Dracu îşi caută o soţie cuminte şi o caută, o caută... şi nimic. Se

gândeşte să apeleze la Dumnezeu:
- Doamne, ajută-mă şi pe mine s-o găsesc că de ani de zile o caut.
- Du-te şi pune în cea mai populată zonă de pe Pământ o oglindă şi
ia-o de nevastă pe cea care nu se va uita în ea.
Zis şi făcut. Pune Dracu oglinda şi se însoară.
MORALA 1: Băieţi, nu mai căutaţi fete cuminţi că una a fost şi a luat-o dracu’.
MORALA 2: Fetelor, nu mai fiţi cuminţi că vă ia dracu’.

 Prima hoardă de huni ajunge în Dacia. Dacii lucrau pământul. Hunii îi întreabă:
- Unde-i Câmpia Panoniei ?
Dacii răspund:
- Într-acolo !
Trece o hoardă, trece a doua, mai trece una, de la o vreme dacii se
satură să tot fie întrerupţi de la muncă şi scriu pe un banner în ce
direcţie e Câmpia Panoniei.
MORALA: Hunii care-au ştiut să citească au mers acolo, cei care n-au
ştiut au rămas aici.

4. Iepuraşul stătea plictisit în faţa vizuinii. Trece vulpea şi îl întreabă:
- Dar ce faci tu aicea, iepuraş?
- Ce să fac şi eu... îmi scriu lucrarea de diplomă.
- Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
- Despre cum se beleşte blana de pe vulpe.
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie ! Şi cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
După numai câteva minute iese iepuraşul cu blana vulpii, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Mai trece ceva vreme, vine lupul.
- Ce faci, iepuraş?
- Ce să fac şi eu... îmi scriu lucrarea de diplomă.
- Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
- Despre cum se beleşte blana de pe lup.
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Şi cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
După numai câteva minute iese iepuraşul din vizuină cu blana lupului, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic.
Mai trece ceva vreme, vine ursul:
- Ce faci, iepuraş?
- Ce să fac şi eu... îmi scriu lucrarea de diplomă.
- Zău? Şi despre ce scrii tu în lucrarea ta de diplomă?
- Despre cum se beleşte blana de pe urs.
- Ha, ha, ha, ce tâmpenie! Şi cine o să creadă aşa ceva?
- Dacă nu mă crezi, hai cu mine în vizuină să-ţi arăt!
După numai câteva minute iese iepuraşul din vizuină cu blana lupului, o pune la uscat şi se aşază din nou, de parcă nu s-a întâmplat nimic.
În cele din urmă iese şi leul din vizuină, îşi ia „la revedere” de la
iepuraş şi îi spune să-l mai caute dacă îl mai stresează cineva.MORALA: Nu contează tema pe care o ai la lucrarea de diplomă, contează doar pe cine ai ca îndrumător.

5. Sultanul vrea să îşi satisfacă nevestele. Se îmbăiază, se dă cu
uleiuri aromatice şi strigă:
- Eunuc! Adu-mi prima nevastă!
Fuge eunucul şi o aduce.
- Eunuc! Adu-mi a doua nevastă!
Aleargă eunucul şi o aduce şi pe asta.
- Eunuc! A treia nevastă!
  Iar aleargă eunucul, îi aduce sultanului nevasta cerută şi tot
aşa... Pe la a 70-a nevastă, îl strigă sultanul pe eunuc şi... pauză.
Se ridică sultanul furios să-l caute şi-l găseşte în camera
nevestelor, mort.
MORALA: Nu sexul te omoară, ci alergatul după femei.

6. Într-o zi, un  tăietor de lemne  îşi scăpă securea în lacul de la
marginea pădurii. Omul se puse pe jelit, pentru că-şi pierduse
singurul lucru cu care putea să-şi câştige existenţa. Văzând acesta,
Dumnezeu apăru lângă apă şi-l întrebă care este cauza disperării sale.
Omul îi spune că securea sa a căzut în apă şi nu mai ştie unde e.
Atunci Dumnezeu plonjă în lac şi reveni cu o secure din aur masiv.
- Asta e securea ta? - îl întrebă el.
- Nu - răspunse tăietorul de lemne.
Dumnezeu intră din nou în apă şi, de data aceasta, se întoarse cu o
secure numai din argint.
- Asta e securea ta? - întrebă el din nou.
- Nu - răspunse tăietorul de lemne.
A treia oară Dumnezeu reveni cu o secure din fier şi îl întrebă din
nou pe omul de pe mal:
- Asta e securea ta?
- Da, asta este - îi răspunse tăietorul de lemne.
Dumnezeu, mişcat de onestitatea omului, îi făcu cadou toate cele trei
securi. Câteva zile mai târziu, tăietorul se plimba pe malul lacului
cu nevasta sa. La un moment dat, aceasta se împiedecă şi căzu în apă.
Cum omul se puse din nou pe plâns, Dumnezeu apăru, întrebându-l care
este necazul.
- Nevasta mea a căzut în lac - îi răspunse tăietorul de lemne printre suspine.
Atunci Dumnezeu sări în apă şi apăru cu Penelope Cruz în braţe.
- Asta e nevasta ta? - întrebă el.
- Da! - urlă omul.
Atunci, Dumnezeu, furios, îl luă la şuturi:
- De ce minţi?
Tăietorul de lemne începu să explice:
- Dacă spuneam „nu” la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe
Catherine Zeta-Jones. Şi dacă şi atunci aş fi spus „nu”, a treia oară
mi-o aduceai pe navastă-mea. Şi dacă de data asta aş fi spus „da”, mi
le făceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoiaş şi n-am de
unde să hrănesc trei femei.
MORALA: Bărbaţii mint întotdeauna numai din motive oneste şi logice.
7. Directorul de vânzări, directorul de marketing şi directorul
general se întorc cu toţii de la o conferinţă. Pe drum, într-un parc,
găsesc o lampă fermecată. O freacă şi iată că apare un duh care le
zice:
- Vă mulţumesc că m-aţi eliberat. In semn de recunoştinţă, voi
îndeplini fiecăruia dintre voi câte o dorinţă.
Directorul de vânzări:
- Eu primul, eu primul ! Vreau să fiu în Bahamas pe un vapor, cu femei
frumoase în jur şi fără nici o grijă...
Şi, pffffff... dispăru.
- Acuma eu! - strigă directorul de marketing. Vreau să fiu în Caraibe
împreună cu fetele cele mai frumoase din lume, lângă un izvor din care
să curgă cocktailuri exotice la nesfârşit...
Şi, pfffff... dispăru şi el.
- Dumneavoastră? - zice duhul către directorul general.
- Aş dori ca ăştia doi să fie peste o oră înapoi în birourile lor.
MORALA: Lasă  întotdeauna şeful să vorbească primul.
8. O cioară stătea pe o cracă şi nu făcea nimic toată ziulica. Un
iepuraş a văzut-o şi a întrebat-o:
- Pot şi eu să stau ca tine şi să nu fac nimic?
- Bineînţeles; de ce nu?
Iepuraşul s-a aşezat pe pământ sub cioară şi nu făcea nimic, dar a
apărut o vulpe şi l-a mâncat.
MORALA: Ca să poţi să stai şi să nu faci nimic trebuie să fii foarte sus.
9. Au fost odată ca niciodată un bărbat perfect şi o femei perfectăcare s-au întâlnit, s-au plăcut şi s-au căsătorit. Inutil să mai
spunem că viaţa lor în doi era de asemenea perfectă. Într-o seară de
Crăciun, în care ningea puternic, această pereche perfectă mergea cu
maşina pe o şosea plină de curbe şi, la un moment dat, cei doi au
văzut o siluetă care înainta anevoios pe marginea drumului. Era Moş
Crăciun cu tolba plină de cadouri. Pentru a nu-i dezamăgi pe copiii
cei mulţi care aşteptau cadourile, perechea perfectă l-a invitat pe
Moş Crăciun să urce în maşină. Din nefericire, nu după mult timp au
avut un accident. Din cei trei a supravieţuit doar unul.
ÎNTREBARE: Cine a supravieţuit ?
Gândiţi-vă mai întâi şi abia apoi uitaţi-vă la răspuns.
RĂSPUNS: Bineînţeles că femeia perfectă. Dintre cele trei personaje,
ea este singura care există. Toată lumea ştie că Moş Crăciun nu
există, cât despre bărbaţi perfecţi... ce să mai zicem!?!
În continuare, povestea este numai pentru bărbaţi. Femeile nu trebuie
să citească mai departe.Dacă Moş Crăciun şi bărbatul perfect nu există, înseamnă că femeia a
condus maşina. Ceea ce explică de ce s-a şi întâmplat accidentul.
Dacă eşti femeie şi ai citit şi restul poveştii, atunci povestea asta are şi o
MORALĂ: Femeile nu fac niciodată ce li se spune!