condolente dlui Radu Tarmure
ca orice iubitoare de animalute am suferit cand am vazut la stiri reportajul, apoi am citit si intr-un ziar...
sper sa depaseasca necazul arderii adapostului manageriat de dumnealui si decesul uneia dintre ingrijitoare precum si a multor animalute ...cumva sa isi continue misiunea ...
mai sper ca pompierii sa desfasoare o ancheta in acest caz ...iar vinovatii sa plateasca ...desi nimic nu poate inlocui o fiinta ...
duminică, 28 octombrie 2012
reviste noiembrie
Unica ofera la aprox. 12 lei lapte de corp de al CosmeticPlant cu ceai verde, oricum vreo 7-8 lei simpla, fara oferta
Avantaje la aprox. 15 lei - trusa machiaj, parca vreo 7-8 lei simpla, fara oferta
Femeia cu dres bumbac /colanti sintetici la 10 lei, cred ca vreo 7 lei simpla, fara oferta
Joy cu portfarduri micute, colorate - 3 modele - vreo 9 lei, iar simpla vreo 5 lei
Disney revista+poster metalic colectie, vreo 3 modele - 30 lei
Tango - cu crema pentru maini tub la vreo 10 lei, diferenta de vreo 2 lei fata de cea simpla, fara oferta
Marie Claire cu lapte piele sensibila Ivatherm la vreo 25 lei editie speciala gramaj
Beau Monde cu geanta cu fata din stofa si spatele din fas, toarte, fermoar - merita /portofel/manusi/fular/trusa manichiura la vreo 20 lei
InStyle cu masca tub mic de la Yves Rocher la vreo 11 lei, diferenta de vreo 2 lei fata de cea simpla, fara oferta
dvd-uri cu desene animate cu Tom&Jerry la Libertatea,Garfield si Mr.Bean cu Gazeta Sporturilor; carti si alte filme premiate cu Gazeta Sporturilor parca din 13 noiembrie
Avantaje la aprox. 15 lei - trusa machiaj, parca vreo 7-8 lei simpla, fara oferta
Femeia cu dres bumbac /colanti sintetici la 10 lei, cred ca vreo 7 lei simpla, fara oferta
Joy cu portfarduri micute, colorate - 3 modele - vreo 9 lei, iar simpla vreo 5 lei
Disney revista+poster metalic colectie, vreo 3 modele - 30 lei
Tango - cu crema pentru maini tub la vreo 10 lei, diferenta de vreo 2 lei fata de cea simpla, fara oferta
Marie Claire cu lapte piele sensibila Ivatherm la vreo 25 lei editie speciala gramaj
Beau Monde cu geanta cu fata din stofa si spatele din fas, toarte, fermoar - merita /portofel/manusi/fular/trusa manichiura la vreo 20 lei
InStyle cu masca tub mic de la Yves Rocher la vreo 11 lei, diferenta de vreo 2 lei fata de cea simpla, fara oferta
dvd-uri cu desene animate cu Tom&Jerry la Libertatea,Garfield si Mr.Bean cu Gazeta Sporturilor; carti si alte filme premiate cu Gazeta Sporturilor parca din 13 noiembrie
targuri la muzee de pe Vacante la tara
targ de "Sfantul Dumitru" la Muzeul Taranului Roman
31 octombrie – 30
noiembrie 2012, Sala Irina Nicolau
Muzeul Copilariei
Relatia cu lumea mare
A cincea expozitie, a cincea sala Muzeul National al Taranului Roman va asteapta miercuri, 31 octombrie 2012, ora 18.00, la vernisajul celei de-a cincea expozitii a Muzeului Copilariei, Relatia cu lumea mare, care va avea loc la Sala Irina Nicolau.
Multe povesti incep cu un copil de imparat sau de taran, care fuge in lumea mare sa-si caute norocul. Altele vorbesc despre prunci alungati de acasa, sa-si piarda urma sau sa se prapadeasca in aceeasi lume mare. Odata ajunsi in afara lumii mici si familiare a gospodariei, copiii se pot astepta la orice, la intalniri miraculoase cu animale fantastice, monstri sau zane, la comori sau nenorociri.
In povesti... Dar in viata? Oricare dintre noi isi poate aminti de momente in care a vrut sau chiar a si plecat de acasa cu bocceluta in spinare; de sentimentul eroic de libertate si apoi, de teama de necunoscut. Abia atunci incep copiii sa-si aminteasca zicerile sau gesturile magice de iesire din impas, pe care le-au invatat de la ceilalti. Sa scuipi peste umar daca te intalnesti cu pisica neagra, sa soptesti cainelui fioros din fata ta lacatul la gura ta, cheile la mana mea si cate si mai cate...
Despre Ionica fara frica, dar si despre Hensel si Gretel, despre Scufita rosie, Alba ca zapada, dar si despre copiii de ieri si de azi, plecati in aventura cunoasterii – in expozitia Relatia cu lumea mare.
Expozitia va putea fi vizitata pana pe 30 noiembrie 2012, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Intrarea este libera.
Co-organizatori: Muzeul National al Taranului Roman, Asociatia Artees, Muzeul Lebork, Institutul Cultural Roman
Parteneri: Ministerul Culturii si Patrimoniului din Romania, Mercury360
Muzeul Copilariei
Relatia cu lumea mare
A cincea expozitie, a cincea sala Muzeul National al Taranului Roman va asteapta miercuri, 31 octombrie 2012, ora 18.00, la vernisajul celei de-a cincea expozitii a Muzeului Copilariei, Relatia cu lumea mare, care va avea loc la Sala Irina Nicolau.
Multe povesti incep cu un copil de imparat sau de taran, care fuge in lumea mare sa-si caute norocul. Altele vorbesc despre prunci alungati de acasa, sa-si piarda urma sau sa se prapadeasca in aceeasi lume mare. Odata ajunsi in afara lumii mici si familiare a gospodariei, copiii se pot astepta la orice, la intalniri miraculoase cu animale fantastice, monstri sau zane, la comori sau nenorociri.
In povesti... Dar in viata? Oricare dintre noi isi poate aminti de momente in care a vrut sau chiar a si plecat de acasa cu bocceluta in spinare; de sentimentul eroic de libertate si apoi, de teama de necunoscut. Abia atunci incep copiii sa-si aminteasca zicerile sau gesturile magice de iesire din impas, pe care le-au invatat de la ceilalti. Sa scuipi peste umar daca te intalnesti cu pisica neagra, sa soptesti cainelui fioros din fata ta lacatul la gura ta, cheile la mana mea si cate si mai cate...
Despre Ionica fara frica, dar si despre Hensel si Gretel, despre Scufita rosie, Alba ca zapada, dar si despre copiii de ieri si de azi, plecati in aventura cunoasterii – in expozitia Relatia cu lumea mare.
Expozitia va putea fi vizitata pana pe 30 noiembrie 2012, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Intrarea este libera.
Co-organizatori: Muzeul National al Taranului Roman, Asociatia Artees, Muzeul Lebork, Institutul Cultural Roman
Parteneri: Ministerul Culturii si Patrimoniului din Romania, Mercury360
Târg de "Sfântul Dumitru" la Muzeul Satului
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită în perioada 26 – 28
octombrie 2012 la Târgul de „Sfântul Dumitru”, patronul şi protectorul acestui spaţiu de tradiţie şi
spiritualitate românească.
Odinioară numit
Sânmedru, sărbătoarea Sfântului Dumitru, marchează al doilea sezon pastoral, iernatul, când natura şi
fiinţa se pregătesc de hibernare pentru a renaşte în primăvară. În opoziţie cu Sângiorzul
(Sfântul Gheorghe), care încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedru încuie vara şi desfrunzeşte
codrul.
În cele trei zile de
sărbătoare, vizitatorii se vor putea bucura de prezenţa ansamblurilor folclorice, a tarafurilor şi a soliştilor de
muzică populară românească şi ale etniei bulgare, precum şi de muzica de fanfară, muzica religioasă,
onorurile militare …în echipament de epocă, teatru, expoziţie de fotografie, parada costumelor de inspiraţie
populară şi o şezătoare la mijloc de zi (vineri, 26 octombrie, ora 14.00)
pentru colectionari
http://banknoteworld.com; de pe blogulcolectionarului
Am constatat cu dezamagire ca revista Bani de pe mapamond de la DeAgostini este gresit gaurita - 3 gauri - in raport cu biblioraftul - 4 clesti.
Am constatat cu dezamagire ca revista Bani de pe mapamond de la DeAgostini este gresit gaurita - 3 gauri - in raport cu biblioraftul - 4 clesti.
sa mai si radem
Ion
catre Maria:
-Mărie,esti ca un nor.
Maria,cu zâmbetul pe buze:
-Alb
si pufos?
Ion:
-Nu,
atunci când pleci, parcă mi se luminează ziua!
................
Un
ofiţer, după ce a băut aproape toată noaptea, n-a reuşit să se
trezească dimineaţa.
Sună
telefonul. O voce plăcută de femeie îl întreabă:
-
Domnule , doriţi sex prin telefon?
-
Bineînţeles!
- Perfect, vă fac imediat legătura cu
comandantul unităţii dv. !
.................
Soţul către soţie:
Soţul către soţie:
- Ce idioată eşti!
- Bineînţeles că sunt idioată. Dacă eram căsătorită cu un preot, eram preoteasă!
- Bineînţeles că sunt idioată. Dacă eram căsătorită cu un preot, eram preoteasă!
.....................
- Azi noapte te-ai prefacut?
- Nu, chiar dormeam, zise ea.
- Azi noapte te-ai prefacut?
- Nu, chiar dormeam, zise ea.
......................
Femeia are suflet bun, poate ierta bărbatului orice, chiar dacă el n-are nicio vină...
Femeia are suflet bun, poate ierta bărbatului orice, chiar dacă el n-are nicio vină...
.....................
Soţia se pregăteşte să prăjească un ou
ochi, când tocmai se întoarce soţul acasă şi începe să
ţipe:
-ATENŢIE!!! ATENŢIE!!! MAI MULT ULEI!!! AVEM NEVOIE DE MAI MULT ULEI!!! O SĂ SE ARDĂ!!! ATENŢIE!!! ÎNTOARCE-L, ÎNTOARCE-L, ÎNTOARCE-L!!! HAI!!! ATENŢIE!!! AI ÎNNEBUNIT? ULEIUL O SĂ SE TERMINE!!! O, DOAMNE DUMNEZEULE, SAREA!!! NU UITA SAREA!!! Soţia, deja enervată la culme de ţipetele soţului, îl întreabă: -De ce ţipi aşa? Crezi ca nu sunt în stare să prăjesc un ou??? Bărbatul răspunde foarte calm: -Asta ca să-ţi faci o idee de cum mă simt eu când conduc maşina şi tu stai lănga mine...
-ATENŢIE!!! ATENŢIE!!! MAI MULT ULEI!!! AVEM NEVOIE DE MAI MULT ULEI!!! O SĂ SE ARDĂ!!! ATENŢIE!!! ÎNTOARCE-L, ÎNTOARCE-L, ÎNTOARCE-L!!! HAI!!! ATENŢIE!!! AI ÎNNEBUNIT? ULEIUL O SĂ SE TERMINE!!! O, DOAMNE DUMNEZEULE, SAREA!!! NU UITA SAREA!!! Soţia, deja enervată la culme de ţipetele soţului, îl întreabă: -De ce ţipi aşa? Crezi ca nu sunt în stare să prăjesc un ou??? Bărbatul răspunde foarte calm: -Asta ca să-ţi faci o idee de cum mă simt eu când conduc maşina şi tu stai lănga mine...
.................
Nu-i atât de dificil să găseşti femeia
visurilor tale.
Dificil e s-o ascunzi de soţie!
Dificil e s-o ascunzi de soţie!
.....................
De ce
bărbaţii umbla cu femei cu care nu au de gând să se
însoare?
Din acelaşi motiv, pentru care câinii fug
după maşini pe care nu au de gând să le conducă.
.....................
- Te-am visat astă-noapte! îi spune ea
soţului. Ah, ce vis minunat...
- Mi-l povesteşti şi mie?
- Se făcea că tu ai plecat să lucrezi în străinătate pentru doi ani. Îmi scriai câte o scrisoare în fiecare zi. Iar bărbatul care mi le aducea era foarte chipeş. Ah, cât era de drăguţ...
- Mi-l povesteşti şi mie?
- Se făcea că tu ai plecat să lucrezi în străinătate pentru doi ani. Îmi scriai câte o scrisoare în fiecare zi. Iar bărbatul care mi le aducea era foarte chipeş. Ah, cât era de drăguţ...
...........................
Doi copii stau de vorbă. Primul spune cu
mândrie:
- Tatăl meu e inginer. El face nave spaţiale! Al tău ce face?
- Ce zice mama!
- Tatăl meu e inginer. El face nave spaţiale! Al tău ce face?
- Ce zice mama!
.......................
La piscină, supraveghetorul urlă disperat la un băieţel:
- Nu mai face pipi in piscină!!!
Băieţelul, foarte mirat şi ruşinat, răspunde:
- Da' toată lumea face ...
Supraveghetorul urlă şi mai tare:
- Da, dar nu de pe trambulină!!!
........................
Un tanar se intoarce acasa foarte trist, dupa ce plecase sa ceara mana prietenei sale. Vazandu-l asa, tatal sau il intreaba:
- Ce s-a intamplat? Te-a refuzat?
- Da ... Mi-a tras si o palma !
- Cum asa?! Nu i-ai spus cum te-am invatat eu? "Draga mea, timpul se opreste in loc pentru mine cand privesc in ochii tai!"
- Vai! Asta era! Am gresit formula ... I-am spus: "Ai o faţă de-mi stă ceasul!"
...........................
Un arab cu o mitralieră si nişte grenade era alergat de un tanc israelian.
Arabul se opreşte o clipă, trage cu o mitraliera în tanc, tancul nu păţeşte nimic, arabul aleargă, tancul după el.
Se mai opreşte o dată arabul, trage cartuşele din mitralieră, tancul nimic. Arabul aruncă mitraliera, continuă să alerge, tancul după el.
Se mai opreşte arabul, aruncă o grenadă , tancul nu are nimic, arabul aleargă, tancul după el ... Arabul aruncă ultima grenadă, tancul după el.
Arabul nu mai are muniţie, se lasă în genunchi şi aşteaptă.
Tancul opreşte lângă arab, se deschide turela şi evreul îl întreabă:
- Auzi, arabule, cumperi nişte muniţie?
La piscină, supraveghetorul urlă disperat la un băieţel:
- Nu mai face pipi in piscină!!!
Băieţelul, foarte mirat şi ruşinat, răspunde:
- Da' toată lumea face ...
Supraveghetorul urlă şi mai tare:
- Da, dar nu de pe trambulină!!!
........................
Un tanar se intoarce acasa foarte trist, dupa ce plecase sa ceara mana prietenei sale. Vazandu-l asa, tatal sau il intreaba:
- Ce s-a intamplat? Te-a refuzat?
- Da ... Mi-a tras si o palma !
- Cum asa?! Nu i-ai spus cum te-am invatat eu? "Draga mea, timpul se opreste in loc pentru mine cand privesc in ochii tai!"
- Vai! Asta era! Am gresit formula ... I-am spus: "Ai o faţă de-mi stă ceasul!"
...........................
Un arab cu o mitralieră si nişte grenade era alergat de un tanc israelian.
Arabul se opreşte o clipă, trage cu o mitraliera în tanc, tancul nu păţeşte nimic, arabul aleargă, tancul după el.
Se mai opreşte o dată arabul, trage cartuşele din mitralieră, tancul nimic. Arabul aruncă mitraliera, continuă să alerge, tancul după el.
Se mai opreşte arabul, aruncă o grenadă , tancul nu are nimic, arabul aleargă, tancul după el ... Arabul aruncă ultima grenadă, tancul după el.
Arabul nu mai are muniţie, se lasă în genunchi şi aşteaptă.
Tancul opreşte lângă arab, se deschide turela şi evreul îl întreabă:
- Auzi, arabule, cumperi nişte muniţie?
Zâmbeşte, mâine poate fi mai rău!!!
mama, atribuita lui Dan Puric, circula pe mail
Dragostea de mama are ceva din dragostea lui Dumnezeu catre om, este acea “dragoste care nu cade niciodata” .
Mama
poveste scrisa de Dan Puric 20 Aprilie 2012
Intr-o
zi, asteptand sa vina liftul la parterul unui hotel am vazut, intr-un
tarziu, cum, in pragul usilor automate care se deschideau, a aparut
faptura blanda a unui copilas de o mare frumusete . In spate, discreta
ca o umbra, mama lui.
Dar,
vai, la prima miscare pe care a facut-o, mi-am dat seama ca pustiul
suferea de un handicap . Se misca greu, cu o incordare a intregului sau
trupusor ce facea ca aerul sa se crispeze . Isi indrepta ochii rugatori
spre mama sa si apoi, simtind sprijinul, indrazni sa paseasca . Dar
pasul acela era cat o Golgota, nu pentrul sufletul lui, inca nestiutor,
cat pentru biata sa mama .
Si
astfel, de acolo, din lift am vazut cum a coborat dragostea absoluta a
mamei pentru copilul ei . Zeci de brate invizibile se intindeau in jurul
lui ca aerul sa nu-l sfarame, sau ca privirea curioasa a celor din jur
sa nu-i raneasca sufletul mai mult decat
o facuse viata . Il apara parca, mangaindu-l incontinuu .
Si,
nu stiu de ce, in clipa aceea am avut revelatia ca asa trebuia iubit
si acest popor roman de o frumusete rara, dar handicapat de o istorie
mizerabila .
M-am
gandit instantaneu ca numai dragostea materna, cu dimensiunea ei
absoluta ce putea iubi neclintit in fata istoriei potrivnice, ne mai
poate ridica din tragedia prezenta .
Dragostea de mama are
ceva din dragostea lui Dumnezeu catre om, este acea “dragoste care nu cade niciodata” .
Oare, astfel de mame nu sunt in fond niste martiri anonimi, ce zilnic isi ascund jertfa in tresaririle tacute ale fiintei?
Si, de ce oare, m-a dus gandul ca la o prabusire dureroasa in gol, la poporul roman ?
Pesemne
ca am fost rapit de amintirea acelui biet preot de tara care, in timp
ce neamul romanesc gemea sub piroanele criminale ale
comunismului ce-ncerca sa-i zdrobeasca atata trupul cat si fiinta,
indraznea sa spuna :”Ideologiile nu sunt bune pentru ca nu au mama” .
Am
citit candva o mica povestioara . Se spune ca, intr-o companie
comerciala, un om tanar si cumsecade a murit . Mare a fost durerea
colegilor sai, cand au vazut ce s-a intamplat, dar mai mare a fost
surprinderea cand au aflat, nu se stie cum, ca sufletul bietului om,
ajunsese in iad .
Iar
povestea spune mai departe cum, revoltati, acestia s-au dus pana la
portile Iadului ca sa-l scoata de acolo . Dar, cu toate rugamintile si
eforturile, nu au reusit .
Apoi
a venit directorul companiei, care s-a dus la randul sau sa-i roage pe
cei care ii rapisera sufletul bietului om, sa-l elibereze . Dar totul a
fost zadarnic .
Disperati,
in cele din urma, oamenii au apelat la episcopul locului, sa-ncerce sa
faca ceva . Dar si in fata acestuia, portile Infernului au ramas inchise
. Si astfel, peste toata aceasta nedreptate, zilele treceau fara
speranta, adancind durerea celor care il iubeau .
Pana cand, intr-o dimineata, in fata
portii Iadului, cu pasi marunti, garbovita parca de o durere care-i tinea inima ca intr-un cleste, aparu o batranica .
-“Tu, cine mai esti?”rasuna vocea, o voce inspaimantatoare coborata ca un trasnet din neantul Infernului .
Necutremurata de nimic, decat de propria-i durere, batrana raspunse:
_”Sunt mama lui . Lasati-ma sa intru! “
Si
abia atunci, ca prin minune, portile Iadului s-au deschis, s-au deschis
pentru intaia oara iar mama a intrat acolo ca sa-si salveze fiul .
Niciun
copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui,
incat sa poata sa nu-i spuna mama . Ce sfanta ierarhie!
De cand am fost mic si pana-n ultima ei clipa, mama imi dadea un sfat:
-“Dragul mamei, nu-ti
arata inima oricui!”
Si
nu stiu de ce, atunci cand imi spunea adevarul acesta, frumosii ei ochi
albastri, erau strafulgerati pentru o clipa de o indefinita tristete .
Parca ar fi vrut sa ma apere pentru tot restul vietii, si realiza ca nu
putea .
Dureroasa
fatalitate, ce o facea sa-si traiasca viata din inabusite strangeri de
inima, infinite griji ce-i marcau necrutator fiinta .
O
asiguram instinctiv ca totul o sa fie bine . Ca apoi, pe
ascuns, sa ma arunc in valurile vietii . Iar viata, imi cerea sa nu imi
ascund inima si abia atunci, destinul indiferent o lovea cu tarie,
zdrobind-o .
Prabusit, dezamagit cumplit de tradarile vietii, ma-ntorceam in mica ei garsoniera .
Mama
se facea ca nu-mi vede rana adanca ce ma-ngenunchease . Imi facea de
mancare, apoi imi intindea masa avand grija sa am in farfurie bucatile
cele mai bune .
-“Lasa, dragul mamei, ca trece si
asta!”
Inima mea se refacea incet-incet, oblojita de invizibile si tandre mangaieri .
N-aveam
de unde sa stiu ca, vindecat, plecand apoi, inima ei ramanea cuprinsa
de un suvoi de tristete, coplesita de singuratati .
Se
spune ca in “realitatea de Rai” oamenii aveau trupul acoperit de haina
de har a inimii . Si atunci, oamenii isi vorbeau de la inima la inima .
Ce minune facuse Dumnezeu, cand spusese ca “totul o sa fie la
vedere!”
Dar,
ce cumplit ca acest “totul”a fost distrus, mai apoi, prin pacat . Si
atunci, de rusine, se spune ca inima s-a ascuns in trup .
“Trei
inimi ai in tine, muritorule!” spun sfintii, “Cea a lui Dumnezeu, cea a
sufletului tau si cea de carne si sange prin care curge viata . Si
toate trei bat dimpreuna . Dar atunci cand in tine, inima Domnului nu
mai bate, sa stii ca esti in moarte sufleteasca .
Dar eu, simt ca langa inima
lui Dumnezeu, mai este o inima …cea a mamei .
Iar cand aceasta nu mai bate…esti singur!
putem avea o batranete frumoasa
Adesea
auzim „Ce
vei face la
bătrâneţe?”
şi spunem „Nu
apucăm noi
pensia”
sau „Să
ajung până
acolo şi văd
eu ce voi face”.
Fiecare
etapă din
viaţă durează
aproximativ 20
ani. Când ne
organizăm
viaţa nu luăm
în calcul
ultimii 20 şi
totuşi ei
reprezintă un
sfert din
viaţa noastră.
Preferăm să
abatem
discuţia sau
să evităm
asemenea
gânduri.
Dar
dacă totuşi
ajungem să
trăim mult?
Încerc să-mi
imaginez puţin
o astfel de
viaţă…
Te
deplasezi din
ce in ce mai
greu, piaţa e
departe,
magazinele la
fel, nu mai
poţi căra, nu
mai poţi
conduce,
oboseşti
cumplit când
urci sau
cobori
scările, poate
chiar nu le
mai poţi urca
deloc pentru
că te
foloseşti de
un cadru ca să
poţi merge.
În
cadă nu mai
poţi face baie
pentru că ai
probleme cu
inima sau
rişti să nu te
mai poţi
ridica ca să
ieşi din ea.
Instalaţiile
sanitare
cedează una
câte una…
meşterii sunt
neserioşi şi
scumpi…
Uiţi
mereu că
odraslele tale
s-au maturizat
de foarte mult
timp şi atâta
îi cicăleşti,
atâta îi cerţi
că n-au facut
nimic din ce
ţi-ai fi dorit
tu să facă în
viaţă încât
acum te sună
doar de Paşti
şi Crăciun ca
să vorbiţi
scurt şi sec
şi întotdeauna
închei
discuţia cu un
reproş.
Prieteni
nu prea ai
pentru că ai
devenit ursuz
şi te vaiţi
prea mult. Și
ei la fel, aşa
că nu te mai
sună decât
rar.
Te-ai
mutat la ţară
ca să ai
grădină mare,
linişte şi aer
curat. Acum nu
mai poţi lucra
grădina, e
plină de
bălării şi ai
prea multă
linişte.
Spitalul
e departe şi
noapte de
noapte adormi
cu teama că ţi
se poate face
rău şi n-ai pe
cine chema să
te ajute
pentru că
toată viaţa
te-ai certat
cu vecinii.
Vederea
ţi-a slăbit şi
nu mai poţi
face ce-ţi
plăcea cândva
sa faci (să
citeşti, să
meştereşti, să
coşi), iar de
TV te-ai
săturat până
peste cap.
Casa
te ruinează ca
s-o încălzeşti
iarna şi eşti
nevoit să te
refugiezi în
cea mai mică
cameră şi să
stai cu pătura
pe picioare
toată ziua.
Dacă ai marele
noroc să mai
fie lângă tine
perechea de-o
viaţă, în loc
să vă
acceptaţi
neputinţele
reciproc, să
râdeţi, să
glumiţi, să
jucaţi canastă
sau remi vă
certaţi din
orice, nimic
din ce face
celălalt nu e
bun.
Mă
aflu în
Germania
pentru două
luni, atât cât
durează
vacanţa de
vară, acel
lung concediu
datorită
căruia sunt
atât de
invidiaţi
dascălii. Mi-a
încolţit în
minte ideea
de-a mă pune
în slujba unor
oameni care
chiar au
nevoie de mine
şi de-a le fi
de ajutor din
mai multe
motive: primul
motiv ar fi
(sinceră să
fiu) cel
financiar –
gândul că în
două luni
câştig cât în
zece luni în
învăţământ m-a
impulsionat
mult să plec.
În
al doilea rând
am simţit
nevoia unei
ruperi de
ritm, o
schimbare care
ştiam că mă va
afecta într-un
fel sau altul.
O altă rutină
mă va
determina
să-mi
revalorizez
viaţa.
Acasă
au rămas soţul
şi baiatul
care a
împlinit 15
ani zilele
trecute şi
care aşteaptă
un cadou
consistent la
revenirea mea.
Pentru
ei înseamnă
dezvoltarea şi
descoperirea
de noi
abilităţi:
gătesc
singuri, fac
curăţenie
singuri, îşi
spală şi calcă
singuri.
Pentru că vor
face toate
astea singuri
timp de două
luni, la 1
septembrie vor
primi 100
milioane. Nu-i
rău.
Când
le-am spus ce
gând am şi ce
argumente am
adus, au
analizat ei
şi-au dezbătut
problema apoi
mi-au dat
acceptul să
plec.
Am
(re)descoperit
un nou
sentiment:
dorul de casă…
de departe,
toate par
altfel…motivele
pentru care
imi cicăleam
puştiul sau
aveam discuţii
cu soţul mi se
par acum
aiurea.
Aici
conştientizez
cum n-aş fi
făcut-o acasă
că simplul
fapt că am doi
copii sănătoşi
şi întregi la
minte şi trup
şi un soţ
aşişderea, că
avem casa
noastră şi tot
ce ne trebuie
în ea, că avem
amândoi
servici,
câţiva
prieteni de
nădejde, că
părinţii pe
care încă îi
mai avem sunt
sănătoşi şi
autonomi. Ar
trebui să
mulţumesc în
fiecare clipă.
De asta mi-am
dorit să plec
şi de asta mă
bucur enorm să
revin acasă.
Lucrul
cel mai
minunat care
mi se întâmplă
aici e că am
timp pentru
mine cum n-am
avut
niciodată.
Petrec mult
timp doar cu
mine şi cu
gândurile
mele. Acces la
Internet am
doar o oră pe
săptămână şi
asta e foarte
bine.
Civilizaţia
e departe de
mine, casa e
cocoţată pe-un
deal de unde
se vede Rinul
în vale şi
centrul
localităţii.
Până acolo fac
în pas alert
mai bine de 40
minute. Am
fost pe jos să
văd Rinul şi
mi-au trebuit
două ore şi
jumătate ca să
mă duc şi să
revin.
În
zare se văd
blocurile
oraşului din
apropiere,
Koblenz. Casa
e construită
pe un teren în
pantă, astfel
că din stradă
intri în
pivniță,
parterul e de
fapt la etaj
iar din
mansarda mergi
direct în
grădină. Toată
grădina e
terasată
astfel încât
are multe
porţiuni
orizontale în
trepte.
Interesant… şi
frumos.
Mă
uit la oamenii
de care am
grijă, le
urmăresc
rutina zilnică
şi încerc să
mă imaginez la
vârsta lor.
Frau
Hildegard are
82 ani, cu
mintea foarte
limpede, aude
perfect, în
schimb nu mai
vede aproape
deloc şi se
deplasează
foarte greoi
în baston sau
cu cadrul de
mers. O
incontineţă
păcătoasă o
obligă să
poarte mereu
Pampers.
Ochii
n-o mai ajută
să facă ce
făcea cândva,
nu mai poate
citi, la
televizor vede
doar lumini şi
umbre şi doar
ascultă, nu
ştie cât e
ceasul, nu
poate aprinde
singură plita
ca să
gătească, nu
poate pleca
singură de
acasă, nu
poate vedea ce
pastile
trebuie să ia,
nu ştie câţi
bani mai are
în cont, nu-şi
poate cumpăra
ce-i
place…off…
Toate
aceste
neajunsuri o
determină
să-şi dorească
să fie mereu
în centrul
atenţiei, să
fie întrebată
mereu ce-şi
doreşte, să
petreacă mult
timp în
compania
cuiva…Îşi sună
zilnic
prietenele şi
stă de poveşti
cu orele spre
disperarea lui
Herr care o
cronometrează
de fiecare
dată şi-o
intreaba…”Mai
ai?”
Herr
Helmut are 87
ani şi rezolvă
Sudoku mai
repede ca
mine, nu mai
aude bine în
schimb vede
perfect, merge
în baston şi
oboseşte
extrem de
repede din
cauza unei
insuficienţe
respiratorii
şi a
problemelor
cardiace. Este
foarte econom,
nu risipeşte
nimic din ce
nu trebuie
risipit.
Găteşte
foarte bine,
de fapt el
găteşte pentru
toţi trei, eu
doar îl asist,
îl ajut şi
scriu reţetele
în româneşte
ca să ştie
următoarele
românce care
vor veni să-i
ajute în casă
ce şi cum
mănâncă ei.
Ideea asta i-a
plăcut mult şi
mereu îmi
explică toate
detaliile.
A
lucrat la
căile ferate
şi are o
mulţime de
enciclopedii
despre
trenuri.
Cândva a fost
pasionat de
păsări, le
fotografia…le
cunoaşte pe
toate.
Pentru
faptul că nu
ştiu germana
foarte bine
comunic destul
de anevoios cu
ei. Acuma e
mai bine, dar
la inceput a
fost cumplit.
Dar aplic cu
mare succes
„Metoda Achim”
aşa am
denumit-o în
amintirea
bunul prieten
de familie
Gabi Achim
care mereu
făcea boacăne
şi mereu
rânjea tâmp de
te pufnea
râsul şi nu te
puteai supăra
pe el.
Ei
bine, metoda
asta
funcţionează
perfect.
Zâmbesc şi
ridic din
umeri ca o
toantă şi-mi
cer scuze.
Sfaturi pentru o bătrânețe fericită
Am
scris mai jos
câteva gânduri
de care aş
vrea să ţin
cont în viitor
şi care mă
gândesc că
poate vor fi
de folos
cuiva…sau
măcar să
invite la
reflecţie…
Ideile
sunt de-a
valma, aşa cum
mi-au venit în
minte. Deci,
ce am învăţat
îngrijind pe
Frau Hildegard
(82) şi Herr
Helmut (87)
timp de două
luni în
Germania:
1.
Că
trebuie să te
ingrijeşti de
venitul tău la
bătrâneţe încă
de pe vremea
cănd poţi s-o
faci.
Cheltuielile,
deşi scad pe
de-o parte (nu
mai cumperi
atatea haine,
nu mai
călătoreşti
atât de mult,
nu mai pleci
în concediu,
copiii sunt pe
picioarele
lor), cresc
mult pe de
alta (medici,
medicamente,
deplasări,
meşteri pentru
reparaţii,
ajutor menaj).
2.
Că
trebuie să ai
lucruri de
calitate în
casă şi cât
eşti încă în
putere să pui
totul la punct
pentru
urmatorii 20
ani
(instalaţii
sanitare,
electrice,
electrocasnice,
acoperiş,
gard, mobilă
etc)
3.
Că
trebuie să
faci eforturi
permanente să
fii la curent
cu tehnologia
(pe cât
posibil). E
greu să ai 80
ani şi să nu
ştii să
foloseşti un
telefon mobil,
să butonezi o
telecomandă,
să foloseşti
un bancomat
(exemple
contemporane).
4.
Că
trebuie să te
ai bine cu
vecinii.
5.
Că
trebuie să ai
prieteni buni
şi de nădejde,
că trebuie să
fii tu un bun
prieten. Să-i
suni, să vă
întâlniţi, să
organizaţi
acţiuni
comune. Să-i
feliciţi la
aniversări şi
să le faci
cadouri
simbolice.
6.
Că
trebuie să fii
cât mai activ.
Dacă laşi
garda jos
puterile tale
vor scădea
foarte rapid.
7.
Că
trebuie să-ţi
dezvolţi ai o
paletă largă
de hobby-uri
şi de
activităţi
extraprofesionale
încă de
pe-acum, cât
eşti încă
valid şi
trebuie să iei
în calcul că
bătrâneţea
aduce cu ea
multe
neputinţe pe
diverse
planuri. Dacă
toată viaţa ai
citit sau ai
privit la tv,
dacă ajungi
sa-ţi pierzi
vederea eşti
terminat. Ziua
trece
îngrozitor de
greu privind
în tavan.
8.
Că
e înţelept să
te îngrijeşti
cât eşti în
putere să
achiziţionezi
aproape de
casă o palmă
de pământ pe
care s-o poţi
lucra, să ai
un pom, să
faci mişcare,
să te simţi
util, să ai o
legumă sau un
fruct
proaspăte şi
sănătoase.
9.
Adună
amintiri
frumoase.
Rânduieşte-le
frumos în
albume şi
cutii.
Completeză un
jurnal cu
evenimentele
importante şi
scrie câteva
rânduri despre
ele. Acum nu
realizezi ce
vor însemna
ele atunci.
11.
Fă
eforturi
permanente să
faci să fie
armonie şi
înţelegere în
familie.
Respectul şi
toleranţa să
fie cuvinte de
ordine. Vine
vremea când
doar ele vor
mai conta.
12.
Îngrijeşte-te
de sănătate
cât mai bine.
Impune de
pe-acum un
stil de viaţă
şi o
alimentaţie
cât mai
sănătoase: cât
mai multă apă,
cât mai multe
alimente
neprelucrate
termic, cât
mai puţină
carne, „sare,
zahăr şi
grăsimi” cu
moderaţie,
ulei de
măsline, miere
de albine,
mese la ore
fixe, bioritm,
mişcare,
sport,
prieteni,
activităţi
sociale,
hobby-uri,
curăţenie
(trup şi
casă),
activităţi
mentale și
lista e lungă.
Fă-ţi o
dantură de
calitate.
13.
Descotoroseşte-te
de ce nu mai
ai nevoie în
casă. Evită
să aduni
lucruri care
nu-ţi vor
folosi
nicodată.
14.
Începe
să fii econom.
Nu risipi fără
rost
resursele.
15.
Dacă
îţi vei
construi o
casă ia în
calcul
eventualitatea
că poţi trăi
cel puţin 90
ani şi că un
sfert din
viaţă puterile
tale nu vor fi
nici pe
departe cele
de acum. N-o
fă mare.
Copiii cresc
repede şi-şi
iau zborul.
Dacă totuşi
vrei o casă
mare şi-ţi
poţi permite,
proiecteaz-o
în aşa fel
încât, fie să
poţi locui cu
copiii şi
familiile lor
(lucru puţin
probabil), fie
să poţi
închiria o
parte din casă
fără să fii
deranjat sau
să deranjezi
sau, de ce nu,
să oferi
găzduire
contra ajutor
menajer. Dacă
poţi, mai bine
investeşte
într-o a doua
locuinţă ce
poate fi
inchiriată sau
dăruită
copiilor.
16.
Nu
te gândi să te
muţi la pensie
la ţară decât
dacă ai
confort (apă,
gaz), căi de
comunicaţii
bune şi un
oraş aproape
şi doar dacă
ai crescut la
ţară. Altfel,
o schimbare
prea radicală
după
pensionare va
fi greu de
asimilat.
Primii ani îţi
va fi bine dar
apoi va începe
să-ţi fie
greu.
17.
Gândeşte-te
că la pensie
va trebui să
ai cu ce-ţi
umple timpul.
Învaţă să
pictezi, să
bricolezi, să
grădinăreşti…orice
îţi poate
umple timpul
şi, de ce nu,
să-ti aducă un
venit.
18.
Învaţă
să acorzi
primul ajutor,
să faci
injecţii şi
masaj
terapeutic.
19.
Fii
îngăduitor cu
cei vârstnici
şi
neajutoraţi.
Ei nu vor să
fie aşa…Nu vor
să fie
neputincioşi,
ursuzi,
nefolositori.
Dacă nu-i poţi
ajuta într-un
fel sau altul,
măcar nu te
mai supăra pe
ei când îţi
încurcă
treburile în
goana ta
zilnică.
20.
Fii
cât mai
apropiat cu
părinţii tăi.
Dacă eşti
departe de ei
sună-i cât mai
des, lasă-i să
te cicălească
fără să te
enervezi,
ascultă-le
aceeaşi
intâmplare
spusă şi data
trecută. Când
mergi în
concediu nu te
du ca musafir,
pune în
portbagaj
trusa cu scule
şi pune la
punct ce e de
reparat,
ajută-i,
cumpără-le ce
le trebuie sau
ştii tu că
le-ar uşura
bătrâneţile.
Lista
o poate
completa
fiecare cu ce
mai întâlneşte
pe parcurs.
Din fericire
avem mulţi
bătrâni în jur
şi multe
exemple bune
şi rele de
învăţat din
ele. Nu ne
putem plânge
nimanui mai
târziu spunând
că n-am ştiut.
Ideea
e simplă…dacă
nu începi să
faci nimic din
toate acestea
încă de
pe-acum…vei fi
condamnat la
o bătrâneţe
nefericită.
Aşa gândesc eu
acum. Punct.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
(DE/EN) Dragi prieteni Animal Life, Iata ca incet incet ne apropiem de visul nostru, acela de a avea un locusor linistit pentru cateii ...
-
SUNT UN PACATOS, PARINTE de Ion Minulescu La parintele Vintila Vine-Arvinte, cam sfios Si se roaga: Fie-ti mi...
ADOPTA 1 CUT!
a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">