viata

de curand am primit 1 mail deosebit care se incheia ceva de genul vreau sa raman copil ...si nu-i o idee rea ...

Asadar - despre viata:
undeva, candva ... 2 oameni (nu neaparat tineri) se cunosc, ies impreuna, se muta impreuna, decid sa ramana impreuna/se casatoresc; apoi apare copilul planificat/nu neaparat (doar daca ei nu i se pare ca "ceasul biologic ticaie ..."); cu putin noroc ambii (mama si copilul) sunt sanatosi, mama petrece o perioada (cat isi permite) cu copilasul acasa, eventual angajeaza 1 bona, apar bolile copilariei; incepe cursa pentru cresa/gradinita, jocuri + jucarii, apoi nebunia clasei pregatitoare, scoala cu sculat dimineata, teste, examene, calificative, vacante, liceul... admiterea/bac-ul in vesnica schimbare ... facultatea ,  iar la sfarsit, cu putin noroc apare job-ul mai mult/putin visat, iar copilul devenit adult ajunge pe propriile picioare si are ocazia sa faca ceea ce au facut parintii lui - sa isi intemeieze propria familie aliniindu-se regulilor nescrise ale societatii sau nu neaparat, concediile, hobby-urile, in cele din urma vine pensionarea - pentru cine apuca si isi permite sa traiasca doar din pensie si cercul e aproape complet iar viata se apropie vertiginos de sfarsit ...

Concluzie: daca tot suntem adusi pe lume sa facem ceva caci fiecare venim pe lume cu 1 scop prestabilit (sa inventam ceva, sa revolutionam ceva, sa ajutam cumva pe cineva/sa sustinem o cauza, nu doar sa ne 'multiplicam"), fiecare ne pricepem la cate ceva, destinul ne ghideaza spre indeplinirea rolului ...
Asa ca trebuie sa apreciem ceea ce avem, altfel poate disparea; sa impartim si cu ceilalti ..., ori de cate ori putem sa donam dupa caz ori sa sustinem anumite cauze (exista atatia oameni sarmani - cazuri semnalate in presa ori pe care ii gasim chiar la coltul strazii sau poate prin bloc, sunt si asociatii care colecteaza in beneficiul lor sau pentru animalute, sa participam/promovam la manifestari caritabile)