum ce fac? mai
intreaba el in timp ce se uita la femeia urcata pe masa.
- Acum efectuati un examen vizual asupra vaginului mamei mele,
raspunde imediat micutul.
Enervat la culmea doctorul se dezbraca si incepe o partida de sex cu
femeia de pe masa...
- Ia mai zi ma, acuma ce mai fac? se rasteste el.
- Acum iei SIDA!

------------------------------------------------------------
In scrierea de tipar, cifra sapte arata astfel: 7.
Cand o scriem insa de mana, o taiem cu o linie orizontala. V-ati intrebat
vreodata de ce? Se spune ca dupa ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte
sa-i dicteze cele zece porunci, acesta i-a adunat pe oameni sa le
vorbeasca despre ele. Cand a ajuns la a saptea porunca, "Sa nu ravnesti
la nevasta aproapelui tau", cei mai multi dintre barbati au inceput sa
strige:
- Taiati saptele, taiati saptele, taiati saptele!!!

------------------------------------------------------------

Niciodata nu te culca nervos. Ramai sa termini cearta.

------------------------------------------------------------


Secretul casniciei perfecte ramane un secret.
Cand un barbat iti fura sotia, cea mai nasoala revansa este sa il lasi sa
o pastreze

------------------------------------------------------------

Nu am mai vorbit cu sotia mea de 18 luni - nu imi place sa o intrerup.

------------------------------------------------------------

Prietena mea mi-a spus sa fiu mai afectiv. Acum am doua prietene.

------------------------------------------------------------

Unui barbat i s-a furat cardul de credit.. Nu a depus plangere deoarece
hotul cheltuia mai putin decat nevasta-sa.

------------------------------------------------------------


Sotia: "Mai bine ma casatoream cu dracul!"
Sotul: "Aiurea, scumpo! Casatoria intre rudele de sange este interzisa!"

------------------------------------------------------------


- Ce face un scotian cand vede ca ii arde casa?
- Da beep la pompieri.


------------------------------------------------------------


Un om sparge o Banca si ia cativa ostateci. Intreaba agresiv pe primul
retinut: "Spune-mi m-ai vazut jefuind Banca?" Ostatecul raspunde: "Da!"
Fara sa mai stea pe ganduri, hotul il impusca in cap. Apoi intreaba
acelasi lucru pe cel de-al doilea ostatec. Asta raspunde: " Eu nu te-am vazut,
... dar te-a vazut nevasta mea.

------------------------------------------------------------

Tupeu este atunci cand un barbat se intoarce acasa la 4 dimineata
mirosind a parfum de femeie, cu urme de ruj pe camasa, intra in casa
si vazand-o pe
nevasta-sa cu o matura in mana ii zice:
- Nu te enerva, ca tu urmezi!

------------------------------------------------------------

Un tip se duce la o prostituata. Dupa ce termina treaba, pleaca si, din
usa, ii spune tipei:
- Ti-am dat bani falsi!
La care tipa raspunde:
- Tu sa fii sanatos...

------------------------------------------------------------

Un om avea si el un teren pe care plantase pepeni, si cand au inceput sa
se coaca, ca sa nu-i fure nimeni, pune o pancarda pe care scria:
"Printre acesti pepeni este unu injectat cu cianura".
A doua zi cand se intoarce, gaseste pe pancarda scris: "Acum sunt doi!"

------------------------------------------------------------


Dupa ce loveste un pieton, masina isi continua drumul inca vreo 10
metri...
Soferul scoate capul pe fereastra si tipa:
- Fii ba atent!!!
Pietonul se ridica repede, speriat, impleticindu-se si intreaba:
- De ce, dai inapoi?

------------------------------------------------------------


Merge un schelet la medic.
Medicul: Acuma se vine?

------------------------------------------------------------


Inaintea unei operatii, medicul: -Cati ani ati spus ca aveti? La care
pacientul, un pic fricos:
-Fac 46 peste 2 saptamani. Doctorul, putin amuzat:
-Imi place optimismul dumneavoastra.


------------------------------------------------------------


Dintr-un turn de paza al unui fort din vestul salbatic, santinela striga:
- Domnule capitan, vin indienii!!!
- Prieteni sau dusmani? intreaba capitanul.
- Cred ca-s prieteni, ca vin impreuna!

.....................................................................

vineri, 24 iulie 2009

despre casnicie ...

CUM ITI PASTREZI CASNICIA ?

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani.
Ei impartaseau totul si discutau despre orice.Nu aveau secrete unul fata
de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea
pe dulapul ei de haine, si , despre care l-a atentionat pe sotul ei sa
nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.
In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi,
batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai
are sanse sa se insanatoseasca.Incercind sa puna toate lucrurile in
ordine, batrinelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o
linga patul sotiei sale.
Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in
acea cutie.Cind a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o
gramada de bani : in total vreo 25.000 de dolari.El a intrebat-o
despre continutul acestei cutii.'Cind ne-am casatorit , spunea ea,
bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi
niciodata.Spunea ca intotdeauna cind ma suparam pe tine , sa tac din
gura si sa crosetez o papusica '........
Batrinelul era atit de impresionat, incit abia isi putea stapini
lacrimile.Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna.Nu mai putea de fericit!

'Iubito, spuse el,inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani ?

'Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vinzarea
papusilor'....::

RUGACIUNE :

Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul; iubire ca
sa pot sa-l iert; si rabdare pentru toanele lui.Pentru ca Doamne, daca
as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin !

blog animalute

adoptii/donatii animale - blog adoptianimale.blogspot.com
Iubesti animalele? Daca vrei sa dai spre adoptie un animalut sau vrei sa primesti unul prin donatie, scrie-ne pe adresa: adoptieanimale@gmail.com, precizand localitatea ta, si iti vom posta anuntul gratuit. Nu uita sa mentionezi LOCALITATEA ta!

freepets.ro - get a pet!

consultati lista mea de blog-uri

cazuri disperate + povesti cu final fericit din toata tara

Eugenia Ies de la Asociatia Bruno Pet. Actualmente locuiesc in Buzias-Timis, si v-as ruga sa ma ajutati sa mai plasez vreun animalut din cele 51 pe care le am acasa.
ieseugenia@yahoo.com

de pe www.numaiestisingur.ro

Pentru donatii la adapostul cateilor :
RON - RO60 BTRL 0450 1205 8586 88XX
EURO - RO09 BTRL 0450 4205 8586 88XX
USD - RO38 BTRL 0450 8205 8586 88XX
Banca TRANSILVANIA – AG. DOROBANTI Str. Radu Beller, nr. 6
Ajutor pentru o situatie disperata !
Pentru donatii sau relatii puteti apela la nr. de tel 0730.186.137 – Anda Murgu (mail: anda_ursu@yahoo.com) sau Ene Gabriela – tel 0727.108.307
Va multumesc anticipat in numele cateilor !

lacrimogen ........

cateilor din Adapostul Glina si a cateilor de la adapostul Laila.
Noi am fost cuminti anul acesta, am mancat tot ce ni s-a dat chiar daca uneori a fost cam putin, nu am facut nazuri. Nu ne-am plans atunci cand soarele verii a dogorat prea mult peste noi, nici cand ploaia rece si noroiul ne-a inghetat piciorusele sau cand zapada ne-a acoperit tarcurile si casutele, noi asteptand cuminti in casute sa vina cineva sa ne dezapezeasca.
Mosule, te rog sa nu-i uiti si pe cei 600 de fratii si surori ale mele de la Adapostul Laila, mamica lor a murit anul trecut si au mare nevoie de tine.
Oamenii, prietenii nostri cei mai buni, ne-au ajutat cand am avut nevoie, cand ne-am aflat in dificultate, asa ca te rugam si pe tine Mosule, SA NU NE UITI !
Te asteptam cu cadouri sau cu ce crezi tu ca ne poti da – chiar si cu o mangaiere !
Te pup dulce !
Soricica, cateii din Glina si de la Laila !

Mosule, am fost cuminti
I-am ascultat pe “parinti”.
Chiar daca avem labute,
Botic in loc de gurita,
Si-o codita rasucita,
Inimioara noastra mare
O daruim fiecare
Celui care ne iubeste,
Si care ne ocroteste.
Mosule, ai grija de noi !
Te rugam NU NE UITA
Avem si noi sufletele
Te rog, ai grija de ele !

APEL DONARE SANGE CATEL

Avem URGENT nevoie de sange pentru o transfuzie pt stefan banica junior, un catel gasit de unul din membrii GIA. Donatorul ar trebui sa fie un catel mare, sanatos si adult – in floarea varstei.
Daca ne puteti ajuta, sunati va rog la telefonul: o767 808 407 la Raluca, sau la 0722 229 629 Carmen. Trimiteti mai departe acest mesaj.
Va multumim

COMUNICAT SAVE OR CANCEL

Redeschiderea Teatrului de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel
Bucuresti, 20 iulie - Intre 24 Iulie si 23 August, Save or Cancel readuce in circuitul public Gradina Teatrului Capitol printr-o serie de evenimente cultural – artistice desfasurate in cadrul proiectului intitulat Teatrul de Vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel. Organizatori: Save or Cancel. Proiectul se desfasoara sub inaltul patronaj al Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului Cultural National cat si al Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National a Municipiului Bucuresti.
SAVE OR CANCEL propune un exercitiu de democratizare si reinterpretare, in contextul actual, a spatiului numit Teatrul de vara CAPITOL. Statutul sau de locatie semi-publica permite interventii extrem de variate, cat si puneri in uz ale mijloacelor contemporane pentru o reabilitare si reintrare in circuitul cultural bucurestean.
Timp de o luna, locuitorii orasului Bucuresti sunt invitati sa utilizeze si sa beneficieze de spatiul repus in circuitul public prin intermediul proiectului Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel. Pornind de la premiza ca spatiul public poarta caracteristicile societatii care il utilizeaza, la Teatrul de Vara Capitol se vor desfasura activitati propuse si organizate exclusiv de catre cei interesati ca urmare a invitatiei publice de participare trimisa de organizatori.
Calendarul evenimentelor gazduite de Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel este publicat pe site-ul dedicat proiectului (http://saveorcancel.tv/capitol). Evenimentele vor varia de la expozitii fotografice, proiectii de film, workshop’uri si ateliere dedicate creatiei si interactiunii, zile dedicate dansului, actiuni ce vizeaza protectia animalelor, lansari de carte si multe altele.
Gradina va gazdui pe toata durata proiectului un colt dedicat donatiilor in jucarii si materiale didactice pentru copiii de la Gradinita Silistea-Gumesti cat si o zona dedicata lecturii unde veti gasi reviste locale si internationale, carti si ziare din ziua respectiva.
Proiectul initiat de SAVE OR CANCEL pentru Teatrul de vara CAPITOL se extinde si in vara anului 2009 ca urmare a reactiilor si rezultatelor pozitive generate de proiectul din iulie-august 2008, “Reabilitarea Teatrului de vara CAPITOL”.
Proiectul de reabilitare are un caracter temporar. Prin el se urmareste analiza stransei legaturi dintre spatiile publice si societatea carora apartin ele si mai ales, cat de importanta este aceasta relatie in dobandirea si respectiv pierderea statutului de spatiu publicConstientizand defazajul cultural provocat de comunism cat si migratia in continua crestere a populatiei din mediul rural catre capitala, SAVE OR CANCEL mizeaza pe crearea de noi amintiri si senzatii legate de Teatrul de vara, amintiri proprii locuitorilor actuali ai orasului, care sa reediteze valoarea teatrului si sa starneasca interesul vis-à-vis de statutul sau. Inovatia ce deosebeste initiativa Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel de alte proiectele bucurestene preocupate de conservarea patrimoniului ce evoca legaturile si amintirile oamenilor fata de locurile in cauza, consta tocmai in aceasta abordare relaxata.
Locatia este in sine este un fragment extrem de valoros din imaginea ce compune cultura romaneasca din secolul XX. Aici s-a desfasurat prima proiectie de film din Bucuresti - “Voyage dans la lune” ( de George "Cinemagician" Méliès) – film ce a fost la randul sau prima productie cinematografica “science fiction” si care va rula din nou in programul de anul acesta.
Newelan Trade, Noroc Trade, Chloris Bloom, Tangi Photo, Toi-Toi & Dixie, Fotolii Puf, Galaxiu Studio, Rezistenta Materialelor.
Parteneri:
Carturesti, Sapte Seri, On Move Media, Port, Feeder, Yazee, Anyplace, Modernism, Tilllate.
Parteneri media:
Din 2007, Save or Cancel a deservit ca mediu de comunicare si propagare a artelor si culturii, promovand si facilitand rolul acestora in societatea contemporana. Fara a adera la un manifest sau la o nisa, colectivul si-a marit treptat aria de actiune prin evenimentele si initiativele avute. Fie ca vorbim despre muzica, arte vizuale, sport sau vestimentatie – totalitatea discursului se refera la cultura si influentele caracteristice Romaniei.
Save or Cancel:
before
after

24 Iulie – 23 August; Marti – Sambata; 15:00 – 23:00.
Cristina Popa, telefon +40 727 809 799
Andrei Racovitan, telefon +40 722 966 946
Email: capitol@saveorcancel.tv
Web: http://saveorcancel.tv/capitol

Buna ziua,

acesta este primul press kit despre Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel - il puteti gasi aici.

Contine:

1. comunicat de presa
2. logo vectorial - Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel
3. flyer web - 24 Iulie Deschiderea oficiala

Banner activ swf - format 728 x 90 il puteti descarca de aici.
Pentru fisa cu datele tehnice, intrebari sau nelamuriri va rugam sa ne contactati.

Cu aceasta ocazie va anuntam ca astazi este prima zi in care se deschide publicului site'ul dedicat proiectului - Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel

Ne-am bucura foarte mult daca am primi link la fiecare post/ articol/ editorial.
Toate materialele in care se va mentiona Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel vor fi indexate atat pe blogul Save or Cancel (http.//blog.saveorcancel.tv) cat si pe site-ul dedicat proiectului Teatrul de vara CAPITOL MMIX / © Save or Cancel (http://saveorcancel.tv/capitol)
Va multumim.


O zi frumoasa,
Cristina si Andrei.

joi, 23 iulie 2009

APEL ADOPTIE PISICUTE COLORATE

Am primit acest mail in data de 14 iulie, persoana contact Biba bijoux - andreea.vaduva@yahoo.com; "Am o rugaminte, stii pe cineva care isi doreste sa adopte 1-2 pui de pisica? Ma chinui de ceva timp sa gasesc stapani pentru doua pisicute si chiar nu am gasit. Au 3 luni si le am de la o zi, sunt crescute in casa, educate la litiera, cu vaccinurile la zi, deparazitate si bineinteles sunt foarte iubitoare si jucause"
Daca aveti pofta de un nou sug=fletel care sa bantuie prin casa o puteti contacta pe Adina la catwoman55air@yahoo.com.
PS: din numele pozelor am descoperit ca cea neagra e Chloe si cea tigrata Daisy ;)) ce nume frumoase.Pe pisoii pritenului meu ii cheama: Farfurica, Degetica, Bismark si tot asa. E o diferenta, nu?

MESAJ PRIMIT PRIN MAIL DESPRE UN FILM BUN

Unul dintre cele mai frumoase filme ale momentului: este HOME,
regizat de Yann-Arthus Bertrand, un fotograf de geniu,
cu un mesaj care se adreseaza fiecarui om care traieste azi pe Pamant.
Filmul are imagini deosebit de frumoase, o muzica remarcabila si unul dintre cele mai tulburatoare mesaje cu putinta, care se adreseaza constiintei intime a fiecaruia si ne lanseaza o chemare. Pe scurt, pentru mine intrebarea filmului e daca alegem sa ne agatam de negare si uitare ca sa ne linisteasca ego-ul sau alegem sa ne asumam responsabilitatea si sa facem, fiecare dintre noi, ceva concret, pentru o lume mai buna si armonioasa, pentru toti ceilalti conlocuitori ai planetei, cei de azi si cei care inca nu s-au nascut.
Luati-va partenerul, prietenii si familia si uitati-va saptamana asta la HOME. Il gasiti pe YouTube in engleza, cu sau fara subtitluri, in franceza, rusa, germana sau spaniola, in versiune HD full-screen, si va puteti bucura de el la casti sau in boxe: http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU&feature=channel_page
Daca filmul are un ecou in Inima voastra, atunci cred ca una dintre cele mai potrivite actiuni imediate e sa il dati saptamana asta mai departe celor care au acces la internet, cat e inca "la liber": sa il aratati copiilor, sefilor, profesorilor, parintilor, investitorilor, designerilor, bancherilor, angajatilor, prietenilor, cunostintelor, colegilor, oamenilor de afaceri si negustorilor, clientilor si furnizorilor, politicienilor etc., iar in paralel sa incepem fiecare dintre noi sa facem lucruri concrete pentru a vindeca, direct sau indirect, Pamantul si viata pe Pamant.
Filmul se adreseaza atat celor care au deja o constiinta ecologica, cat si celor care se intreaba "ce e aia dezvoltare durabila si de ce m-ar privi pe mine". Tot ce facem sau nu facem, atat la serviciu, cat si in timpul liber, are un impact asupra noastra, a tuturor celorlalti prezenti sau viitori de la planeta, cat si a intregului sistem al vietii pe Pamant. Alegerea va apartine.

APEL ADOPTIE MOTANEL NEGRU CA TACIUNELE





Va par eu un motanel ˝ca un taciune si un carbune˝ dar vreau sa stiti ca sunt foarrrte curat, deparazitat si sanatos, pentru ca binefacatoarea mea si familia ei au avut grija sa ma duca la doctorul veterinar si sa ma pregateasca pentru intalnirea cu viitorii mei stapani. De altfel acum , dupa binefacatoarea mea, pot si eu sa fiu considerat un adevarat ˝pisoi farmacist˝, prin asociere si alianta, eu pazind acum cu mult sarg farmacia de pe Oltenitei! Nu sunt ˝oltean˝ dar nu respimg ideea de a deveni, daca ma invitati...
Pentru ca in norocul fiecaruia e si cate un pic de ghinion, cea care m-a salvat de pe strada nu ma poate lua la ea acasa..acolo fiind deja o mare aglomeratie de pisici si catei, deci sper ca v-am cucerit cu ˝imaginea mea˝ si va veti bate pe mine pentru a ne imparti viata impreuna de acum incolo!
Deci grabiti-va sa ma cautati la telefoanele: 0726180805 sau 0723244234, iar la Farmacie am 0213324351. Pe mail : g.bivol@yahoo.com
Va astept...cu dor in piept!

miercuri, 22 iulie 2009

Toata lumea cunoaste TEOREMA SALARIULUI, care spune ca inginerii si oamenii de stiinta nu pot NICIODATA sa castige la fel ca oamenii de afaceri si comerciantii.
Aceasta teorema poate, in sfarsit, sa fie demonstrata prin rezolvarea unei ecuatii matematice simple:
Ecuatia noastra se bazeaza pe doua postulate foarte cunoscute:
Postulatul nr.1 : Cunostintele inseamna Putere
Postulatul nr.2 : Timpul inseamna Bani
Orice inginer stie ca : Puterea = Munca / Timp
De aici:
Prin urmare,
Cand Cunostintele tind spre zero, Banii tind catre infinit, oricare ar fi valoarea atribuita Muncii, aceasta putand fi foarte slaba.
Invers, cand Cunostintele tind spre infinit, Banii tind spre zero, chiar daca valoarea Muncii este ridicata.
De unde urmatoarea concluzie, evidenta: Cu cat cunoasteti mai putin, cu atat mai multi bani veti castiga.
P.S. : Cei dintre Dvs. care au avut unele dificultati in a intelege rationamentul de mai sus vor trebui sa fie cel mai bine remunerati ...




Cu siguranta ati auzit cel putin o data de Coana Mita Biciclista, sau de rimele deocheate la adresa ei. Aceasta doamna nu este o fantezie a bucurestenilor si nici o legenda, ci ea chiar a existat.
Maria Mihaescu, pe numele ei adevarat, s-a nascut in 1885, la Ditesti, judetul Prahova. Renumele de "biciclista" si l-a castigat in anul 1898, cand ziaristul George Ranetti, redactor-sef la revista "Furnica", amorezat de ea, a observat-o intr-una din plimbarile ei cu bicicleta pe Calea Victoriei. Evident, Mita l-a refuzat, iar acest lucru l-a enervat de Ranetti, care a poreclit-o "Mita Biciclista".
Maria era o femeie frumoasa, nu prea inalta (cam 1.60 m), cu parul blond tuns scurt si cu ochii verzi - albastri. Ea a fost curtata de multi barbati celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau regele Ferdinand. El i-a daruit casa de langa Piata Amzei, casa cu doua corpuri, ce-i poarta numele. Chiar regele Manuel al Portugaliei a cerut-o de nevasta, dar ea a refuzat. A ramas fidela amorului pentru doctorul Nicolae Minovici, parintele societatii „Salvarea“.
Muzeul National de Arta al Romaniei va invita sa revizitati Muzeul Theodor Pallady incepand de vineri, 10 iulie 2009, Strada Spatarului nr. 22 (langa Biserica Armeneasca). Muzeul Pallady a fost inchis timp de sase luni pentru lucrari de reamenajare si de restaurare a operelor expuse.
Veti avea ocazia sa redescoperiti farmecul uneia dintre cele mai vechi si frumoase case din Bucuresti - Casa Melik, care adaposteste colectia sotilor Serafina si Gheorghe Raut, prieteni si admiratori ai maestrului Theodor Pallady.
Alaturi de cateva remarcabile panze semnate de Pallady, colectia cuprinde un numar impresionant de desene si gravuri ale artistului, expuse periodic in selectii tematice. Pe langa operele lui Pallady, sunt expuse lucrari de pictura europeana (sec. XVI-XIX), piese de mobilier, ceramica orientala, sculptura antica greco-romana, egipteana, indiana dar si sculptura renascentista.
Diversitatea si caracterul heteroclit al colectiei sunt caracteristice pentru fenomenul colectionarismului romanesc de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Mai multe detalii sunt disponibile in comunicatul de presa atasat.
Va invitam asadar sa va bucurati de un loc special al Bucurestiului si de frumusetea operelor de arta recent restaurate.

Toate cele bune,
Alina Patru
Educatie, Comunicare, Proiecte Culturale si Marketing
Muzeul National de Arta al Romaniei
Calea Victoriei 49-53 Bucuresti
tel 021/314.81.19
fax 021/312.43.27
www.mnar.arts.ro

joi, 9 iulie 2009

articole primite prin mail

Mircea Cartarescu - Sentimentul romanesc al isteriei

N-am crezut niciodata in specificul national, in "sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce filozofii culturii si psihologii maselor ne-au atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.
Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai harnici sau mai hoti.
Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman.
Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.
Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si bun", cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc, ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care traim azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres si al stresului provocat de isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai explicit.
Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el.
Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici.
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta.
Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa... Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor… Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii isi sunt proprii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai.
Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele, securistii si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert… Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.



O asistenta medicala povesteste...

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“. Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

"Viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca sa o traiesti ca pe ceva magic." Albert Einstein


Va acuz! (de ce m-am săturat de România)
Miercuri, 8 Iulie 2009

Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut
manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al
doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când
un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau
tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin,
chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă
retrag la Monaco , unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă
viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!
Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam
la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau
vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai
scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de
ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care
au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii
îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar
cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate,
infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje
inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele
în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe,
pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră
milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul
pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de
autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că
suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA,
cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de
dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o
femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi
sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor
cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe
nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl
bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
imi vine s ă urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în
schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la
transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot
pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care
ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea
şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci,
libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor
fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi
plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din
vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de
avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea
mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian
în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul
pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce
esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii
miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”.
Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un
exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are
mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu
concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în
curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica
rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt,
în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face
domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred
“amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful
televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi
adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile
jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici
leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru
“minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am
exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!
Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la
fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că
maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă
normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate
porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă
complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare!
Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai
sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!
Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine,
mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo
cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu
mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că
vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne
distrug să dispară!

Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!

miercuri, 8 iulie 2009

de pe blogurile din lateral ... pentru ca nu toti urmaresc si alte bloguri

doi motanei au fost gasiti pe strada intr-o stare destul de grava.Unul din ei avea maxilarul rupt si era rahitic,celalalt era subnutrit si bolnav.O doamna nu a putut sa treaca pe langa ei indiferenta,asa cum au facut ceilalti trecatori si i-a luat acasa,in ciuda faptului ca mai are 6 pisici si 3 catei.Desi doamna respectiva de abia se descurca cu hrana si tratamentele pentru atatea animale,a avut mare grija de acesti pisoi si i-a dus la veterinar,le-a dat vitamine si mancare de calitate iar acum arata excelent si sunt sanatosi.
Daca va doriti un pisoi si vreti sa faceti o fapta buna,sunati la doamna Elena:021/3241988 /0753075100 sau mail la iulia_covor@yahoo.com


catelusi abandonati in Giurgiu in fata curtii riscand sa moara de foame sau loviti de o masina.
Persoanele de acolo au deja de la 3 caini in sus si pisici cu mult mai multe :((
daca cineva vrea sa ii iubeasca si sa ii ingrijeasca ii puteti gasi la
alina_ais@yahoo.com ; 0743 144 621
sau pe adresa mea andreea_khristina@yahoo.com
Cateii pot fi adusi in orice weekend in Bucuresti.


găsit o pisică tare, tare drăguţă care cred că merită să aibe un stăpân iubitor. Este cuminte, ştie să facă la litieră, este deparazitată, absolut deloc mofturoasă la mâncare şi iubitoare. I-ar plăcea să toarcă pe canapea lângă stăpânul ei care să o iubească.
Contact Raluca 0722 559 411 sau ralukseinoiu@yahoo.com


Mesaj disperat catre toti iubitorii de animale
Acesta este un mesaj disperat catre toti iubitorii de animale:
locuiesc in Bucuresti cu cainele meu adorat (cam prea rasfatat si un pic gelos - cam mult). In propierea blocului meu (in Vitan) s-au demolat niste case si intr-o buna seara, pe cind ma plimbam pe linga bloc cu cainele, o pisicuta foarte finuta, curata si teribil de speriata mi-a iesit in cale...
Nu stiu daca s-a pierdut sau, cum ma tem, a fost abandonata, dar nu va spun frumusetea si duiosi ai ochilor ei enorm de tristi, speriati de lumea rea inconjuratoare...
Este o pisicuta alba, cu pete si cu niste superbi ochi verzi smarald. Zi de zi de atunci i-am dus de mancare si i-am dat cu Frontline, dar nu pot s-o iau acasa, as condamna-o la moarte.
Pisi, acest superb sufletel fara aparare, neobisnuita cu jungla de asfalt, a devenit zi de zi tot mai slaba, tot mai speriata...
Intr-o seara am salvat-o din mana unor copii prosti care vroiau s-o chinuie, de nenumarate ori am vazut-o batuta rau de ceilalti pisoi vagabonzi obisnuiti cu ale strazii si mai aprigi...
In fiecare seara ii duc de mancare si o vad tot mai speriata de viata de strada cu care nu este obisnuita, tot mai slaba si, cu ochii aceia frumosi si disperati, ma implora sa o ajut. Se vede ca este o pisicuta de casa, curata si civilizata si nu va spun cit este de dulce si afectuoasa...
Ar fi o companioana ideala pentru oricine, nu pretinde mult si nu necesita efort, este deja civilizata, educata la nisip, etc.
Va rog din suflet fie-va mila si oferiti-i un camin, ma gandesc cu groaza ca vine iarna...
Pt orice informatii: 0744864998



Convalescent, caut stăpân! 02Iul2009
E suficient să deschizi atent ochii pentru a vedea durerea și suferința din jur. E suficient să ai un gram de voință pentru a face o faptă bună.
Într-una din zilele trecute, întorcându-se acasă după o zi istovitoare de muncă, Ramona găsește pe stradă un câine lovit de o mașină. Suferea. Probabil ar fi murit la scurt timp după nefericitul accident dacă un medic amabil nu ar fi intervenit prompt pentru a-l ajuta. Dar mulțumită acestuia, animăluțul e din nou pe picioare.
Problema care se ridică acum e cea a găsirii unui stăpân. Cei care îl ajută în procesul de refacere nu-și pot permite să-l țină prea mult. Citez: “Poate sta liniştit la curte, este un câine bătrân şi steril, care nu va face probleme. Este obişnuit cu traiul afară, nişte mâncărică şi o vorbă bună sunt suficiente pentru el.“
Dacă doriți să adoptați un prieten de nădejde, puteți lua legătura cu ea la numărul de telefon 0744-617176. Poze și detalii suplimentare puteți găsi pe blogul
Atentie, un nou tip de frauda!
Un nou tip de frauda face ravagii: esti sunat de cineva care se
da drept operator la cosmote, Orange sau Vodafone. Poate fi un fost
angajat al firmei respective, pentru ca are acces la baza de date. Iti
spune ca e ceva in neregula cu factura ta si te roaga sa tastezi un cod
de cifre. Daca ai facut asta, ii incarci cartela de te zapaceste. O
cunostinta a patit-o si a incarcat cartela altcuiva cu 300 EURO! Da mai
departe daca esti cinstit!

marți, 7 iulie 2009

APEL ADOPTIE CATEI LUP primit prin mail

Buna seara,
Incerc sa salvez citiva pui de la o soarta probabil sumbra... Acum citeva luni s-a "lipit" de noi o catea, un soi de lupoaica, foarte dulce si iubitoare. Este un caine intr-adevar deosebit si o vom pastra.. Dar era gravida.
A facut 8 pui sanatosi tun, pe care i-am mosit pina la 4:30am, cind eram cu totii epuizati. Acum puii au aproape doua luni, sint deparazitati, vaccinati si ingrijiti cit putem de bine.
Cu totii vor fi parteneri deosebiti, sint foarte prietenosi, jucausi, sanatosi si deja ascultatori.
Din 8 am dat unul unei prietene. Un altul, LUNA, va ramine cu noi. Mai avem sase posibil prieteni si eventual parteneri de viata pentru 6 oameni cu suflet.
Ghinionul este ca si noi mai avem pina pe 9 iulie timp sa le gasim stapin, pentru ca de atunci nu vom mai avea nici noi o locuinta certa. Cu doi caini (mama si Luna) ne putem deplasa cit de cit, dar este imposibil sa ii tin pe toti. Optiunile sint simple: strada, un restaurant, poate o minastire...

Puii sint acum in Busteni, iar poze vedeti aici:

http://picasaweb.google.com/bogdan.heretoiu/ADOPTPUPPIESADOPTACATEI?feat=directlink#

Rugamintea noastra - stim ca nu aveti adaposturi - dar poate aveti un mailing list, prieteni care cauta un catel.. Acestia, promitem ca sint deosebiti, crescuti cu multa dragoste din prima secunda..
Poate anuntati pe unde puteti si poate ca vor avea noroc.
Va multumim din toata inima,
Catrina & Bogdan Heretoiu,
Founders & Artistic Directors
Memento Vivere Dance Theater Company
E: info@mementoviveredt.com
T: 0741.208.478

luni, 6 iulie 2009

AJUTATI LA SALVAREA UNUI CATELUS, DON, ARE UN MEMBRU AMPUTAT

Don, catelul nevoit sa se deplaseze in doua labute.(06 07 2009 )

In urma cu ceva timp am primit un apel pentru a ajuta un caine accidentat la ambele membre anterioare. Colega noastra Miki Georgescu ne-a ajutat cu capturarea si transportarea lui la Universitatea Spiru Haret, unde a fost preluat de dl. dr Bercaru.

Mai multe amanunte despre actiunea de capturare a catelul Don puteti afla chiar din relatarile colegei noastre Miki. Dati click pe :

http://www.animapro.org/voluntar/?p=4543
http://www.animapro.org/voluntar/?p=4595

Din data de 28 iunie, Don este internat la Spiru Haret. In urma investigatiilor dl. dr. Bercaru a ajuns la urmatoarele concluzii : membrul drept este rupt dar se poate reface, membrul stang este compromis, cea mai buna solutie in cazul lui fiind amputarea.
Don nu este un caine docil asa incat manevrarea lui este destul de grea. Dupa externare va avea nevoie de un spatiu doar pentru el, aceasta insemnand un tarc doar al lui si o casuta speciala cu dimensiuni mai mari pentru a putea sta confortabil in ea.

Salvarea acestui catel inseamna pentru noi urmatoarele cheltuieli :

- operatia pentru refacerea membrului drept = 350 ron

- operatia de amputare a membrului stang = 150 ron

- internarea + tratament (40ron/zi ) = 400 ron

In total doar pentru aceste interventii avem nevoie de 900 ron.
In cel mult doua zile Don va fi externat si noi va trebui sa achitam suma de 900 ron.

Daca doriti sa ajutati la salvarea ghinionistului catel Don puteti dona :

Asociatia pentru protectia animalelor Robi

CIF 13765439 BCR 2
Cont RON: BCR 2 RO16RNCB0073049952070001
Cont EURO: BCR 2 RO05RNCB0073049952070005
Cont USD: BCR 2 RO32RNCB0073049952070004
sau prin serviciul online PayPal

Multumim anticipat celor care nu raman indiferenti fata de soarta acestui catel care s-a luptat sa supravietuiasca in conditii cumplite pentru el.
Te-ai saturat sa mai vezi caini si pisici fara stapan? E problema ta.
Te astepti ca autoritatile sa-ti rezolve problema? Ai f.f. mult de asteptat.
Impreuna insa o putem rezolva. Cum? Click aici: www.4animals.ro si vei afla.

despre animalute comunitare, preluare din ZIUA

Un animal de companie de rasa din 15 ajunge pe drumuri din pricina saraciei proprietarilor; potrivit reprezentantilor primariei exista informatii ca, in Bucuresti, sunt adusi cu camioanele si eliberati pe strazi zeci de caini comunitari din comunele limitrofe.
Cazurile de caini abandonati pe strada pot fi semnalate, in sectorul 2, la numarul de telefon gratuit 0800.800.772, infiintat pentru a ajuta la scaderea numarului de cani fara stapan din Capitala.
Persoanele care observa masini din care sunt aruncate animale de companie sunt rugate sa sune la numarul 0800.800.772 care apartine Politiei Comunitare a sectorului 2, pentru a ajuta la identificarea acestor autovehicule.
Echipaje mobile ale primariei vor interveni pentru preluarea animalelor si ingrijirea lor, iar prin intermediul Brigazii de Politie Rutiera a Capitalei vor fi identificati proprietarii autovehiculelor in cauza si adresa de domiciliu a acestora pentru a fi sanctionati potrivit legii in vigoare.
Potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, persoanele care abandoneaza animale pe domeniul public sunt pasibile de amenzi cuprinse intre 2.000 si 5.000 de lei.
La acelasi numar de telefon pot fi anuntate cazurile de animale abandonate pe domeniul public si a caror viata este pusa in pericol de indiferenta proprietarilor lor.
Conform datelor Vier Pfoten, in acest moment, in Bucuresti, sunt peste 30.000 de caini fara stapan, dintre care 10.000 sunt deja sterilizati, iar restul cainilor vagabonzi ar putea fi sterilizati intr-un an.
Potrivit datelor statistice ale spitalelor din Capitala, zilnic, peste 100 de bucuresteni ajung la medic muscati de caini.
Organizatiile neguvernamentale estimeaza ca, in Bucuresti, sunt peste 30.000 de caini comunitari.

miercuri, 1 iulie 2009

avem timp ...

Octavian Paler - Avem Timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.


Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Bona pentru pufosi

După cum se știe, am referințe bune de la cățeii de la Red Panda Romania, am apărut și în presă pentru faptele bune, în revista Tabu cu regr...

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini