O mare descoperire în Câmpia Aradului - O Troia a României!
- Cetatea de la Sântana -
- La începutul lunii august, un grup de istorici români şi germani au făcut publice rezultatele unor cercetări arheologice efectuate, în ultimii zece ani, în situl arheologic de la Sântana, judeţul Arad. Ceea ce au descoperit acolo, în "Cetatea Veche", i-a făcut să asemene acest spaţiu cu vestita cetate Troia, din Grecia antică. Despre ce anume este vorba, ne-a vorbit Ioan Constantin Inel, directorul Complexului Muzeal Arad, instituţie sub auspiciile căreia se desfăşoară cercetările -
"Mureşul, autostrada antichităţii"
- Descoperirile arheologice de la Sântana, din judeţul Arad, au o importanţă covârşitoare pentru preistoria românească. Vă rog să explicaţi, pentru cititorii revistei noastre, despre ce este vorba.
- Proiectul de cercetare pentru Cetatea Veche de la Sântana, jud. Arad, este dedicat unui sit arheologic de foarte mari dimensiuni. Fortificaţia în sine ocupă peste 80 de hectare în teren, clasificată în lista monumentelor istorice ale României în categoria A, ceea ce înseamnă categorie de importanţă naţională. Acest proiect a fost demarat în 2008-2009, de Complexul Muzeal Arad, în parteneriat, atunci, cu Institutul German de Arheologie de la Berlin şi cu Muzeul din Bochum. În urmă cu doi ani, a intrat în acest parteneriat şi Universitatea "Goethe" din Frankfurt, ei activând un proiect ce vizează "Conflicte militare în epoca târzie a bronzului în spaţiul dintre Munţii Taunus (Landul Essen, unde e şi Frankfurt) şi Munţii Carpaţi". Din partea germană, proiectul este coordonat de prof. Rüdiger Krause, de la Universitatea "Goethe", iar coordonarea ştiinţifică a sitului este asigurată de dr. Florin Gogâltan, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, filială a Academiei Române, domnia sa fiind un important cercetător al Epocii Bronzului.
- De ce au ales nemţii să cerceteze o suprafaţă atât de mare?
- Într-adevăr, este un spaţiu foarte mare pe care acest proiect îl acoperă. Specialiştii germani au ales un asemenea grant de cercetare pentru posibilitatea de a lucra în arii diverse, de la aşezări de pe teritoriul german, până în zona Panonică, şi apoi în Câmpia Mureşului şi pe Valea Mureşului, în interiorul Transilvaniei. Asta, şi pentru că se ştia de mult, din datele istorice şi arheologice, că Transilvania a fost sursa principală de sare în preistorie, care era material de bază pentru toate relaţiile comerciale. Noi avem aici cele mai bogate depozite de sare, în Depresiunea Transilvaniei, iar comerţul cu sare se făcea pe Mureş. Arheologii chiar agreează expresia conform căreia Mureşul este "autostrada antichităţii", calea de circulaţie a tuturor popoarelor spre aceste locuri sau de aici spre Europa.
Desigur, avem şi resursele minerale, minereurile de aur şi argint din Apuseni, care erau deja exploatate în Epoca Bronzului. Dovadă în acest sens e şi descoperirea, la sfârşitul secolului XIX, a unui foarte important şi valoros tezaur din piese de aur, în timpul construirii căii ferate Sântana-Arad. Atunci s-a găsit un mormânt în care erau depuse aceste piese de aur cu forme de inspiraţie vegetală, nişte frunze foarte frumos lucrate, dublate două câte două, acest tezaur aflându-se azi în colecţia Muzeului Naţional din Budapesta.
Una dintre cele mai mari fortificaţii din Europa
- Care sunt descoperirile mai speciale de la Sântana?
- Ansamblul fortificat este extrem de important pentru că, pe lângă elementele strict de fortificaţie pe care le prezintă - şanţuri de apă, valuri de pământ, palisade peste şanţ - are o locuire extrem de intensă în interior, lucru foarte rar întâlnit în restul fortificaţiilor de asemenea dimensiuni de pe teritoriul României şi din partea central-est europeană. În fapt, proiectul de cercetare demonstrează că situl de la Sântana este una dintre cele mai mari fortificaţii de gen din Europa; de pe teritoriul României este a doua, cea mai mare fiind în apropiere de Sântana, la Corneşti, judeţul Timiş, unde sunt peste 400 de hectare de fortificaţii, iar cea de-a treia, pe Valea Mureşului, la Teleac, judeţul Alba, care are 30 de hectare. Aceste fortificaţii reprezintă centre de control al puterii pe o anumită regiune şi pentru epoca respectivă, Epoca Bronzului, respectiv orizontul secolelor 14-12 înainte de Christos. Asta înseamnă că, în urmă cu aproximativ 3400 de ani, cetatea de la Sântana funcţiona ca o fortificaţie şi, cel mai probabil, ca un oraş-cetate al perioadei preistorice.
- Care ar fi explicaţia dimensiunilor impresionante ale acestei fortificaţii?
- Dimensiunile cetăţii Sântana par a fi fost calibrate în funcţie de comunitatea locală, pentru că incinta trebuia să asigure, în caz de primejdie, adunarea şi protejarea în interior a comunităţii, a uniunii de triburi, a tuturor celor supuşi căpeteniei de care vă vorbeam. Deşi aceste populaţii nu erau foarte mari, în interior veneau cu tot cu turmele de animale, şi aceasta explică dimensiunile foarte mari ale fortificaţiei. Oricum am lua-o, fortificaţia de la Sântana, după amplitudine, după dimensiuni, după caracteristici, este una dintre cele mai importante din această parte a Europei şi cea mai locuită din cele trei fortificaţii de acest tip din ţara noastră.
- De ce s-a spus, chiar şi în mediul ştiinţific, că situl de la Sântana ar fi o "Troia a României"?
- Orizontul de timp este similar cu al cetăţii Troia, de aici şi asemănarea cu aceasta. Diferenţa între aceste fortificaţii de pământ şi lemn din ţara noastră şi cele de pe coasta Asiei Mici şi din Grecia e că acolo s-a preferat construcţia în piatră. Şansa acelor cetăţi a fost consemnarea lor în Poemele Homerice, ca fiind locuri de viaţă intensă, cu personaje, cu regi, căpetenii, mari eroi, care s-au luptat, care au avut poveştile lor, viaţa lor, familii, iubiri, duşmănii.
- Aminteaţi de o structură a zidurilor diferită de cea a cetăţii Troia...
- La noi, structura zidurilor e de chirpici, cu o tehnică de construcţie spectaculoasă: valul de apărare e construit din straturi de arbuşti întregi, aşezaţi orizontal, la bază, peste care s-a pus un strat de piatră de râu adusă de la mare distanţă şi piatră de carieră din zona Covăsânţ. Peste aceste două paturi s-a bătut lut, apoi în acest brâu de lut, s-a realizat o ţesătură din trunchiuri groase de copaci, aşezaţi vertical, ridicând înălţimea zidului cu încă 2-3 m.
- La începutul lunii august, un grup de istorici români şi germani au făcut publice rezultatele unor cercetări arheologice efectuate, în ultimii zece ani, în situl arheologic de la Sântana, judeţul Arad. Ceea ce au descoperit acolo, în "Cetatea Veche", i-a făcut să asemene acest spaţiu cu vestita cetate Troia, din Grecia antică. Despre ce anume este vorba, ne-a vorbit Ioan Constantin Inel, directorul Complexului Muzeal Arad, instituţie sub auspiciile căreia se desfăşoară cercetările -
"Mureşul, autostrada antichităţii"
- Descoperirile arheologice de la Sântana, din judeţul Arad, au o importanţă covârşitoare pentru preistoria românească. Vă rog să explicaţi, pentru cititorii revistei noastre, despre ce este vorba.
- Proiectul de cercetare pentru Cetatea Veche de la Sântana, jud. Arad, este dedicat unui sit arheologic de foarte mari dimensiuni. Fortificaţia în sine ocupă peste 80 de hectare în teren, clasificată în lista monumentelor istorice ale României în categoria A, ceea ce înseamnă categorie de importanţă naţională. Acest proiect a fost demarat în 2008-2009, de Complexul Muzeal Arad, în parteneriat, atunci, cu Institutul German de Arheologie de la Berlin şi cu Muzeul din Bochum. În urmă cu doi ani, a intrat în acest parteneriat şi Universitatea "Goethe" din Frankfurt, ei activând un proiect ce vizează "Conflicte militare în epoca târzie a bronzului în spaţiul dintre Munţii Taunus (Landul Essen, unde e şi Frankfurt) şi Munţii Carpaţi". Din partea germană, proiectul este coordonat de prof. Rüdiger Krause, de la Universitatea "Goethe", iar coordonarea ştiinţifică a sitului este asigurată de dr. Florin Gogâltan, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, filială a Academiei Române, domnia sa fiind un important cercetător al Epocii Bronzului.
- De ce au ales nemţii să cerceteze o suprafaţă atât de mare?
- Într-adevăr, este un spaţiu foarte mare pe care acest proiect îl acoperă. Specialiştii germani au ales un asemenea grant de cercetare pentru posibilitatea de a lucra în arii diverse, de la aşezări de pe teritoriul german, până în zona Panonică, şi apoi în Câmpia Mureşului şi pe Valea Mureşului, în interiorul Transilvaniei. Asta, şi pentru că se ştia de mult, din datele istorice şi arheologice, că Transilvania a fost sursa principală de sare în preistorie, care era material de bază pentru toate relaţiile comerciale. Noi avem aici cele mai bogate depozite de sare, în Depresiunea Transilvaniei, iar comerţul cu sare se făcea pe Mureş. Arheologii chiar agreează expresia conform căreia Mureşul este "autostrada antichităţii", calea de circulaţie a tuturor popoarelor spre aceste locuri sau de aici spre Europa.
Desigur, avem şi resursele minerale, minereurile de aur şi argint din Apuseni, care erau deja exploatate în Epoca Bronzului. Dovadă în acest sens e şi descoperirea, la sfârşitul secolului XIX, a unui foarte important şi valoros tezaur din piese de aur, în timpul construirii căii ferate Sântana-Arad. Atunci s-a găsit un mormânt în care erau depuse aceste piese de aur cu forme de inspiraţie vegetală, nişte frunze foarte frumos lucrate, dublate două câte două, acest tezaur aflându-se azi în colecţia Muzeului Naţional din Budapesta.
Una dintre cele mai mari fortificaţii din Europa
- Care sunt descoperirile mai speciale de la Sântana?
- Ansamblul fortificat este extrem de important pentru că, pe lângă elementele strict de fortificaţie pe care le prezintă - şanţuri de apă, valuri de pământ, palisade peste şanţ - are o locuire extrem de intensă în interior, lucru foarte rar întâlnit în restul fortificaţiilor de asemenea dimensiuni de pe teritoriul României şi din partea central-est europeană. În fapt, proiectul de cercetare demonstrează că situl de la Sântana este una dintre cele mai mari fortificaţii de gen din Europa; de pe teritoriul României este a doua, cea mai mare fiind în apropiere de Sântana, la Corneşti, judeţul Timiş, unde sunt peste 400 de hectare de fortificaţii, iar cea de-a treia, pe Valea Mureşului, la Teleac, judeţul Alba, care are 30 de hectare. Aceste fortificaţii reprezintă centre de control al puterii pe o anumită regiune şi pentru epoca respectivă, Epoca Bronzului, respectiv orizontul secolelor 14-12 înainte de Christos. Asta înseamnă că, în urmă cu aproximativ 3400 de ani, cetatea de la Sântana funcţiona ca o fortificaţie şi, cel mai probabil, ca un oraş-cetate al perioadei preistorice.
- Care ar fi explicaţia dimensiunilor impresionante ale acestei fortificaţii?
- Dimensiunile cetăţii Sântana par a fi fost calibrate în funcţie de comunitatea locală, pentru că incinta trebuia să asigure, în caz de primejdie, adunarea şi protejarea în interior a comunităţii, a uniunii de triburi, a tuturor celor supuşi căpeteniei de care vă vorbeam. Deşi aceste populaţii nu erau foarte mari, în interior veneau cu tot cu turmele de animale, şi aceasta explică dimensiunile foarte mari ale fortificaţiei. Oricum am lua-o, fortificaţia de la Sântana, după amplitudine, după dimensiuni, după caracteristici, este una dintre cele mai importante din această parte a Europei şi cea mai locuită din cele trei fortificaţii de acest tip din ţara noastră.
- De ce s-a spus, chiar şi în mediul ştiinţific, că situl de la Sântana ar fi o "Troia a României"?
- Orizontul de timp este similar cu al cetăţii Troia, de aici şi asemănarea cu aceasta. Diferenţa între aceste fortificaţii de pământ şi lemn din ţara noastră şi cele de pe coasta Asiei Mici şi din Grecia e că acolo s-a preferat construcţia în piatră. Şansa acelor cetăţi a fost consemnarea lor în Poemele Homerice, ca fiind locuri de viaţă intensă, cu personaje, cu regi, căpetenii, mari eroi, care s-au luptat, care au avut poveştile lor, viaţa lor, familii, iubiri, duşmănii.
- Aminteaţi de o structură a zidurilor diferită de cea a cetăţii Troia...
- La noi, structura zidurilor e de chirpici, cu o tehnică de construcţie spectaculoasă: valul de apărare e construit din straturi de arbuşti întregi, aşezaţi orizontal, la bază, peste care s-a pus un strat de piatră de râu adusă de la mare distanţă şi piatră de carieră din zona Covăsânţ. Peste aceste două paturi s-a bătut lut, apoi în acest brâu de lut, s-a realizat o ţesătură din trunchiuri groase de copaci, aşezaţi vertical, ridicând înălţimea zidului cu încă 2-3 m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu