despre SF. ANDREI

Ziua Sfantului Andrei - sarbatoarea magiei, a strigoilor si a descantecelor de dragoste


Daca nu am fi atat de entuziasti sa adoptam traditiile si sarbatorile altor tari, am putea poate sa ne bucuram in tihna si spaima de propriul Halloween. Noaptea sfantului Andrei este o noaptea mai frumoasa decat oricare alta. Este o noapte in care strigoii, varcolacii, mortii vii si spiritele ratacite au dreptul de a umbla nestingheriti prin lume. Este o noapte in care iubirea pare posibila pentru toti. Incarcata de magie si credinta, de sacru si profan, desprinsa parca din povestile infricosatoare si captivante pe care bunicii nostri ni le povesteau cu sfintenie odinioara la gura sobei, sarbatoarea sfantului Andrei imbina deopotriva repere pagane si crestine. Stiu ca suntem cu totii copii mari, adulti emancipati care nu mai cred in povesti de groaza si personaje fantastice. Acesti adulti nu mai au timp sa povesteasca copiilor sau nepotilor legende de demult. Nici nu le mai stim, iar pe cele cateva care au dat culoare copilariei le-am cam dat uitarii… Dar nu ar fi deloc rau sa dam un strop de magiei acestei zile, facand-o sa fie una deosebita.

Spiritul autentic romanesc, cu fricile si temerile sale de moarte si de viata, cu dorinta neobosita de aflare a iubirii, cu rugaciuni pioase care se inalta langa un descantec arhaic, cu ritualuri de dragoste, cu blesteme si incantatii pe care pe care buzele nu au curaj sa le rosteasca, cu dorinta sa naiva de a se proteja impotriva strigoilor care nu-si gasesc linistea nici in lumea aceasta, nici in lumea de dincolo, acest spirit romanesc este surprins parca in toata complexitatea sa in semnificatia zilei de 30 noiembrie, ziua Sfantului Andrei.

Sfantul Andrei este considerat a fi ocrotitorul spiritual al tuturor romanilor, apostolul care a propovaduit crestinismul pe meleagurile geto-dacice din Dobrogea. Sarbatoarea crestina a Sfantului Andrei a coincis cu o alta sarbatoare precrestina in care era divinizat lupul, pe care treptat a asimilat-o.


De aceea, mai ales in zonele rurale, au existat si inca se pastreaza o multitudine de traditii, superstitii si obiceiuri in care elementul pagan se imbina cu ce crestin. Nu este de mirare ca ziua Sfantului Andrei mai este cunoscuta si sub numele de "Ziua lupului" sau "Gadinetul schiop". Se crede ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Sfantul Andrei (patronul lupilor) aduna toti lupii pentru a le imparti hrana pentru iarna care vine. Totodata, intr-o singura zi a anului, si anume ziua Sfantului Andrei, lupul este investit cu abilitati fantastice, devenind mai iute de picior si mai aprig. Se crede ca poate chiar sa isi indoaie gatul sau rigid astfel incat sa isi poate vedea coada. Oamenii se tem de ceea ce ar putea sa faca lupii in aceasta zi, se tem ca acestia sa nu atace animalele, gospodariile si oamenii pe care ii intalnesc in cale.
Conform superstitiilor din batrani, ca sa te protejezi impotriva puterii lupilor si sa nu-i aduci in apropierea gospodariei, ar trebui sa nu iti piepteni parul in aceasta zi, sa nu torci, sa nu faci curat in casa sau sa dai gunoiul afara. Seara sfantului Andrei reprezinta si un prilej de aflare a viitorului si de “citire” a vremii. In unele zone ale Munteniei, exista obiceiul de a semana grau in farfurioare. Persoana al carei grau va creste frumos, verde si des va avea parte de un an prosper si benefic. Graul nu trebuie aruncat, ci dat ca hrana pasarilor cerului. Totodata, daca va fi luna plina si cerul acoperit cu nori, se spune ca iarna va fi lunga si grea. Daca pe cer sunt stele multe si nu se vad nori, este semn de iarna usoara. In acelasi timp, de Sfantul Andrei, in casa se aduc mladite de cires si se pun in apa. Daca infloresc pana in sarbatoarea Craciunului, anul care vine va fi unul bogat.
Noaptea in care “strigoii vii”, “strigoii morti”, moroii si spiritele malefice ratacesc in lume…

Noaptea Sfantului Andrei este splendida si terifianta in acelasi timp. Nu i se spune degeaba Noaptea Strigoilor… este singura noaptea cand strigoii isi parasesc locurile din cimitire si umbla printre oameni stricand si facand rele. Este o noapte in care barierele intre lumea mortilor si lumea viilor dispar. Pe langa “strigoii morti”, morti ce nu si-au gasit linistea si drumul in lumea de dincolo, se crede ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie drumurile sunt populate si de “strigoi vii”, spiritele oamenilor care pleaca fara voia lor din trup si se razboiesc cu strigoii morti provocand la randul lor rautati si sperieturi. Dar baltile sunt populate si de vrajitoare, iar vazduhul si de varcolaci...
Strigoii provoaca diverse pagube, luand mintile oamenilor, stricand rodul livezilor, imbolnavind animalele, luand potenta barbatilor, chinuindu-i si sugand sangele celor vii, pocind chipurile frumoase. Tragandu-se din copii nebotezati, oameni ucisi, oameni neputreziti sau inmormantati de vii, oameni cu pacate grave sau carora nu li s-au facut slujbele crestineste de inmormantare si pomenire, moroii nu sunt atat de malefici precum strigoii. Au insa obiceiul de a suge sangele animalelor. Pricolicii sunt oameni care fara voia lor isi parasesc locuinta in aceasta noapte si se intrupeaza temporar in vietatile pamantului. In anumite zone, pricoliciul este infatisat ca un om cu coada. Fie provine din incest, fie asupra lui au cazut vraji si blesteme de nedezlegat.

Femeile au rolul de a-si proteja familia impotriva strigoilor intorcand toate oalele din casa cu gura in jos sau imprastiind in intinderea gospodariei bucati din paine pentru ca strigoii sa le manance si sa nu patrunda in casa. Pentru ca se stie ca strigoilor le place sa se adaposteasca la caldura, in ziua Sfantului Andrei, cenusa calda trebuie si ea scoasa din soba. Oamenilor le revine datoria de a se proteja impotriva varcolacilor prin arme redutabile: usturoiul si candela, aceasta din urma pastrandu-se aprinsa pe tot parcursul noptii.

In functie de zona, usturoiul se agata de usile de la intrare sau se unge cu el tocurile usilor si al ferestrelor. Hornurile trebuie si ele sa fie neaparat astupate. In anumite parti ale tarii, se mai pastreaza inca Obiceiul Usturoiului, o petrecere in care fetele si flacaii de la sate joaca si chefuiesc de-a lungul intregii nopti, pazind astfel usturoiul si gonind spiritele rele.

Se spune ca descantecele, vrajile, ritualurile de dragoste au putere in noaptea magica…

Iubirea si dorintele de iubire ale oamenilor nu sunt nici ele lasate deoparte intr-o noapte a magiei si a posibilitatilor precum este cea de 29 spre 3o noiembrie. Unele ritualuri si superstitii legate de dragoste au disparut, altele s-au pastrat. In vremuri de demult, exista obiceiul de "macinare a graului indarat". Din acest grau macinat, amestecat cu apa, se framantau turte. Turtele erau asezate pe o scandura, urmand sa se dea drumul cainelui pentru a le manca. Urma sa se marite in curand fata a carei turta era mancata prima de caine. In alte zone, fata care dorea sa se marite prepara o turta speciala, extrem de sarata, pe care trebuia sa o manance inainte de a se duce la somn. Daca visa un barbat care ii aducea apa in somn pentru a-si potoli setea, inseamna ca acel barbat este ursitul ei si ca o va cere in casatorie.

Ca sa il visezi pe cel harazit de Dumnezeu sa-ti fie sot, se spune ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie trebuie sa iti pui sub perna 41 de boabe de grau. Daca visezi ca un barbat iti ia boabele de grau, inseamna ca te vei marita in curand. Tot in aceasta seara, fetele care doresc sa-si afle viitorul in iubire trebuie sa umple noua cescute cu apa si sa le toarne intr-un vas, asezandu-l sub icoana. Inainte de culcare, trebuie sa se roage cu credinta sfantului Andrei. A doua zi, cu aceeasi ceasca, trebuie sa masoare apa din vas. Daca in ultima ceasca ramane apa putina, este semn ca vor mai avea de asteptat pana cand isi vor intalni alesul.

Conform unui alt obicei, fetele care doresc sa isi afle viitorul in iubire trebuie sa aiba la indemana o verigheta sfintita de preot in biserica si un pahar cu apa neinceputa. Aruncand verigheta pe fundul paharului cu apa, trebuie sa priveasca intens la ea. Se spune ca, avand convingere si credinta, vei putea vedea in mijlocul verighetei chipul celui care iti va pune la randul sau verigheta pe deget.

In unele zone se credea ca fetele care poarta usturoi la brau in aceasta zi au sanse mai mari sa se marite in anul care vine. Stiu, zambiti… Si eu :)... De asemenea, daca pui un firicel de busuioc sfintit sub perna inainte de culcare si daca iti este ursit sa te mariti in anul respectiv, vei vedea in vis chipul viitorului sot. Oare asa sa fie?...

In vremuri de demult, exista un alt obicei prin care fetele tinere puteau vedea anticipat chipul celui sortit. In ajunul Sfantului Andrei, chiar la miezul noptii, cu parul despletit si dezbracata pana la brau, intr-o incapere luminata de doua lumanari, fata respectiva trebuia sa se aseze intre doua oglinzi dispuse paralel, una in fata sa, alta in spate. In oglinda din fata trebuia sa isi priveasca chipul. Se spune ca in oglinda din spate ar fi trebuit sa vada reflectat chipul ursitului sau sa vada scene din viitor...

Pentru a atrage iubirea si pentru ca cel ursit sa apara mai repede in destinul lor, fetele de maritat realizau ritualul “facutului cu ulcica”. Langa soba, fetele tinere intorceau cu gura in jos o ulcica de lut noua, nefolosita. Asezau pe dosul ei trei carbuni aprinsi, rostind o incantatie, rotind vasul de trei ori si rugandu-se sfantului Andrei pentru a-i indruma pasii celui iubit.

Simple superstitii sau... pe undeva... si un strop de adevar?