trist ..., articol preluat de pe mail ...

Asunto: Fwd: Trist, foarte trist

Nu stiu daca autorii sunt cei cu semnaturile ce se afla la sfarsitul
textului, dar ce mai conteaza, din moment ce si noi gandim si simtim
la fel!

Trist, foarte trist...

Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui.
Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin.
Suntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată.
Suntem colonizaşi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion.
O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toti bojocii: "Am avere, am valoare!".
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice,fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai stie?
Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane si Tanti Mimi,
familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, facută la 1870, au lăsat în urma un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani.
Pîna la urmă, a plecat în străinatate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au aparut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a asezat bunica ce-şi trimite

nepoţii după băuturţ.

Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.
Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi ca eşti tu mai dăştept? Ia sa văd ce masina ai!"
Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afara de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău si primitiv cu putintă.
Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am vazut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de vesnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor,
ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.
Undeva, departe, Uniunea Europeană si moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne săergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi...
Suntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine.. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîti or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd
buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte. Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi.
Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn să sfideze eternitatea.
Cu ele nu poşi să te stergi (...). Chiar dacă ai vrea.

Assoc Prof Dr Lucian Miron, MD, PhD

University of Medicine and Pharmacy

St Spiridon Clinical Emergency Hospital Clinic of Medical Oncology

1, Bd Independentei, Iasi, Romania

Phone +40 744397003

E-mail: lucmir@gmail.com